Motto: ,,De ce, cînd la ei era bine, la noi era rău, iar acum, cînd la ei este bine, la noi e mai rău?” (umor românesc).

Nu cred că este cineva care să nu fi auzit știrea potrivit căreia o școală din mediul rural a primit cea mai înaltă distincție a sistemului de învățămînt din partea Administrației prezidențiale. Ce mai, un eveniment de prim rang, cu pișcoturi, șampanie, presă, cer senin, și cu profesori, elevi, părinți de-a dreptul șocați. Toți au crezut că este vorba de o glumă cu camera ascunsă, dar nici vorbă de așa ceva.
Cineva a spus că meritul respectivei școli a fost acela că a gestionat magistral anumite investiții. Dar oare la ce au servit ele, din moment ce, în vara trecută, la examenul de Bacalaureat au participat doar doi elevi, dintre care unul a picat, iar celălalt l-a promovat? Adevărul este că rata de promovare (50%) în acest caz, a devenit un record neașteptat, ținînd cont de faptul că, de ani buni, la nivel de țară, 30% dintre liceeni nu se prezintă la examen, iar 70% din cei prezenți sînt declarați analfabeți funcțional (locul I în UE la acest capitol).
Cert este că dezastrul din Învățămîntul românesc este vizibil și de pe Lună, și această stare de fapt iese în evidență în orice împrejurare, mai ales cînd este amalgamată cu rugina poleită a aroganței, de unde și vorba din popor: ,,Cărbunele oricît l-ai spăla, tot negru rămîne”. Practic, generația tînără din România a devenit victima unor sisteme politice ticăloșite, chiar criminale. Deși învățămîntul, educația, cercetarea și sportul sînt factori ce stau la baza dezvoltării oricărei societăți sănătoase, civilizate și cu adevărat democratice, toate acestea au ajuns pe mîna unor politicieni incompetenți, diletanți, iresponsabili, analfabeți, corupți, unii cu fapte penale la activ și chiar nebuni de legat.
De fapt, haos a fost mereu și în alte domenii, spre exemplu, la Ministerul Justiției a fost numit un general, la Armată, un avocat, la Interne, un civil, la Sănătate, un contabil (Nicolaescu), la Sport, un stomatolog (Bănicioiu), la Agricultură, un electronist (Mreșan), la Cultură, o incultă (Raluca Turcan) sau la Învățămînt, un inginer navalist (Deca). Iar în fruntea Guvernului, a ajuns, la un moment dat, un amețit iresponsabil (Cîțu), care ne spunea: ,,Nu este scump curentul, sînteți voi săraci!”. Se pare că, la numirea primilor-miniștri care s-au perindat în ultimii ani, s-a ținut cont și de un criteriu ciudat, și anume ca inițiala numelui să fie mereu aceeași – Cioloș, Cîțu, Ciucă, Ciolacu, adică ,,C”, de la ...rahat!
Așa se face că, prin intermediul și cu aportul acestor măscărici, România a ajuns în situația în care, dacă UE se va desființa, noi, românii, vom rămîne tot acolo, fiindcă nu vom îndeplini criteriile de ieșire. De aici și concluzia că, înainte de 1989, aveai curaj dacă plecai din România, iar acum ai curaj dacă rămîi!
În ce privește funcția supremă în stat, comentariile sînt de prisos. A plecat ,,Chiorul” (Băsescu), a venit ,,Dulapul” (Iohannis) și urmează ,,Prostănacul” (Geoană), cel pe care Marian Vanghelie îl descria, în cadrul unei emisiuni televizate, ca fiind ,,fricos, mincinos și iubitor de lux!”.
Așadar, președinți tot unul și unul! Ion Iliescu s-a declarat ,,liber cugetător”, titulatură provenită de la o sectă germană înființată în urmă cu vreo 250 de ani de către cei mai înfocați adepți ai Noii Ordini Mondiale. Emil Constantinescu, implicat în Afacerea ,,Țigareta”, ne-a mărturisit că ,,L-au învins Serviciile!”, iar Traian Băsescu, în loc să ne spună cum a volatilizat Flota României, ne ura rînjind, dintre paharele de whisky, ,,Să trăiți bine!”. Mai nou, Klaus Iohannis, după ce ne-a anunțat că ,,Țara a eșuat!”, a mărturisit că, în semn de solidaritate cu românii afectați de explozia prețurilor, și-a scurtat concediul în Miami cu aproape zece minute! Ce să mai zicem, mare boier, mare caracter, doar pămîntul e rău că-l ține! Se vede limpede că toți fripturiștii ăștia au reușit să ajungă unde au ajuns, folosind sloganul de succes ,,Fă-te frate cu săracul pînă trec alegerile!” sau altfel spus: înainte, pe afișele cu bandiți scria ,,căutat”, acum scrie ,,votează!”.
Și mai e ceva, dragi cititori: dacă vă puneți întrebarea ,,Cum se înmulțesc astfel de specimene de politicieni?”, răspunsul e unul singur: ÎNGRIJORĂTOR! Se întîmplă asta pentru că noi, cei mulți și adormiți, am uitat că strămoșii noștri ,,Au murit lăsînd o țară ca un colț de paradis/ Au lăsat în testament pentru noi cu sînge scris/ Și-au avut ca martori cerul și pe Bunul Dumnezeu/ Și nădejdea că românul, treaz va fi mereu!” (Eliana Popa, ,,Nu-ți trăda, române, țara!”).
Dar, știți cum a fost: ,,Pe cine eliberez?”, a întrebat Pilat. ,,Pe Baraba, hoțul!”, a răspuns poporul. Și, de 2000 de ani, poporul numai hoți alege. Prin urmare, nu vă mai văicăriți, fraților, pentru că ,,Dacă votezi hoți, nu vei fi victimă, ci complice” (George Orwell). Vorba lui Valeriu Butulescu: ,,Oamenii noștri politici arată mai bine în caricaturi decît în fotografii”. Problema e că politicienii prezentului și-au făcut obișnuința de a scoate în fața celor mulți doar promisiunile (prin mass-media, sloganuri, afișe, cuvîntări...), iar, odată ajunși la ciolan, nu mai înțeleg ce este acela plînsul Țării. Asta este exact ca în bancul acela în care un stomatolog a întrebat o doamnă: ,,– De cînd au început să vă cadă dinții?; – Imediat după nuntă!”. Ca în politică, după alegeri, cînd victoria te face să uiți tot ce-ai promis.
Legat de asta, ,,Mă întreb, ce-ar face unii și-n ce fel ar da răspuns,/ Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Isus?/ Ce răspuns ar da mișeii care ne-au vîndut pămîntul/ Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Cuvîntul?” (Eliana Popa, ,,Țara mea cu răni și sînge”). Vă spun eu, nimeni nu va da nici un răspuns, nimeni nu va păți nimic și totul va continua la fel. Asta, bineînțeles, în plan omenesc, că, din punct de vedere divin, prăpădul va fi de neînchipuit. Deja trăim începutul sfîrșitului, manifestat prin războaie, cutremure, uragane, pandemii, crize economice, financiare, sociale ș.a.m.d.
Noroc că, din cînd în cînd, ne mai amuzăm cu tot soiul de măscărici politici, care apar în presă sau la televiziuni, unde fac și desfac lumea după bunul lor plac. De pildă, recent, la Realitatea TV Plus(minciuni – n.m.), Marian Vanghelie s-a dat în stambă, dar nu pentru a ne spune care este singularul de la ,,ALMANAHE” sau pentru a ne explica diferența dintre termenii ,,mangleală” și ,,ciordeală”. Omul s-a referit la împrejurarea în care i-a spus unui politician: ,,Avem nevoie de Androneasca, ca să rezolvăm problema!”. Mă gîndeam că Marean intenționa să se pricopsească cu vreo licență, masterat, doctorat sau cu vreun spațiu disponibil prin Politehnică, unde să-și deschidă un salon de nunți. Așadar, vă dați seama cine cu cine făcea planuri peste planuri? A venit și confirmarea: ceea ce a afirmat Vanghelie este adevărat, ne-a asigurat Abramburica. Acum să nu credeți că madam Andronescu ar fi vreo mironosiță de pus la rană sau în ramă. Eu am lucrat în Politehnică și pot să spun că, în perioada angajării mele, Ambramburica a plecat de acolo, a intrat în politică, și așa a scăpat de mai toate tinichelele căpătate pe cînd lucra la Politehnică. Sigur, vorbim de o instituție bugetară la vremea aceea, dar asta nu înseamnă că lupta pe cașcaval nu exista.
Și, plecînd de la dezastrul din Învățămîntul românesc, stau și mă întreb cum au reacționat cadrele didactice împotriva miniștrilor care au pus pe butuci acest sistem? Oare mai există vreo speranță în redresarea învățămîntului, domeniu esențial în evoluția societății, după cum spuneau dascălii noștri de frunte: ,,Cum este astăzi școala, așa va fi mîine țara” (Spiru Haret)?
O soluție ne-a dat-o Asociația Europeană a Cadrelor Didactice, care a trimis Guvernului, Parlamentului și Administrației prezidențiale un comunicat, după cum urmează: ,,Considerăm util ca, înainte de a fi numit, ministrul Educației să facă obligatoriu dovada că îndeplinește cele patru condiții stabilite de Spiru Haret în 1898, pentru obținerea diplomei de absolvire a 4 clase:
* Abilitatea de a scrie corect după dictare;
* Cunoașterea celor 4 operații aritmetice;
* Capacitatea de a redacta o cerere către autorități;
* Cunoașterea celor 7 note muzicale”.
Păi, dacă un ministru ar trebui să susțină patru probe, înseamnă că învățătorii și profesorii vor fi chinuiți doar cu o întrebare: Cum te cheamă? Sau: Care este adresa unde ți-ai deschis After School?
Cu toate acestea, mulți încă mai susțin că învățămîntul funcționează, chiar are bujori în obrăjori. Da, așa o fi, dar funcționează neîmbălsămat. Nu știu de ce este așa de greu de priceput că se urmărește cu orice preț ca generația tînără să fie distrusă, adică să fie îndepărtată de la credință, să nu mai fie educată, iar, în privința sănătății, praful și pulberea. De aici și revolta profundă a unei maimuțe venită din evul anecdotic:
Cît am bătut eu jungla, scuzați, n-am observat,
În obștea de maimuțe, cocotier privat,
Nici garduri și nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorîți în taină de așa-zise MAME...
Ați pomenit vreodată divorțuri printre noi,
Copii lăsați pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă, la noi, bolnavi mintali,
Drogați, lacomi de cărnuri și homosexuali,
Escroci, bandiți, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi așa prostie.
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasă,
Nu veți vedea vreodată, cît soarele și luna,
O minte de maimuță dospind în ea minciuna.
Chiar de aș fi silită de vreun laborator,
N-aș deveni port-bîtă și nici informator.
Și iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întîmplă război religios,
Nici ,,sfinte” inchiziții, nici libertate-n lanțuri
Nici chefuri după care să ne culcăm în șanțuri
Și nici o îndoială ce duce la ateism,
Nici ordini mondiale, nici materialism...
E adevărat că omul a coborît ca soi,
Dar, să fim rezonabili, n-a coborît din noi!
  (Ilarion Căpățână -
,,Maimuța ofensată”, fragment)
Comentariile sînt de prisos, dar gîndiți-vă că e momentul să ne trezim: Acum ori niciodată! România are nevoie de o societate axată pe Dreptate, Adevăr, Prosperitate, Pace și, nu în ultimul rînd, Credință. Dacă nu sîntem în stare să facem așa ceva, nu avem decît să tămîiem, să închidem lumina, să tragem obloanele și tai-tai, tu-tuuu....
VALENTIN TURIGIOIU