Nu știu cum ar arăta lumea aceasta fără femei, și nici cum ar arăta lumea aceasta fără bărbați. Adică să existe o lume alcătuită doar din femei, și invers, o lume formată numai din bărbați, fără parfum de femeie... sau să trăiască separați unii de alții. Cred că viața ar fi un chin, o apocalipsă, o lume greu de imaginat, ce nu poate fi închipuită nici în filmele de groază. Dumnezeu însă a făcut lucrurile în așa fel, încât pământul să fie populat atât cu femei, cât și cu bărbați, fiecare cu rostul lui pe această lume... Dimpreună să construiască universul uman în pace și liniște, așa cum, probabil, S-a gândit Mântuitorul, iar viața să-și spună cuvântul fără nici un fel de filozofie sau vreun precept doctrinar, cum vedem că se întâmplă în alte situații. Femeia are rostul ei bine gândit în viața socială, ca tot omul, în general, numai că ea ocupă un loc aparte în existența fiecăruia dintre noi... Ea dă naștere copiilor, se ocupă de rostul gospodăriei, de bărbatul ei, care, pentru ea, este oglinda sa... Până în prezent, toate acestea sunt rezultatul vieții adevărate și nici pe departe născociri ale minții unora. Experiența de viață trăită în toate împrejurările confirmă faptul că femeia este cheia succesului într-un cuplu, ipotetic spus, are întâietate în toate cele, bărbatul având obligația de a-i asigura întreg confortul, pentru o viață liniștită... Că se mai întâmplă și derapaje, e o altă poveste, care nu face subiectul acestor rânduri, pe care voit le dăruim femeii, în primul rând pentru că este considerată, pe bună dreptate, sexul frumos, iar pe de altă parte, pentru că luna martie îi este luna răsfățului... Cu ocazia zilei de 1 Martie, ea va primi mărțișorul dragostei și al prețuirii de la bărbatul iubit, ca un simbol al frumuseții eterne și al sosirii primăverii, iar o săptămână mai târziu, de 8 Martie, va fi sărbătorită peste tot în lume, pentru că ea întruchipează cea mai frumoasă poezie a tuturor timpurilor... De aceea, se cuvine ca la o asemenea zi importantă, dedicată lor, femeile să fie în centrul atenției tuturor, al familiei și al societății. Și nu cred că greșesc când spun că este prilejul festiv pentru ca ele să simtă, mai ales, iubirea, mângâierile și tandrețea partenerilor de viață. Fiindcă așa este obiceiul, și nu că l-am făcut noi, de azi pe mâine, el există dintotdeauna, e drept, fără a avea răsunetul pe care-l are acum, în rândul femeilor... Pe vremea copilăriei mele nu am văzut în satul meu ca bărbații să se îngrămădească să ofere nevestelor lor mărțișoare și nici, de 8 Martie, cadouri, aceste zile parcă nici nu ar fi existat pentru ele... Nici noi, copiii, nu știam prea multe... În casă, în vecini, nici vorbă de aceste sărbători poetice și nici nu am auzit pe careva vorbindu-ne despre semnificația lor decât foarte târziu. Știu doar că, de 9 Martie, oamenii închinau cele 44 de pahare în cinstea celor 44 de Mucenici... Nu am văzut niciodată ca, de 1 sau de 8 martie, mama să fi primit de la cineva vreun mărțișor sau vreun cadou... Pentru că oamenii, în simplitatea lor, erau preocupați de gospodărie și de viață. Nu dădeau importanță acestor două zile de martie, ofereau nevestelor lor mărțișorul plin de farmec al începutului de primăvară, de cântec de păsări călătoare, cu soare cernindu-și razele calde peste întreg pământul, semănând parcă binecuvântata-i lumină întru respectul care i se cuvine femeii, pentru ceea ce este și înfăptuiește în viața de zi cu zi. În zilele noastre lucrurile stau cu totul altcumva în acest martie sublim, fie că este vorba de soție, mamă, educatoare. Cu toate grijile și responsabilitățile ce cad în sarcina ei, de parcă ar avea contract cu viața, cu lumea toată, femeia e aceea care pare menită să ducă tot greul unei gospodării, ea fiind în centrul atenției... De aceea, toată lumea, începând cu copiii ei, cu bărbatul său, rude și prieteni, colegi de serviciu, toți se întrec în a-i oferi daruri, de la clasicele buchete de flori și cadouri simbolice, până la bijuterii scumpe, bucuria stârnită în sufletul sărbătoritelor depășind de multe ori starea emoțiilor obișnuite... Așa este felul ei și așa a prorocit-o Dumnezeu pe ea. Cinste ție, femeie, de-a pururi oglinda bărbatului tău, care știe a te prețui și a te iubi, care știe că tu dai viață pe pământ și că prin jertfa ta faci viața mai dulce omului de lângă tine, partenerului sau iubitului tău... E luna martie, începutul primăverii, primește, deci, din partea noastră cele mai frumoase gânduri și flori de armonie stelară, stropite cu parfum de dor aprins de tine până peste toate veacurile și generațiile, pentru că tu ești chintesența vieții și a frumosului uman din toate timpurile. Încă o dată, cinste ție, femeie, iar viața să-ți fie în veci încununată cu laurii iubirii și ai parfumului poetic, pe care îi meriți din plin pentru tot ceea ce ești și vei fi întru mulți ani: cea mai gingașă ființă, aidoma ghiocelului ivit de sub covorul de nea, pe care Dumnezeu a creat-o întru pomenirea ta veșnică și a tuturor timpurilor prezente și viitoare. Pentru că așa ai fost tu zămislită, odată cu urzirea lunii pe bolta cerului albastru, din care ți-ai luat partea ta de frumusețe, întru strălucirea ta eternă. Și pentru că e martie, e ziua ta femeie, zi plină de bucurie și armonie, în care glasul poetului este gata în orice moment să te cânte la fântâni cu apă dulce!
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”