Cînd gratis este mult prea scump
  • 03-08-2020
  • 0 Comentarii
  • 659
  • 11

De cîteva zile, Revista ,,România Mare” a implementat un sistem de abonamente online, care permite celor care doresc să aibă acces la o serie de articole de pe site, să plătească pentru a le citi. Este o măsură pe care noi o considerăm de bun simț, mai ales într-o perioadă în care s-a dovedit cu vîrf și îndesat că gratuitatea este nocivă, în special pentru cel care o acceptă, nu pentru cel care ,,o vinde”. Expresia ,,ieftin e prea scump” este deja consacrată în rîndul românilor, așa că sînt mulți cei care preferă să plătească un preț corect pentru o serie de produse/servicii pe care le primesc, decît să riște o gratuitate care, direct sau indirect, în timp, îi va afecta.

Obiceiul de a îngurgita tot ce este gratuit pe internet a generat situația în care ne aflăm acum noi, ca societate, dar și noi, ca națiune. Dacă pînă în 2001, pentru a citi un ziar, mergeam la un chioșc, plăteam și citeam, după aceea, lucrurile au început să degenereze. În trecut, publicațiile erau finanțate din vînzările pe care le aveau și, imediat după, din publicitatea pe care o atrăgeau. Este foarte adevărat că în spatele multor trusturi de presă existau numeroase interese. Dar, în mod absolut, cu cît un ziar se vindea mai bine, cu atît publicitatea atrasă era mai multă, mai calitativă, asigura angajaților salarii bune, un trai decent. Publicația respectivă, prin vînzări, punea în lumină aportul unor jurnaliști valoroși, dar și un conținut curat. În fapt, pînă în anul 2004, cînd publicațiile erau prezente pe internet, dar nu cîștigau din asta, valoarea jurnalismului – fie că vorbim de presa scrisă, fie de radio și TV – era net superioară. Îmi amintesc de primii ani de presă, cînd, reporter de teren fiind, pentru a da o știre aveam nevoie de cel puțin trei surse. Sfaturile primite de la prima mea șefă din branșă, Doina Gradea, m-au făcut să ofer publicului meu informații verificabile. De fapt, pe acest lucru se baza presa, acolo îi erau rădăcinile: în calitatea informației și în ancorarea ei în realitate. Nu am să neg modul profesionist prin care, la vremea aceea, Mediafax reușea să clădească valori în rîndul jurnaliștilor, și nu am să neg, de asemenea, faptul că Adrian Sîrbu, în ciuda controversatei sale personalități, va rămîne un factor determinant al presei românești din perioada 1990 – 2000.

Problema este că, pe măsură ce timpul a trecut, calitatea presei s-a diminuat atît de mult încît nici măcar nu mai este luată în considerare. Online-ul poate că a distrus presa scrisă, dar eu cred că principalul motiv al căderii printului nu a fost internetul, ci firmele de distribuție. Acestea au distrus presa scrisă din România; internetul doar a pus bomboana pe colivă. Dacă se va face o anchetă asupra furtului din zona de distribuție din ultimii 20 de ani, tu, român de rînd, ai să rămîi uimit. Dar, se pare că aceasta a fost trendul, acesta a fost ordinul pe unitate.

Revenim, însă, la ultimii 10-15 ani de presă. Totul a devenit gratuit. Acum, cînd vrei să dai o dumă, o dai și gata. Nivelul informației s-a diminuat atît de mult, încît credibilitatea ei este pusă la îndoială de unii, sau este crezută imediat de alții, pentru că mulți români se limitează strict la instinctele primare și la a înjura tot ceea ce nu înțeleg.

Practic, presa s-a transformat într-o imensă mașinărie de manipulare. Nu a existat presă liberă pînă în 1989, pentru că toată era de stat. Presa liberă nu mai există nici acum. Dacă ne referim la Antene, spunem că sînt ,,ale lui Voiculescu”; dacă vorbim de ,,Adevărul”, spunem că ,,este al lui Burci”; dacă aducem în discuție ProTV, spunem, în funcție de cît cunoaștem, că este ,,al lui Sîrbu” – dar nu mai e demult, sau că este ,,al americanilor”; cînd vorbim de B1, spunem că este ,,al lui Bobby Păunescu”, așa cum spunem și de ,,Evenimentul” că este ,,al lui Andronic”. Presa este mereu ,,a cuiva”, dar, în fapt, trebuie să reținem că presa nu este deloc liberă, că aparține celor care o finanțează, deci nu este nicidecum apărătoarea poporului, ci a grupului sau a intereselor care o susțin. Libertatea presei este o pastilă amară cu care se spală creierele, iar libertatea de exprimare – în condițiile în care oricine are voie să spună orice, despre oricine, fără nici un fel de dovadă – reprezintă săpunul cu care românul face asta. Sînt renumite faptele reprobabile expuse pe diverse site-uri obscure, ce au drept obiectiv abaterea atenției după un anumit scenariu, și care sînt preluate imediat de oamenii politici, dar și de toată presa aservită unor interese ascunse, și în nici un caz românești. Adăugăm și așa-zisele ,,surse anonime”, care apar din neant și care nu reprezintă nimic altceva decît otrava care omoară gîndirea, care contaminează mintea și manipulează în mod constant gîndurile românilor.

Nu pot să nu amintesc de o știre apărută pe internet (locul unde presa este gratuită), în care era prezentat un cadru din ,,Stăpînul inelelor – Frăția inelelor”, cu două mari statui ale unor regi-personaje din film, construcții care erau prezentate drept statuile unor regi daci, montate undeva pe Clisura Dunării, unde acum este cioplit chipul lui Decebal. Nici nu vreți să știti cît de mulți au fost cei care au aplaudat această minciună, fiind mîndri că sînt români.

Gratuitatea este periculoasă și, din fericire, multe țări din Occident au înțeles asta și deja au început să apară publicații care încearcă să țină steagul sus, să impună respect și să nu depindă de nimeni și de nimic, așa că au implementat sistemul de abonamente pentru cititori. Noi, cei de la ,,România Mare”, nu dorim să fim conduși de nimeni, așa cum nici fondatorul revistei nu a vrut sub nici o formă ca publicația lui să fie manipulată. Au existat oferte, așa cum nici acum nu lipsesc. Ei bine, noi ne dorim să ținem acest steag sus, atît cît se va putea, și atît timp cît românii vor avea grijă ca această publicație să nu moară. Din acest motiv, inspirați fiind de modelul a numeroase publicații din Franța sau Germania, care au ales să rămînă ferme pe poziții în favoarea națiunii, am ales să nu mai oferim gratuit pe site-ul revistei materialele realizate de către redactorii și colaboratorii noștri, și să ne întoarcem în anii ʼ90, perioada în care cei care voiau să citească presa mergeau la tarabă și cumpărau ziarele. Pentru că, indiferent dacă vorbim de tarabe sau de un site de știri, pentru ca informația să fie corectă, reală, pentru ca analizele și comentariile să se raporteze la fapte concrete, și nu subordonate grupurilor de interese, cel care dorește să aibă acces trebuie cumva să plătească. Nu știm cîți români vor fi dispuși să achite pentru această revistă 19,6 RON pe lună, un preț puțin mai ridicat decît cel al unui pachet de țigări. Nu știm dacă și cîți români vor face acest gest, mai ales că, în mentalitatea colectivă a românilor, gratuitatea este o condiție primordială. Ce mă distrează, dar mă și întristează, este faptul că am citit pe site-ul revistei comentarii ale unor persoane care susțin această măsură, dar nu fac acest gest. Ipocrizia este o altă ,,calitate” a românilor așa-zis patrioți.

România are nevoie de o revenire la valorile presei, cea care avea nevoie de surse, de independență, de un fapt concret de care să te agăți pentru a scrie. Acum, aceste condiții nu mai există. Orice om care spune ceva, e imediat luat în serios, și asta fie pentru că este ,,vedetă”, fie pentru că este exponent al unor grupuri de interese. Fără o stopare a corupției și a trădării în presa românească nu va exista niciodată libertatea de exprimare a poporului. Cei care acum credeți că prețul plătit pentru informație e prea mare, nu vă mai plîngeți că mass-media pe care o idolatrizați nu apără interesele acestei țări. Nu vă mai plîngeți că nedreptățile la care sîntem supuși zi de zi nu sînt expuse de televiziunile românești, pentru că fiecare dintre noi participăm la acest măcel al creierelor.

România are nevoie de o lege a presei în care Serviciile să nu existe, în care banii să fie produși de presă prin calitatea pe care o oferă și în care aceasta să nu fie susținută de Guvern pentru a minți, sau de Servicii străine, așa cum se întîmplă acum. Fie că este finanțată din așa-zisele donații, fie prin proiecte guvernamentale sau ONG-uri, mass-media care vă furnizează gratis informații nu este liberă, nu este a țării. Ea este a unor grupuri de interese, în majoritate străine, și are rolul de a ține această țară ocupată. Pentru că România este o țară ocupată de multă vreme. Și voi, unii români, sînteți zombie, oameni care se gîndesc să ia cît mai ieftin, dar să ofere doar violență verbală.

La final, vreau să îl ,,felicit” pe cel care a scris pe site, la secțiunea „Comentarii“, că ,,nu voi da niciodată 4 euro ca să citesc un articol”, individ care nu a înțeles că acesta este, de fapt, prețul unui abonament, că gratuitatea nu este nici pe departe cel mai corect mod de a trăi în viața asta, și să îl sfătuiesc să cumpere bere și mici de 4 euro, pentru că nu este cu nimic util acestei societăți. Nu este o rușine, stimate domn, intră pe internet și rumegă știrile gratis.

Pe toți ceilalți ne dorim să vă avem alături și să ținem pe mai departe ridicat ,,drapelul deșteptării naționale”. Le mulțumim celor care, pînă acum, cu discreție și bun simț, au avut încredere în noi, celor care s-au abonat la revista noastră și celor care își doresc să aibă o viziune cît mai reală și corectă a traiului din această țară. Aveți tot respectul nostru și vom încerca să nu vă dezamăgim.

D.A.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite