Cine dorește o nouă Cortină de Fier?
  • 14-02-2022
  • 0 Comentarii
  • 519
  • 0

● Situația din Ucraina continuă să se afle în centrul atenției liderilor politici și militari din întreaga lume. Din păcate, vedem că, pe măsură ce se intensifică zăngănitul armelor, vocea rațiunii nu se mai aude. ,,Există riscul unei invazii la scară mare”, a afirmat Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, referindu-se la situația din Ucraina, în contextul masării de trupe ale Rusiei la granița cu această țară. Aflat, vineri, 11 februarie a.c., la Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, acesta a declarat, în cadrul unei conferințe de presă comune cu președintele Klaus Iohannis, că există, de asemenea, și riscul unor încercări de a răsturna Guvernul de la Kiev sau atacuri cibernetice, ,,ceea ce reprezintă un motiv serios de îngrijorare”, iar prin prezența trupelor americane în România și venirea celor 1.000 de militari americani suplimentari, NATO transmite un semnal de solidaritate și că alianța este pregătită să intervină. Jens Stoltenberg a subliniat că aliaţii sînt deschişi la găsirea unei soluţii politice cu Rusia în privinţa crizei ucrainene, dar NATO nu va face compromisuri asupra principiilor-cheie, cum este dreptul fiecărei naţiuni de a-şi alege propria cale şi dreptul Alianţei de a-şi apăra toţi aliaţii. ,,Nu vor exista membri de prima clasă şi membri de clasa a doua. Nu există decît aliaţii NATO, uniţi”, a spus secretarul general al alianței.
● Cît de uniți sînt, însă, aliații, rămîne de văzut, cîtă vreme interese economice majore și dorința unor lideri politici de a-și valida poziția din considerente electorale interne intervin în ecuație. De pildă, președintele francez Emmanuel Macron (care în curînd va candida pentru încă un mandat), în discuțiile recente purtate cu Vladimir Putin, la Moscova, a spus că nu există securitate în Europa dacă nu există securitate pentru Federația Rusă. O frază care a ridicat multe semne de întrebare, în contextul în care aceasta reprezintă principala solicitare a Moscovei, care dorește garanții scrise de securitate, în sensul opririi extinderii NATO spre Est. În opinia unor analiști, această formulare, făcută în cunoscuta tradiție a diplomației franceze, care permite interpretări diverse, nu ar fi tocmai potrivită, întrucît ,,München 1938, Yalta 1945, Potsdam sau Malta 1989 pot veni în mintea est-europenilor în aceste zile, cînd securitatea le este dezbătută, peste capul lor, de Rusia și Statele Unite, așa cum a fost dezbătută și peste capul Uniunii Europene”. Președintele Macron a mai precizat: ,,Securitatea și suveranitatea Ucrainei și a oricărei alte țări europene nu pot fi obiectul compromisurilor, dar este legitim ca Rusia să își pună întrebări legate de propria securitate. Trebuie să-i protejăm pe frații noștri europeni propunînd un nou echilibru capabil să le mențină pacea și suveranitatea. Asta trebuie făcut respectînd Rusia și înțelegînd traumele contemporane ale acestui popor și ale acestei mari națiuni”. Nu știm cît ecou au avut piruetele diplomatice ale președintelui Macron, întrucît, spun unii analiști, ,,nu poți dansa balet cu Ursul”.
● Situația este și mai complicată, cîtă vreme sînt semnale care indică faptul că există oficiali ai unor țări care nu și-au explimat o susținere clară a Ucrainei sau care nu vor Ucraina în NATO. Demisia comandantului marinei militare germane, după declarații în care arăta că Rusia vrea ,,respect” din partea Vestului și că disputa privind Ucraina trebuie privită și din perspectiva Rusiei, a venit rîndul senatorului republican Josh Hawley să fie admonestat chiar de Casa Albă pentru că reia „papagalicește” propaganda rusă, atunci cînd spune că marea amenințare pentru SUA este China, nu Rusia.
Un scandal similar se conturează acum și în Finlanda. Deși premierul social-democrat al țării a sugerat că aderarea la NATO nu face parte din prioritățile sale, orice semnal că Finlanda s-ar opune primirii Ucrainei în Alianța este aspru penalizat la Helsinki. Mika Niikko, șeful comisiei pentru politică externă a Parlamentului finlandez, membru al Partidului Finlandezilor, naționalist, în opoziție și al doilea cel mai important partid parlamentar, a fost forțat să-și dea demisia din fruntea amintitei comisii, după ce a scris pe Twitter că liderii NATO ar trebui să arate limpede că Ucraina nu va fi primită în Alianță.
