Au îngheţat pescarii pe Dunăre azi-noapte

parcă-i prăpădul lumii din ‘907

Agonizează veacul ca un profet nebun

ce sufletul şi-l vinde pe-o mînă de tutun

Primim o veste proastă în fiecare zi

războaie fratricide şi molime-n copii

Se moare şi de foame, se moare şi de frig

la ţărmul Mării Moarte s-a-prăbuşit un dig

Egală-i tragedia de zece mii de ani

mereu va smulge vîntul fereastra la sărmani

Scriptura se-mplineşte, aşa ne este dat

nu-i ciumă – sînt războaie, şi tot ne-au secerat

La cumpănă de ere, crucificat în cuie

într-un chivot de aur Isus la ceruri suie

El, mielul, pălmuitul cu haine de urzici

încoronat cu spinii întregii Asii Mici

Eu cred legenda tocmai pentru că e absurdă

dar ce e logic oare cînd Antichriştii zburdă?

Cînd mor copii de cancer sau împuşcaţi în cap

atunci cînd se-nfierbîntă în lume vreun satrap?

E singura scăpare: îngenuncheaţi o dată

la candela ce plînge cu flacără bogată

Smeriţi-vă-n odaie, cînd nimeni nu vă ştie

la ceas de spovedanii şi sfîntă liturghie

El este farul sigur ce bate pînă-n larg

pe marea în furtună e singurul catarg

întoarceţi-vă gîndul şi faţa spre Mesia

nimic nu o să pierdeţi, dar cîştigaţi vecia

în clipa grea a morţii noi fără El am fi

ca Dunărea în iarnă şi bezna din pustii

înalţă-te spre slavă, poporul meu frumos

şi ia botezul zilnic de la Isus Christos!

CORNELIU VADIM TUDOR

(31 decembrie 1992 - 2 ianuarie 1993)