
- 20-01-2025
- 0 Comentarii
- 195
- 1
Lupta împotriva ideilor „periculoase” din Occident în perioada
stalinistă era parte integrantă a controlului ideologic strict exercitat
de stat. Sistemul era construit pe frica față de influențele externe și
pe dorința de a menține o uniformitate ideologică totală în cadrul
societății.
De ce-mi încep astfel materialul? Fiindcă nu pot să
nu observ încă o dată similitudinile existente între Uniunea Europeană
și Uniunea Sovietică, între propaganda comunistă din România deceniului 5
al Secolului XX, și propaganda progresistă actuală. Sînt lucruri care
„te iau de ochi”, cum se spune. Dacă, desigur, nu ai orbit de la atîta
uitat la televiziunile de știri din România.
Hai să vedem împreună principalele mecanisme utilizate:
1.
Cenzura strictă: Controlul presei și literaturii: Toate publicațiile,
cărțile, ziarele și revistele erau supuse cenzurii riguroase. Orice
material care conținea idei considerate „burgheze”, „imperialiste” sau
contrare ideologiei marxist-leniniste era interzis.
Izolarea
culturală: Cărțile, filmele și muzica din Occident erau interzise sau
filtrate, fiind accesibile doar pentru anumiți membri ai elitei sau în
scopuri de analiză ideologică.
Probabil observați că de la
pornirea războiului din Ucraina au fost blocate site-urile și
informațiile propagandei de la Kremlin, cît și orice părere similară
acestora. Dacă se întîmplă să gîndești liber și să critici prostiile pe
care le fac progresiștii de la Bruxelles și din administrația democrată a
lui Biden, ești etichetat putinist, rusofil, pleava societății. Una
peste alta, un dușman al societății care trebuie trimis la reeducare,
sau la ospiciu.
2. Propaganda masivă. Crearea unui „dușman
extern”: Occidentul era descris constant ca fiind decadent, corupt,
imperialist și ostil față de valorile comuniste. Aceasta legitima
acțiunile regimului și justifica măsurile represive.
Promovarea
culturii socialiste: Arta și literatura trebuiau să reflecte valorile
socialismului, prin realismul socialist, care glorifica muncitorii,
țăranii și liderii de partid. Propaganda noastră a creat dușmanul extern
în persoana lui Putin și a rușilor. Aceștia sînt descriși ca o națiune
de orci, de săbatici, care nu au aceleași valori eropene și sînt în
general niște agresori violenți și mai ales bețivi, care mint cum
respiră.
Eticheta se aplică tuturor celor care exprimă idei
contrare ordinii hotărîte de progresiști pentru descurajarea și izolarea
socială a recalcitranților.
Arta și literatura, care oricum sînt
inexistente pentru progresiștii care aruncă ulei pe tablourile din
marile muzee europene pentru că pictorii ăia au degradat mediul pentru
care luptă ei, sînt înlocuite de articole și materiale tipărite sau
audio video în care sînt glorificați liderii de partid și de stat cît și
noua clasă muncitoare, reprezentată de mișcarea LGBTQ și de negrii din
America.
3. Educația ideologică: Îndoctrinarea în școli: Programa
școlară era concepută pentru a inocula dogmele marxist-leniniste și
pentru a crea suspiciune față de valorile occidentale.
Organizațiile
de tineret: Grupuri precum Pionierii sau Komsomolul în URSS (și
echivalentele lor în alte state socialiste) aveau rolul de a educa
generațiile tinere în spiritul „vigilenței ideologice”.
Programa
școlară din lumea progresistă, în special cea din SUA și din vestul UE,
promovează și inocluează normele neo-marxismului progresist, învățînd
copiii încă de la grădiniță că dacă s-au plictisit să fie oameni pot fi
animale și dacă s-au plictisit de sexul lor îl pot schimba cu celălalt
fiindcă e permis și chiar sînt încurajați să facă asta. De asemenea, se
inoculează disprețul față de valorile creștine și îmbrățișarea altor
religii sau împrietenirea cu diavolul, negarea indirectă a lui Dumnezeu
prin filme și povești unde e înlocuit de vrăjitori, magie și Moș
Crăciun, încurajarea tinerilor în a distruge avutul public și privat cum
ar fi tablourile și sculpturile care nu convin noii ideologii,
cauciucurile mașinilor care nu sînt electrice sau blocarea accesului
traficului mașinilor pe motorină.
Organizațiile de tineret nu mai
au formă organizată, dar tinerii astfel îndoctrinați pun la colț,
abuzează și elimină din mijlocul lor pe cei care au alte păreri decît
majoritatea, împingîndu-i uneori la sinucidere, așa cum a fost și cazul
unui student britanic despre care am și scris la finalul anului trecut.
4.
Supravegherea și represiunea. Poliția secretă: Servicii precum
NKVD/KGB (în URSS) sau Securitatea (în România) monitorizau și reprimau
orice manifestare culturală sau personală percepută ca fiind influențată
de idei occidentale.
Procesele publice și epurările: Persoanele
acuzate de „deviaționism” sau „cosmopolitism” erau judecate în
procese-spectacol, condamnați la muncă silnică, închisoare sau chiar
execuție. Nu am cunoștință de așa ceva în România, dar în străinătate au
fost cazuri în care asupra profesorilor de la universități care nu
promovau ideologia oficială, s-au făcut presiuni pentru a demisiona, iar
cetățeni care acuzaseră de infracțiuni pe cei din noua clasă socială
apropiată doctrinei woke au fost ei penalizați de lege pentru rasism, ca
să nu mai vorbesc despre părinții cărora statul le-a luat copiii cu
forța ca să le injecteze hormoni pentru a-i face din băieței fetițe. La
asta adaug ceea ce a declarat la Digi24 acum două săptămîni fostul
prorector al Universității de Informații a SRI care a spus că acest
serviciu secret a urmărit și a studiat pe toți candidații la
președenție.
5. Controlul comunicațiilor. Restricții asupra
accesului la radiouri și televizoare: Posturile occidentale erau
bruiate, iar posesia unor dispozitive capabile să capteze aceste
semnale putea atrage sancțiuni.
Monitorizarea corespondenței: Scrisorile și telefoanele erau interceptate pentru a preveni răspîndirea informațiilor externe.
Exemplul
blocării site-urilor rusești l-am dat mai sus. Cit despre verificarea
mesageriilor de tip Whatsapp, Messenger, Telegram și a postărilor pe
social media care reprezintă corespondența actuală, nu am naivitatea să
cred că nu pot fi interceptate, spionate și controlate în epoca digitală
cînd orice pui pe internet ajunge de fapt pe un server controlat de
cineva. Nu mai vorbesc despre faptul că refuz să cred că STS nu are
tehnologia necesară să spioneze, dacă își propune, conversațiile pe
whatsapp spre exemplu dintre doi români.
6. Etichete ideologice pe intelectualitate.
Denunțarea „cosmopolitismului”: Intelectualii care
îmbrățișau valori universale sau erau considerați influențați de
cultura occidentală erau stigmatizați, persecutați și înlocuiți cu alții
care sprijineau regimul.
Cultivarea „omului nou”: Obiectivul era să
se creeze o societate de indivizi complet loiali ideologiei oficiale,
fără atașamente față de cultura sau valorile din afara blocului
socialist.
Etichetele ideologice de care am vorbit mai sus nu se
mai aplică strict intelectualilor ci tuturor acelora care gîndesc
diferit de ideologia progresistă. Dacă ai tupeul să nu te informezi din
sursele lor oficiale și să vii cu alte abordări sau să ai alte păreri de
vor eticheta în toate felurile arătate la începutul articolului ca să
te izoleze de cei pe care i-ai putea contamina și astfel trezi din
narcoză, cu ideile tale dușmănoase.
Cultivarea omului nou al
societății progresiste are ca obiectiv creearea unei societăți loiale
ideologiei oficiale, fără atașamente pentru cultura sau valorile normale
din afara woke-ismului promovat de ei.
7. Controlul asupra
religiei. Biserica și alte instituții religioase erau suprimate,
deoarece erau considerate purtătoare de influențe vestice sau contrare
ideologiei comuniste. Aceste măsuri reflectau obsesia regimului
stalinist pentru controlul total al gîndirii și al vieții sociale, sub
pretextul apărării împotriva „amenințărilor externe”. În realitate, ele
urmăreau să mențină hegemonia politică a regimului și să elimine orice
formă de opoziție.
O să-mi spuneți probabil că la noi nu e așa
ceva. Nici nu zic asta, dar dacă vă uitați un pic peste gardul țărilor
de la vest de noi, o să vedeți biserici transformate în baruri, cafenele
și magazine, o să vedeți că ești batjocorit dacă-ți faci cruce sau îți
declari credința în Dumnezeu, iar la noi, în România, amintiți-vă doar
de batjocurile lansate în social media și pe unele posturi TV
referitoare la Pelerinajul Sf. Parascheva de la Iași, despre atacurile
la Biserică și la unii preoți, la ostracizarea bisericii în pandemie.
Amintiți-vă și nu uitați.
Acum, să vedem ce scrie site-ul
britanic UnHerd, care se traduce „în afara turmei”, despre niște lucruri
foarte interesante, cum sînt anularea alegerilor din România și niște
declarații recente ale lui Thierry Breton pe tema asta.
„Cu toții
cunoaștem vechea glumă: cînd un referendum european dă un rezultat
greșit, țara votează din nou pînă cînd o face corect. Asta e o glumă
apărută după Brexit. Totuși gluma asta a devenit realitate, scriu
jurnaliștii britanici dînd de exemplu România, care și-a anulat recent
alegerile prezidențiale cînd Călin Georgescu, liderul unei coaliții
naționaliste de dreapta, a cîștigat primul tur. Thierry Breton, fostul
comisar european francez, a dezvăluit mentalitatea UE în timpul unui
interviu recent TV. «Am făcut-o în România și, evident, o vom face în
Germania dacă va fi necesar», a spus el. Cu alte cuvinte, dacă nu poți
învinge extrema dreaptă, interzice-o”.
Poate nu ați înțeles bine.
Mai citiți o dată ce e marcat cu negru și cine a spus asta. Omul ăsta
recunoaște că cei care au dictat anularea alegerilor de la noi și o vor
face și în Germania sînt chiar ei, progresiștii de la Bruxelles! Vi se
mai pare ciudat că-i fac neo-comuniști și staliniști?
„Individul
acesta – scriu cei de la UnHerd – în perioada în care a fost comisar
pentru industrie la Bruxelles, din 2019 pînă în vara trecută, cînd
Emmanuel Macron l-a înlocuit cu o figură mai conformă (de fapt mai
supusă și mai loială împărătesei Ursula), a fost forța motrice din
spatele unei serii de legi menite să mențină Europa în epoca întunecată
digitală. Cea mai extremă dintre acestea este Digital Services Act
(DSA), care obligă platformele online foarte mari, precum X și Meta, să
verifice faptele și să filtreze știrile false.
«În ordinea
generală a drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o
prioritate relativ scăzută în Europa»”. Adică nenea ăsta era promotorul
cenzurii în Europa! Tot datorită lui, unora dintre noi ni s-a confirmat
ceea ce știam: scopul final al Europei nu este să salveze discursul
public, ci să sufoce partidele de extremă dreaptă, privîndu-le de
oxigenul informației. DSA nu este nici măcar ultimul cuvînt în jihadul
anti-digital al UE. Una dintre ideile mari ale Ursulei von der Leyen de
anul trecut, în timpul alegerilor europene, a fost așa-numitul „scut al
democrației” – înăsprind legislația pentru a preveni amestecul extern în
afacerile UE.
„Mark Zuckerberg este cu siguranță la atac.
Săptămîna trecută, el a anunțat că renunță la verificarea faptelor pe
platformele sale – sfidînd efectiv DSA și pariază pe Donald Trump pentru
a-l proteja de consecințele legale. Avînd în vedere că J.D. Vance,
vicepreședintele ales, a amenințat deja că va pune capăt sprijinului SUA
pentru NATO dacă Europa încearcă să cenzureze X-ul lui Elon Musk, cu
siguranță același lucru se va aplica și pentru Facebook. Și UE este mult
prea dependentă de SUA pentru a putea organiza o campanie eficientă
împotriva oricăreia dintre platformele de social media ale Americii,
odată ce Trump este președinte. DSA, elaborată în grabă în timpul
pandemiei, nu numai că judecă greșit natura rețelelor sociale, ci judecă
greșit puterea politică. Ea dezvăluie slăbiciunea esențială a Europei
în fața Americii.
Totuși, aceasta nu este doar o bătălie
geopolitică. Este și una europeană. Tentativa de reprimare dezvăluie că
există ceva de care blocul se teme mai mult decît libertatea de
exprimare: populismul. Deputaților europeni le-a fost destul de greu să
suporte izbucnirile brutale ale lui Nigel Farage cînd era membru al
Parlamentului European. Acum îl au pe Musk, susținînd candidații din
AfD, un partid
care se află la extrema dreaptă în băncile Parlamentului European și care sprijină retragerea Germaniei din UE.
Mass-media
germană a avut o defecțiune colectivă cînd Musk a trimis pe Twitter o
susținere pentru AfD, a intervievat-o pe Alice Weidel, co-liderul
partidului, pe X, apoi a susținut-o într-un articol pentru Die Welt.
Editorialistul cotidianului german a demisionat în semn de protest. Și
un articol dintr-un alt ziar a descris isteric intervenția lui Musk ca
fiind neconstituțională. Faptul că jurnaliștii ar susține cenzura pare
șocant, pînă cînd se înțelege rolul jurnalismului în societatea
continentală europeană. Ea operează ferm în interiorul unui consens
politic centrist îngust, care cuprinde toate partidele de la
centru-stînga pînă la centru-dreapta. Desigur, AfD nu are prea mult timp
de antenă în mass-media germană. Adică cenzură.
Dar, deși este
marginalizat de media tradițională, AfD prosperă pe TikTok, unde are o
mulțime de urmăritori. Deci, ceea ce enervează presa germană și
politicienii din alte partide este că cartelul de cenzură nu mai
funcționează la fel de bine cum funcționa cîndva. În SUA și în Marea
Britanie, media și-a pierdut deja puterea.
Hillary Clinton și-a
exprimat poate cel mai clar frustrarea cînd a spus că companiile de
social media trebuie să verifice faptele, altfel «pierdem controlul
total».
Dar Europa încă trăiește într-o zonă crepusculară în
care media tradițională încă se bucură de putere, încercînd să ignore
rețelele sociale care se ridică la celălalt orizont. La fel ca toate
bătăliile politice moderne din Europa, este vorba despre protejarea
intereselor personale.
Cazul românesc demonstrează cum aceste
restricții ale libertății de exprimare sînt primele salve într-un război
mai mare de reprezentare. Alegerile prezidențiale de acolo au fost
anulate pe motiv
că un TikTok infestat de ruși a informat greșit
alegătorii. Sînt sigur că rușii erau activi. Dar este șocant să credem
că alegerile au fost anulate pentru că cineva a mințit pe TikTok.
Să
fim clari, nu a existat nicio sugestie de fraudare a voturilor.
Georgescu a cîștigat primul tur al scrutinului cinstit. Dar, ca și în
cazul percepției greșite de la Bruxelles după votul Brexit, prezumția
din spatele sprijinului UE pentru anularea rezultatului a fost că
alegătorii erau prea proști pentru a se hotărî.
Primul tur al
alegerilor va avea loc pe 8 mai, urmat, două săptămîni mai tîrziu, de un
tur de scrutin între cei mai de succes candidați. Georgescu este încă
cel mai probabil să cîștige conform sondajelor de opinie, dar
establishmentul politic românesc este hotărît să găsească modalități de
a-l exclude, dintre care cea mai promițătoare este speranța că ar fi
putut primi fonduri nedeclarate.
Există modele similare în altă
parte. Marine Le Pen se confruntă cu o potențială descalificare de la
alegerile prezidențiale din 2027 în urma acuzațiilor de nereguli privind
asistenții săi din Parlamentul European. Mai recent, Bruxelles-ul a
fost speriat de victoria din Austria a Partidului Libertății, care a
reușit să obțină 28,8% din voturi la alegerile generale din septembrie. A
depășit un prag, moment în care a devenit imposibil din punct de vedere
politic pentru celelalte partide să formeze coaliții. Herbert Kickl,
liderul FPÖ, va deveni acum probabil următorul cancelar al Austriei.
Între timp, în Germania, un grup de 113 deputați s-a reunit pentru a
interzice AfD.
Mesajul lor este că extrema dreaptă vrea să
distrugă democrația. Deși partidul nu este încă suficient de sus pentru a
combate încă o coaliție centristă la Berlin după alegerile de luna
viitoare, Germania s-ar putea să fie doar la cîteva puncte procentuale
de un impas în stil austriac.
Cu siguranță, totuși, abordarea
sensibilă a ascensiunii AfD, FPÖ și a altor partide de dreapta nu este
de a le cenzura, ci de a aborda problema de bază care i-a făcut atît de
puternici: incertitudinea economică persistentă, pierderea puterii de
cumpărare și politici disfuncționale privind migrația.
În caz
contrar, de ce să nu cooptați partidele de extremă dreaptă ca parteneri
de coaliție juniori, așa cum au făcut-o Suedia și Finlanda? Dacă Weidel
ar fi desemnată brusc în funcția de ministru al Economiei, am vedea dacă
și-ar putea apăra situația în guvern. Dar partidele centriste din
Germania și Franța nu fac asta. Ei au ridicat firewall-uri politice
împotriva extremei drepte. Și se dublează cu aceleași politici vechi.
Este
o abordare care inevitabil se va întoarce înapoi. O Le Pen interzisă ar
fi mult mai periculoasă pentru instituția centristă și, posibil, chiar
mai extremă cînd va ajunge în cele din urmă la putere. La fel, AfD s-ar
radicaliza cu siguranță după o interdicție.
Pînă atunci, armele
contondente ale UE – interdicțiile legale, firewall-urile politice și
cenzura – vor provoca mai mult autovătămare decît bine. În ordinea
generală a drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o
prioritate relativ scăzută în Europa. Ca și creaturile din Ferma de
animale a lui George Orwell, mă străduiesc să observ diferența dintre
extremiștii de dreapta și cei care încearcă să lupte”.
Așadar,
dragi cititori, nu pot decît să observ cu mirare că trăim într-o
dictatură progresistă la fel de rea ca orice dictatură, fiindcă ea
încalcă toate drepturile care ni se flutură pe la nas și pe care
umanitatea le-a cîștigat cu greu în ultimii 2000 de ani. Băieții ăștia
ipocriți pînă-n măduva oaselor vor să pună căpăstru unei lumi pe care nu
o suportă, pe care o disprețuiesc și pe care, firesc, vor s-o distrugă.
Mai trebuie să fim și noi de acord cu treaba asta și mai ales
Donald Trump, care peste cîteva ore va deveni oficial președintele
Americii, iar asta va schimba radical lumea politică în care trăim, deși
majoritatea media progresiste și urmăritorii ei habar nu au pe ce lume
trăiesc; așa cum scriam în editorialul de săptămîna trecută, suferă de
lene intelectuală și refuză să renunțe la drogul cu care s-au obișnuit.
Noi,
ceilalți, trebuie să facem ce am făcut și pînă acum și să-i batem la
urne așa încît să nu mai aibă ce face, mai ales că 8 mai e după 20
ianuarie și mă îndoiesc că atunci cineva o să mai aibă curajul de a
anula alegerile prin România.
IOAN TEODOR
-2.5 C