Un alt exemplu îl reprezintă Ungaria care, contrar altor ţări din regiune, precum Polonia, România şi Bulgaria, nu şi-a exprimat clar sprijinul pentru Ucraina în ultimele săptămîni, în contextul creşterii tensiunilor la graniţele sale. Iar șeful diplomației ungare, Peter Szijjarto, a spus într-un interviu acordat recent Euronews că Ungaria nu va accepta trupe suplimentare pe teritoriul său în contextul crizei de securitate din Ucraina și al tensiunilor în accentuare între Rusia și Occident. „Nu, noi nu am fost de acord cu asta și nici nu vom fi, pentru că deja avem trupe NATO pe teritoriul țării noastre, adică armata Ungariei și forțele armate ungare. Ele sînt în formă pentru a garanta securitatea țării. Nu avem nevoie de trupe suplimentare pe teritoriul Ungariei”, a spus Szijjarto. Mesajul vine după o vizită a prim-ministrului ungar, Viktor Orban, la Moscova, acolo unde acesta a adoptat o atitudine mai conciliantă față de Putin, spre deosebire de alți lideri europeni și occidentali.
România, în schimb, nu a făcut parte din rîndul țărilor care și-au trimis emisari de rang înalt la Moscova, ca demers în sprijinul detensionării situației de criză de la granițele Ucrainei cu Federația Rusă. Nici nu avea cum, de vreme relațiile româno-ruse în toate domeniile se află la cel mai jos nivel de ani buni de zile. Obiectivul României, în contextul agravării situației din Ucraina, îl constituie întărirea securității militare pe Flancul de Est, sens în care președintele Iohannis a declarat, la conferința comună cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, că ,, România este hotărîtă să îşi menţină angajamentele asumate privind alocarea a 2% din PIB pentru continuarea modernizării capabilităţilor militare interne şi va acorda şi pe mai departe o atenţie sporită creşterii capacităţii operaţionale a tuturor structurilor militare”. Salutînd trimiterea celor 1.000 de militari americani în țara noastră, Klaus Iohannis a ținut să puncteze și meritul său personal în măsurile luate în evoluția raporturilor cu NATO și SUA: ,,Cînd România a devenit membru NATO, avea o situație economică dificilă, armata nu era în forma cea mai bună, și a intrat astfel în NATO pentru a primi securitate. De cînd mi-am preluat primul mandat am început o transformare. Am convins toate partidele politice să alocăm 2% pentru apărare, să avansăm în cadrul Alianței și continuăm pe această cale”. Faptul că președintele și-a pus în evidență meritele personale va alimenta, în mod sigur, speculațiile vehiculate în ultima vreme, cu privire la o eventuală numire a sa la conducerea NATO, după ce Jens Stoltenberg va pleca din fruntea Alianței pentru a deveni noul guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei.
● Pe fondul ultimelor evoluții din Ucraina, un element nou în configurarea geo-strategică a puterilor lumii o reprezintă, conform analiștilor și observatorilor politico-militari, o eventuală decuplare economică a Occidentului de Federația Rusă și aruncarea Moscovei în acorduri economice cu Republica Populară Chineză. Acest lucru ,,ar fi un dezastru pentru toată lumea, SUA, Uniunea Europeană, statele naționale și unitățile economice din UE”, afirmă analistul politic H.D. Hartmann. ,,Totuși, susține el, semnarea acestui tratat economic și de cooperare offset-ează practic eventualele pierderi pe care Rusia le-ar avea ca urmare a sancțiunilor impuse dacă invadează Ucraina. S-a calculat că, în primul an de aplicare a sancțiunilor, dacă Rusia atacă Ucraina, ar pierde în jur de 100 de miliarde de dolari, dar rușii semnează tratate economice de 100 de miliarde cu Republica Populară Chineză. Din al doilea an, pierderile devin infime, pentru că Rusia și China doresc impunerea principiului schimburilor economice în baza unui coș monetar din care să nu mai facă parte dolarul. Atunci, sancțiunile americane devin caduce. Totodată, în cazul sancțiunilor americane, lovitura nu e doar la adresa Rusiei. Toți partenerii europeni care lucrează cu Rusia în baza dolarului vor fi obligați să nu mai aibă relații cu Rusia. Nu-și va permite nimeni să nu aibă aceste lucruri, pentru că 30% din producția europeană se duce în Rusia, cumpărător net de produse europene“, a explicat H.D. Hartmann.
Iar lucrurile par să se îndrepte chiar în această direcție. Într-o declarație comună emisă în timpul vizitei președintelui rus Vladimir Putin în China, cu prilejul Jocurilor Olimpice de iarnă, cei doi lideri au cerut ca NATO să-și înceteze expansiunea, iar Moscova a transmis că sprijină pe deplin poziția Beijingului privind Taiwanul și că se opune independenței statului insular în orice formă. Putin a dezvăluit și un nou acord major de livrare de gaze Chinei, semn ce arată aprofundarea relațiilor dintre cei doi vecini, în contextul tensiunilor în creștere din relațiile lor cu Occidentul. Cele două state au cerut Alianței să abandoneze „abordările ideologizate de tip Război Rece”. De asemenea, Kremlinul a declarat că președinții au mai discutat și nevoia de a lărgi comerțul în monezile naționale, din cauza impredictibilității privind folosirea dolarului. Legat de această perspectivă, președintele american Joe Biden a spus că firmele americane ar putea fi private de abilitatea de a face comerț în dolari, ca parte a sancțiunilor impuse în cazul în care Rusia invadează Ucraina.
În analiza sa din ziarul ,,Cotidianul”, jurnalistul Călin Marchievici atrage și el atenția către același aspect. ,,Cu ochii îndreptați spre «potențiala invazie potențial iminentă» din Ucraina (dacă este să privim lucrurile prin lentila Casei Albe și a Serviciilor Secrete americane), putem scăpa din vedere ceea ce istoricii ar putea numi un eveniment hotărîtor al Secolului 21 – alianța «fără limite» dintre Rusia și China, anunțată în ziua începerii Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing. Politică, armată, economie, comerț (cu un contract cu durată de 30 de ani pentru livrare de gaze ruse în China), tehnică, spațiu, finanțe (pentru ocolirea potențialelor sancțiuni americane), toate sînt trecute în noul parteneriat și toate vizează impunerea unei noi ordini mondiale”. În această situație, Statele Unite au ajuns într-o poziție dificilă, cu provocări pe două fronturi – în Europa și în Asia-Pacific. Iar autorul articolului amintit, precizează: ,,Este o poziție pe care fostul secretar de Stat Henry Kissinger, artizanul deschiderii SUA spre China, nu a recomandat-o nicicum. «Peste 20 de ani, succesorul dumneavoastră, dacă va fi la fel de înțelept, se va îndrepta către o apropiere de ruși, împotriva chinezilor. Trebuie să influențăm echilibrul puterilor cu sînge rece. Acum avem nevoie de chinezi pentru a-i disciplina pe ruși. În viitor va fi invers», spunea fostul secretar de stat, în 1972”. Se pare, însă, că Statele Unite nu au mai avut ,,sîngele rece” despre care vorbea Kissinger. De ce?, se întreabă jurnalistul citat, care avansează și un răspuns: ,,Poate din cauză că, dacă în urmă cu 50 de ani administrațiile americane aveau încă controlul asupra complexului militaro-industrial, acum nu mai au același control asupra unui complex militaro-financiar globalizat”.
Pe acest fundal, să amintim ceea ce declara președintele Klaus Iohannis, și anume că modernizarea armatei României nu se va opri la cele 32 de avioane F-16 la mîna a doua ce urmează să fie achiziționate din Norvegia, ci va continua cu avioanele F-35, după anul 2030. Însă, ne întrebăm și noi, așa cum se întreabă, în analiza sa, Călin Marchievici: ,,Vor fi aceste avioane o garanție pentru securitatea țării în anii ce vin, vor putea ele opri Rusia și SUA, poate chiar Franța, să-și dea mîna peste România stabilind «mecanisme alternative de asigurare a stabilității», sau vor fi doar doar miliarde de dolari zburători care să satisfacă aviditatea oligarhiei amintite mai sus?”.
● Pînă la potențiala declanșare a războiului în Ucraina, s-a intensificat războiul informational. Preluată de toate agențiile de presă, informația apărută vineri, 11 februarie, dată ca sigură de publicația nemțească ,,Der Spiegel” (,,din surse CIA”), și anume că Rusia se pregătește să lanseze atacul miercuri, 16 februarie, a provocat în Europa și în lume o îngrijorare de proporții. Isteria a fost susținută, de această dată fără invocarea CIA, de postul CNN. Abia duminică, 13 februarie (așadar abia după 2 zile!), consilierul pe probleme de Securitate națională al Casei Able, Jake Sullivan, și purtătorul de cuvînt al Pentagonului, John Kirby au dezmințit informația. Suficient timp pentru ca fake-news-ul să-și facă efectul.
R.M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite