Cenzura Uniunii Europene
  • 20-01-2025
  • 0 Comentarii
  • 195
  • 1

Lupta împotriva ideilor „periculoase” din Occident în perioada stalinistă era parte integrantă a controlului ideologic strict exercitat de stat. Sistemul era construit pe frica față de influențele externe și pe dorința de a menține o uniformitate ideologică totală în cadrul societății.

De ce-mi încep astfel materialul? Fiindcă nu pot să nu observ încă o dată similitudinile existente între Uniunea Europeană și Uniunea Sovietică, între propaganda comunistă din România deceniului 5 al Secolului XX, și propaganda progresistă actuală. Sînt lucruri care „te iau de ochi”, cum se spune. Dacă, desigur, nu ai orbit de la atîta uitat la televiziunile de știri din România.

Hai să vedem împreună principalele mecanisme utilizate:

1. Cenzura strictă: Controlul presei și literaturii: Toate publicațiile, cărțile, ziarele și revistele erau supuse cenzurii riguroase. Orice material care conținea idei considerate „burgheze”, „imperialiste” sau contrare ideologiei marxist-leniniste era interzis.

Izolarea culturală: Cărțile, filmele și muzica din Occident erau interzise sau filtrate, fiind accesibile doar pentru anumiți membri ai elitei sau în scopuri de analiză ideologică.

Probabil observați că de la pornirea războiului din Ucraina au fost blocate site-urile și informațiile propagandei de la Kremlin, cît și orice părere similară acestora. Dacă se întîmplă să gîndești liber și să critici prostiile pe care le fac progresiștii de la Bruxelles și din administrația democrată a lui Biden, ești etichetat putinist, rusofil, pleava societății. Una peste alta, un dușman al societății care trebuie trimis la reeducare, sau la ospiciu.

2. Propaganda masivă. Crearea unui „dușman extern”: Occidentul era descris constant ca fiind decadent, corupt, imperialist și ostil față de valorile comuniste. Aceasta legitima acțiunile regimului și justifica măsurile represive.

Promovarea culturii socialiste: Arta și literatura trebuiau să reflecte valorile socialismului, prin realismul socialist, care glorifica muncitorii, țăranii și liderii de partid. Propaganda noastră a creat dușmanul extern în persoana lui Putin și a rușilor. Aceștia sînt descriși ca o națiune de orci, de săbatici, care nu au aceleași valori eropene și sînt în general niște agresori violenți și mai ales bețivi, care mint cum respiră.

Eticheta se aplică tuturor celor care exprimă idei contrare ordinii hotărîte de progresiști pentru descurajarea și izolarea socială a recalcitranților.

Arta și literatura, care oricum sînt inexistente pentru progresiștii care aruncă ulei pe tablourile din marile muzee europene pentru că pictorii ăia au degradat mediul pentru care luptă ei, sînt înlocuite de articole și materiale tipărite sau audio video în care sînt glorificați liderii de partid și de stat cît și noua clasă muncitoare, reprezentată de mișcarea LGBTQ și de negrii din America.

3. Educația ideologică: Îndoctrinarea în școli: Programa școlară era concepută pentru a inocula dogmele marxist-leniniste și pentru a crea suspiciune față de valorile occidentale.

Organizațiile de tineret: Grupuri precum Pionierii sau Komsomolul în URSS (și echivalentele lor în alte state socialiste) aveau rolul de a educa generațiile tinere în spiritul „vigilenței ideologice”.

Programa școlară din lumea progresistă, în special cea din SUA și din vestul UE, promovează și inocluează normele neo-marxismului progresist, învățînd copiii încă de la grădiniță că dacă s-au plictisit să fie oameni pot fi animale și dacă s-au plictisit de sexul lor îl pot schimba cu celălalt fiindcă e permis și chiar sînt încurajați să facă asta. De asemenea, se inoculează disprețul față de valorile creștine și îmbrățișarea altor religii sau împrietenirea cu diavolul, negarea indirectă a lui Dumnezeu prin filme și povești unde e înlocuit de vrăjitori, magie și Moș Crăciun, încurajarea tinerilor în a distruge avutul public și privat cum ar fi tablourile și sculpturile care nu convin noii ideologii, cauciucurile mașinilor care nu sînt electrice sau blocarea accesului traficului mașinilor pe motorină.

Organizațiile de tineret nu mai au formă organizată, dar tinerii astfel îndoctrinați pun la colț, abuzează și elimină din mijlocul lor pe cei care au alte păreri decît majoritatea, împingîndu-i uneori la sinucidere, așa cum a fost și cazul unui student britanic despre care am și scris la finalul anului trecut.

4. Supravegherea și represiunea. Poliția se­cretă: Servicii precum NKVD/KGB (în URSS) sau Securitatea (în România) monitorizau și reprimau orice manifestare culturală sau personală percepută ca fiind influențată de idei occidentale.

Procesele publice și epurările: Persoanele acuzate de „deviaționism” sau „cosmopolitism” erau judecate în procese-spectacol, condamnați la muncă silnică, închisoare sau chiar execuție. Nu am cunoștință de așa ceva în România, dar în străinătate au fost cazuri în care asupra profesorilor de la universități care nu promovau ideologia oficială, s-au făcut presiuni pentru a demisiona, iar cetățeni care acuzaseră de infracțiuni pe cei din noua clasă socială apropiată doctrinei woke au fost ei penalizați de lege pentru rasism, ca să nu mai vorbesc despre părinții cărora statul le-a luat copiii cu forța ca să le injecteze hormoni pentru a-i face din băieței fetițe. La asta adaug ceea ce a declarat la Digi24 acum două săptămîni fostul prorector al Universității de Informații a SRI care a spus că acest serviciu secret a urmărit și a studiat pe toți candidații la președenție.

5. Controlul comunicațiilor. Restricții asupra acce­sului la radiouri și televizoare: Posturile occi­dentale erau bruiate, iar posesia unor dispozitive capa­bile să capteze aceste semnale putea atrage sancțiuni.

Monitorizarea corespondenței: Scrisorile și tele­foanele erau interceptate pentru a preveni răspîndirea informațiilor externe.

Exemplul blocării site-urilor rusești l-am dat mai sus. Cit despre verificarea mesageriilor de tip Whatsapp, Messenger, Telegram și a postărilor pe social media care reprezintă corespondența actuală, nu am naivitatea să cred că nu pot fi interceptate, spionate și controlate în epoca digitală cînd orice pui pe internet ajunge de fapt pe un server controlat de cineva. Nu mai vorbesc despre faptul că refuz să cred că STS nu are tehnologia necesară să spioneze, dacă își propune, conversațiile pe whatsapp spre exemplu dintre doi români.

6. Etichete ideologice pe intelectualitate.

Denunțarea „cosmopolitismului”: Intelectualii care
îmbrățișau valori universale sau erau considerați influ­ențați de cultura occidentală erau stigmatizați, persecutați și înlocuiți cu alții care sprijineau regimul.
Cultivarea „omului nou”: Obiectivul era să se creeze o societate de indivizi complet loiali ideologiei oficiale, fără atașamente față de cultura sau valorile din afara blocului socialist.

Etichetele ideologice de care am vorbit mai sus nu se mai aplică strict intelectualilor ci tuturor acelora care gîndesc diferit de ideologia progresistă. Dacă ai tupeul să nu te informezi din sursele lor oficiale și să vii cu alte abordări sau să ai alte păreri de vor eticheta în toate felurile arătate la începutul articolului ca să te izoleze de cei pe care i-ai putea contamina și astfel trezi din narcoză, cu ideile tale dușmănoase.

Cultivarea omului nou al societății progresiste are ca obiectiv creearea unei societăți loiale ideologiei oficiale, fără atașamente pentru cultura sau valorile normale din afara woke-ismului promovat de ei.

7. Controlul asupra religiei. Biserica și alte instituții reli­gioase erau suprimate, deoarece erau considerate purtătoare de influ­ențe vestice sau con­trare ideologiei comuniste. Aceste măsuri reflectau obsesia regimului stalinist pentru controlul total al gîndirii și al vieții sociale, sub pretextul apărării împotriva „amenințărilor externe”. În realitate, ele urmăreau să mențină hegemonia politică a regimului și să elimine orice formă de opoziție.

O să-mi spuneți probabil că la noi nu e așa ceva. Nici nu zic asta, dar dacă vă uitați un pic peste gardul țărilor de la vest de noi, o să vedeți biserici transformate în baruri, cafenele și magazine, o să vedeți că ești batjocorit dacă-ți faci cruce sau îți declari credința în Dumnezeu, iar la noi, în România, amintiți-vă doar de batjocurile lansate în social media și pe unele posturi TV referitoare la Pelerinajul Sf. Parascheva de la Iași, despre atacurile la Biserică și la unii preoți, la ostracizarea bisericii în pandemie. Amintiți-vă și nu uitați.

Acum, să vedem ce scrie site-ul britanic UnHerd, care se traduce „în afara turmei”, despre niște lucruri foarte interesante, cum sînt anularea alegerilor din România și niște declarații recente ale lui Thierry Breton pe tema asta.

„Cu toții cunoaștem vechea glumă: cînd un referendum european dă un rezultat greșit, țara votează din nou pînă cînd o face corect. Asta e o glumă apărută după Brexit. Totuși gluma asta a devenit realitate, scriu jurnaliștii britanici dînd de exemplu România, care și-a anulat recent alegerile prezidențiale cînd Călin Georgescu, liderul unei coaliții naționaliste de dreapta, a cîștigat primul tur. Thierry Breton, fostul comisar european francez, a dezvăluit mentalitatea UE în timpul unui interviu recent TV. «Am făcut-o în România și, evident, o vom face în Germania dacă va fi necesar», a spus el. Cu alte cuvinte, dacă nu poți învinge extrema dreaptă, interzice-o”.

Poate nu ați înțeles bine. Mai citiți o dată ce e marcat cu negru și cine a spus asta. Omul ăsta recunoaște că cei care au dictat anularea alegerilor de la noi și o vor face și în Germania sînt chiar ei, progresiștii de la Bruxelles! Vi se mai pare ciudat că-i fac neo-comuniști și staliniști?

„Individul acesta – scriu cei de la UnHerd – în perioada în care a fost comisar pentru industrie la Bruxelles, din 2019 pînă în vara trecută, cînd Emmanuel Macron l-a înlocuit cu o figură mai conformă (de fapt mai supusă și mai loială împărătesei Ursula), a fost forța motrice din spatele unei serii de legi menite să mențină Europa în epoca întunecată digitală. Cea mai extremă dintre acestea este Digital Services Act (DSA), care obligă platformele online foarte mari, precum X și Meta, să verifice faptele și să filtreze știrile false.

«În ordinea generală a drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o prioritate relativ scăzută în Europa»”. Adică nenea ăsta era promotorul cenzurii în Europa! Tot datorită lui, unora dintre noi ni s-a confirmat ceea ce știam: scopul final al Europei nu este să salveze discursul public, ci să sufoce partidele de extremă dreaptă, privîndu-le de oxigenul informației. DSA nu este nici măcar ultimul cuvînt în jihadul anti-digital al UE. Una dintre ideile mari ale Ursulei von der Leyen de anul trecut, în timpul alegerilor europene, a fost așa-numitul „scut al democrației” – înăsprind legislația pentru a preveni amestecul extern în afacerile UE.

„Mark Zuckerberg este cu siguranță la atac. Săptămîna trecută, el a anunțat că renunță la verificarea faptelor pe platformele sale – sfidînd efectiv DSA și pariază pe Donald Trump pentru a-l proteja de consecințele legale. Avînd în vedere că J.D. Vance, vicepreședintele ales, a amenințat deja că va pune capăt sprijinului SUA pentru NATO dacă Europa încearcă să cenzureze X-ul lui Elon Musk, cu siguranță același lucru se va aplica și pentru Facebook. Și UE este mult prea dependentă de SUA pentru a putea organiza o campanie eficientă împotriva oricăreia dintre platformele de social media ale Americii, odată ce Trump este președinte. DSA, elaborată în grabă în timpul pandemiei, nu numai că judecă greșit natura rețelelor sociale, ci judecă greșit puterea politică. Ea dezvăluie slăbiciunea esențială a Europei în fața Americii.

Totuși, aceasta nu este doar o bătălie geopolitică. Este și una europeană. Tentativa de reprimare dezvăluie că există ceva de care blocul se teme mai mult decît libertatea de exprimare: populismul. Deputaților europeni le-a fost destul de greu să suporte izbucnirile brutale ale lui Nigel Farage cînd era membru al Parlamentului European. Acum îl au pe Musk, susținînd candidații din AfD, un partid
care se află la extrema dreaptă în băncile Parla­mentului European și care sprijină retragerea Germaniei din UE.

Mass-media germană a avut o defecțiune colectivă cînd Musk a trimis pe Twitter o susținere pentru AfD, a intervievat-o pe Alice Weidel, co-liderul partidului, pe X, apoi a susținut-o într-un articol pentru Die Welt. Editorialistul cotidianului german a demisionat în semn de protest. Și un articol dintr-un alt ziar a descris isteric intervenția lui Musk ca fiind neconstituțională. Faptul că jurnaliștii ar susține cenzura pare șocant, pînă cînd se înțelege rolul jurnalismului în societatea continentală europeană. Ea operează ferm în interiorul unui consens politic centrist îngust, care cuprinde toate partidele de la centru-stînga pînă la centru-dreapta. Desigur, AfD nu are prea mult timp de antenă în mass-media germană. Adică cenzură.

Dar, deși este marginalizat de media tradițională, AfD prosperă pe TikTok, unde are o mulțime de urmăritori. Deci, ceea ce enervează presa germană și politicienii din alte partide este că cartelul de cenzură nu mai funcționează la fel de bine cum funcționa cîndva. În SUA și în Marea Britanie, media și-a pierdut deja puterea.

Hillary Clinton și-a exprimat poate cel mai clar frustrarea cînd a spus că companiile de social media trebuie să verifice faptele, altfel «pierdem controlul total».

Dar Europa încă trăiește într-o zonă crepusculară în care media tradițională încă se bucură de putere, încercînd să ignore rețelele sociale care se ridică la celălalt orizont. La fel ca toate bătăliile politice moderne din Europa, este vorba despre protejarea intereselor personale.

Cazul românesc demonstrează cum aceste restricții ale libertății de exprimare sînt primele salve într-un război mai mare de reprezentare. Alegerile prezidențiale de acolo au fost anulate pe motiv
că un TikTok infestat de ruși a informat greșit alegătorii. Sînt sigur că rușii erau activi. Dar este șocant să credem că alegerile au fost anulate pentru că cineva a mințit pe TikTok.

Să fim clari, nu a existat nicio sugestie de fraudare a voturilor. Georgescu a cîștigat primul tur al scrutinului cinstit. Dar, ca și în cazul percepției greșite de la Bruxelles după votul Brexit, prezumția din spatele sprijinului UE pentru anularea rezultatului a fost că alegătorii erau prea proști pentru a se hotărî.

Primul tur al alegerilor va avea loc pe 8 mai, urmat, două săptămîni mai tîrziu, de un tur de scrutin între cei mai de succes candidați. Georgescu este încă cel mai probabil să cîștige conform sondajelor de opinie, dar establishmentul politic românesc este hotărît să găsească modalități de a-l exclude, dintre care cea mai promițătoare este speranța că ar fi putut primi fonduri nedeclarate.

Există modele similare în altă parte. Marine Le Pen se confruntă cu o potențială descalificare de la alegerile prezidențiale din 2027 în urma acuzațiilor de nereguli privind asistenții săi din Parlamentul European. Mai recent, Bruxelles-ul a fost speriat de victoria din Austria a Partidului Libertății, care a reușit să obțină 28,8% din voturi la alegerile generale din septembrie. A depășit un prag, moment în care a devenit imposibil din punct de vedere politic pentru celelalte partide să formeze coaliții. Herbert Kickl, liderul FPÖ, va deveni acum probabil următorul cancelar al Austriei. Între timp, în Germania, un grup de 113 deputați s-a reunit pentru a interzice AfD.

Mesajul lor este că extrema dreaptă vrea să
distrugă democrația. Deși partidul nu este încă suficient de sus pentru a combate încă o coaliție centristă la Berlin după alegerile de luna viitoare, Germania s-ar putea să fie doar la cîteva puncte procentuale de un impas în stil austriac.

Cu siguranță, totuși, abordarea sensibilă a ascen­siunii AfD, FPÖ și a altor partide de dreapta nu este de a le cenzura, ci de a aborda problema de bază care i-a făcut atît de puternici: incertitudinea economică persistentă, pierderea puterii de cumpărare și politici disfuncționale privind migrația.

 În caz contrar, de ce să nu cooptați partidele de extremă dreaptă ca parteneri de coaliție juniori, așa cum au făcut-o Suedia și Finlanda? Dacă Weidel ar fi desemnată brusc în funcția de ministru al Economiei, am vedea dacă și-ar putea apăra situația în guvern. Dar partidele centriste din Germania și Franța nu fac asta. Ei au ridicat firewall-uri politice împotriva extremei drepte. Și se dublează cu aceleași politici vechi.

Este o abordare care inevitabil se va întoarce înapoi. O Le Pen interzisă ar fi mult mai periculoasă pentru instituția centristă și, posibil, chiar mai extremă cînd va ajunge în cele din urmă la putere. La fel, AfD s-ar radicaliza cu siguranță după o interdicție.

Pînă atunci, armele contondente ale UE – interdicțiile legale, firewall-urile politice și cenzura – vor provoca mai mult autovătămare decît bine. În ordinea generală a drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o prioritate relativ scăzută în Europa. Ca și creaturile din Ferma de animale a lui George Orwell, mă străduiesc să observ diferența dintre extremiștii de dreapta și cei care încearcă să lupte”.

Așadar, dragi cititori, nu pot decît să observ cu mirare că trăim într-o dictatură progresistă la fel de rea ca orice dictatură, fiindcă ea încalcă toate drepturile care ni se flutură pe la nas și pe care umanitatea le-a cîștigat cu greu în ultimii 2000 de ani. Băieții ăștia ipocriți pînă-n măduva oaselor vor să pună căpăstru unei lumi pe care nu o suportă, pe care o disprețuiesc și pe care, firesc, vor s-o distrugă.

Mai trebuie să fim și noi de acord cu treaba asta și mai ales Donald Trump, care peste cîteva ore va deveni oficial președintele Americii, iar asta va schimba radical lumea politică în care trăim, deși majoritatea media progresiste și urmăritorii ei habar nu au pe ce lume trăiesc; așa cum scriam în editorialul de săptămîna trecută, suferă de lene intelectuală și refuză să renunțe la drogul cu care s-au obișnuit.

Noi, ceilalți, trebuie să facem ce am făcut și pînă acum și să-i batem la urne așa încît să nu mai aibă ce face, mai ales că 8 mai e după 20 ianuarie și mă îndoiesc că atunci cineva o să mai aibă curajul de a anula alegerile prin România.

 

IOAN TEODOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite