Cin’ se ia cu mine bine / Îi dau haina de pe mine
  • 02-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 160
  • 3

Motto:

„Slav aș fi fost de nu eram latin,

Latin aș fi de n-aș fi fost și dac –

Dar a ieșit așa: să fiu român

Și eu cu soarta asta mă împac

GEO DUMITRESCU

 

Veniră mulți atrași de plaiul nost’,

Găsind aici acoperiș și rost,

Poftiți sau nepoftiți să stea la masă,

Mai mult decît stăpîni s-ar vrea în casă

Și, de cumva, românul nu-i cuminte,

’Mnealor îi spurcă morții din morminte,

Ca pe-un școler îl zgîlțîie de chică

Doar pentru c-a-ndrăznit să-i contrazică,

La orice vorbă, de urechi l-apucă,

Punîndu-l în genunchi pe coji de nucă

Și, dacă nici atunci nu e cuminte,

Ar vrea să-l lase fără nici un dinte,

Ba i-ar fura chiar fiii și nepoții

Și-apoi tot ei să strigehoții!”,

Amenință cu moartea pe-o fetiță

Cu Tricolorul nostru pe bentiță!

 

Azi, unii spilcuiți fac temenele,

Plecîndu-și fruntea pîn’ la dușumele

Și nu spre Răsărit, ca pînă ieri

(Cameleonii-s iuți în replieri

Și n-au mîncat nici resturi „norocoase”,

Nici usturoi, nici gura le miroase!),

Ci, dimpotrivă, către Soare-Apune,

Cîntîndu-le mai marilor în strune…

Iar domnii profitori de peste-Ocean

Ce cred că țara asta-i un maidan,

C-un plan subțire că ne strîng la sîn,

De sfarmă oasele în biet român

L-au întrecut pe stalinul păgîn

Ce-a vrut să smulgă patria din gînd

Și limba să i-o învățăm cîntînd…

 

Românii sînt în culpă mondială

Cu demnitatea lor națională,

Că nu îngenunchează mintenaș

În fața Europei cu panaș

Și îndrăznesc să simtă românește

Chiar și atunci cînd nasu-i strîns în clește…

Croiesc mai marii-o lege de stăpîni

În contra celor ce se simt români,

Etichetați drept naționaliști,

Antisemiți sau xenofobi stîngiști

Și, prin lucrări cu-admonestări sau glume,

Ne pomenesc azi numele în lume,

Făcîndu-ne, adesea, de trei parale

Că îndrăznim să stăm la domni în cale

Și vrem ca-n Vatra noastră strămoșească

Să te-nțelegi cu vorba românească

Ba, i se ia românului cuvîntul

Cînd în guvern el cere jurămîntul –

Credința față de această Țară

Pe care-o sug cu poftă legendară,

Gîndind că-i scoasă-n grabă la mezat,

Că-i satul fără cîini de mult visat…

 

Dar nervii de oțel se mai tocesc

Și cetățenii care azi trăiesc

Pe-aceste plaiuri binecuvîntate

Vor liniște, frăție și dreptate

Și-o lege să-i strivească pe acei

Ce-s trădători de țară și mișei.

Pe cei cu gărgăuni în căpățîni

Scoțîndu-i anormali tot pe români

Și ne-ntrebăm, în ultimă instanță,

Cu gînd curat, cu-aceeași toleranță:

În Țara asta blîndă și creștină,

Va exista o lege de lumină,

O lege, depășind fariseismul,

Să pedepsească antiromânismul?


Elis Râpeanu

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite