
- 02-12-2020
- 0 Comentarii
- 495
- 3
Motto:
„Slav aș fi fost de nu eram
latin,
Latin aș fi de n-aș fi fost și
dac –
Dar a ieșit așa: să fiu român
Și eu cu
soarta asta mă împac”
GEO DUMITRESCU
Veniră mulți atrași de plaiul
nost’,
Găsind aici acoperiș și rost,
Poftiți sau nepoftiți să stea la
masă,
Mai mult decît stăpîni s-ar
vrea în casă
Și, de cumva, românul nu-i cuminte,
’Mnealor îi spurcă morții din
morminte,
Ca pe-un școler îl zgîlțîie de
chică
Doar pentru c-a-ndrăznit să-i
contrazică,
La orice vorbă, de urechi
l-apucă,
Punîndu-l în
genunchi pe coji de nucă
Și, dacă nici atunci nu e cuminte,
Ar vrea să-l lase fără nici un
dinte,
Ba i-ar fura chiar fiii și
nepoții
Și-apoi tot ei
să strige „hoții!”,
Amenință cu moartea pe-o fetiță
Cu Tricolorul nostru pe bentiță!
Azi, unii spilcuiți fac temenele,
Plecîndu-și
fruntea pîn’ la dușumele
Și nu spre Răsărit, ca pînă ieri
(Cameleonii-s iuți în replieri
Și n-au mîncat
nici resturi „norocoase”,
Nici usturoi, nici gura le miroase!),
Ci, dimpotrivă, către
Soare-Apune,
Cîntîndu-le
mai marilor în strune…
Iar domnii profitori de
peste-Ocean
Ce cred că țara asta-i un maidan,
C-un plan subțire că ne strîng la sîn,
De sfarmă oasele în biet român
L-au întrecut pe stalinul păgîn
Ce-a vrut să smulgă patria din gînd
Și limba să i-o învățăm cîntînd…
Românii sînt în culpă mondială
Cu demnitatea lor națională,
Că nu îngenunchează mintenaș
În fața
Europei cu panaș
Și îndrăznesc să simtă românește
Chiar și atunci cînd
nasu-i strîns în clește…
Croiesc mai marii-o lege de stăpîni
În contra celor ce se simt români,
Etichetați drept naționaliști,
Antisemiți sau xenofobi stîngiști
Și, prin lucrări cu-admonestări sau
glume,
Ne pomenesc azi numele în lume,
Făcîndu-ne, adesea,
de trei parale
Că îndrăznim să stăm la domni în
cale
Și vrem ca-n
Vatra noastră strămoșească
Să te-nțelegi cu vorba românească
Ba, i se ia românului cuvîntul
Cînd în guvern el
cere jurămîntul –
Credința față de această Țară
Pe care-o sug cu poftă legendară,
Gîndind că-i
scoasă-n grabă la mezat,
Că-i satul fără cîini de
mult visat…
Dar nervii de oțel se mai tocesc
Și cetățenii care azi trăiesc
Pe-aceste plaiuri binecuvîntate
Vor liniște, frăție și dreptate
Și-o lege să-i strivească pe
acei
Ce-s trădători de țară și mișei.
Pe cei cu gărgăuni în căpățîni
Scoțîndu-i
anormali tot pe români
Și ne-ntrebăm, în ultimă instanță,
Cu gînd
curat, cu-aceeași toleranță:
În Țara asta
blîndă și creștină,
Va exista o lege de lumină,
O lege, depășind fariseismul,
Să pedepsească antiromânismul?
Elis Râpeanu
-5.2 C