Mediterana de Est produce cea mai gravă criză din ultimele decenii. Grecia și Turcia se confruntă reciproc pe mai multe fronturi, inclusiv ambele frontiere terestre (problema migranților și refugiaților) și Cipru. Între timp, Ankara încearcă să construiască o așa-numită acoperire diplomatică, oferind negocieri la Atena pentru soluționarea problemelor de pe rafturile disputate.

Turcia, așa cum scrie ediția franceză a lui Le Figaro, „se transformă din ce în ce mai mult într-un jucător geopolitic toxic”. Prima dată a emis un mesaj de navigație potrivit căruia nava de explorare turcă Oruç Reis va efectua sondaje geodezice la sud de insula greacă Castellorizo. Apoi a început un exercițiu naval de două zile la sud-est de Castellorizo ​​și insula Rodos. În același timp, Ankara este conștientă de ce reacție, în primul rând din Grecia, poate provoca acțiunile sale. Au început după ce Oruc Reis, însoțit de șapte nave de război turcești, au intrat în zona raftului mării grecești de lângă Kastelorizo. În răspuns, ministrul grec de externe a spus că țara sa își va apăra suveranitatea și drepturile suverane, și a solicitat Turciei să retragă imediat navele turcești de pe raftul mării grecești. Forțele armate grecești au fost puse în alertă din cauza desfășurării navelor de război turcești în Marea Egee.

În acest sens, premierul elen Kyriakos Mitsotakis a ținut o ședință a Consiliului guvernamental pe probleme de apărare, care a considerat „modalități de reacție la provocarea turcă”. După aceea, Ministerul grec de externe a emis o declarație în care a cerut Turciei „să-și oprească imediat activitățile ilegale care subminează pacea și securitatea în regiune”. La rândul său, Ankara consideră că protestele Atenei "nu au niciun temei juridic" și subliniază că "nimeni nu ar trebui să încerce să o excludă din Mediterana, care a fost sub stăpânirea turcă de secole". Grecia intenționează să solicite o reuniune extraordinară a miniștrilor de externe ai UE cu privire la acțiunile Turciei în Mediterana.

Întrebarea strategică majoră este dacă Washingtonul va întreprinde eforturi diplomatice sau de mediere pentru a neutraliza tensiunile dintre cei doi aliați ai NATO. În ceea ce privește Bruxelles-ul, acesta respectă în continuare emfaticitatea neutralității sale. Dar ce se va întâmpla în continuare, deoarece, după cum amintește ediția turcă a Hürriyet, „Grecia și Turcia se confruntă reciproc pe mai multe fronturi, inclusiv granițele terestre (problema migranților și refugiaților) și Cipru”. După toate indicațiile, Mediterana de Est produce cel mai grav conflict din ultimele decenii. Cum intenționează părțile să se blocheze reciproc: independent sau cu sprijinul jucătorilor externi individuali? Ankara începe să construiască așa-numita acoperire diplomatică. Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a cerut „tuturor părților implicate în estul Mediteranei să lucreze împreună pentru a găsi o formulă acceptabilă care să protejeze drepturile tuturor”. El a primit ecoul ministrului Apărării Naționale a Turciei, Hulusi Akar, afirmând că „republica încearcă să rezolve problema cu Grecia în Mediterana prin dialog”.

Ce fel de dialog vorbim? Să spunem că Grecia și Turcia semnează un fel de acord privind delimitarea platoului continental în litigiu. Dar  aceasta va duce la o revizuire a articolelor relevante din Tratatul de la Lausanne din 1923, care, apropo, asigură status quo-ul geopolitic existent nu numai în estul Mediteranei. Dacă nu sunt de acord, părțile se vor echilibra în pragul unui conflict armat, fără să știe unde va exista „linia roșie” între ele. Ce se va întâmpla în continuare, dacă avem în vedere faptul că a doua zi a fost semnat un acord privind delimitarea frontierelor maritime din estul Mediteranei între Egipt și Grecia? Este curios că înainte de asta, Ankara și Atena negociau la Berlin, de aproape trei luni, soluționarea problemelor în litigiu, iar declarația comună era aproape gata, dar atunci a apărut un acord între Atena și Cairo. Negocierile greco-turce au fost oprite imediat. Imediat după semnarea acordului greco-egiptean, Ankara a decis să reia cercetările în Marea Mediterană, precum și să efectueze acolo exerciții navale.

Pentru Turcia, există și un astfel de factor precum sprijinul Greciei din Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Israel, care s-ar putea alătura coaliției anti-turce creată de Egipt. Ministrul grec al Apărării, Nikos Panayotopoulos, a spus deja că „Atena poate lua armele”. Până în prezent, a fost indicat un rezultat intermediar. În primul rând, potrivit experților, explorarea geologică din zona în litigiu poate să nu conducă la descoperiri semnificative. În al doilea rând, dacă astfel de deschideri se întâmplă, atunci escaladarea va bloca deciziile de investiții mult timp. Cineva beneficiază de asta, dar cine?

D.A.