Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” reprezintă materializarea strădaniei depuse de-a lungul a zeci de ani de personalități marcante ale elitei românești, începînd cu Alexandru Ioan Cuza, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Radu R. Rosetti, Constantin Ștefănescu Amza și încheind cu Regele Ferdinand I, care în anul 1923 a decis prin Înalt Decret Regal înființarea Muzeului Militar Național ca instituție de sine stătătoare.
În 1906, în urma organizării la București a Marii Expoziții Naționale, prilejuite de aniversarea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, s-a construit în Parcul Carol (fost Libertății), un ansamblu arhitectural menit să găzduiască expozițiile și evenimentele omagiale care urmau să se desfășoare. Cu acest prilej, obiectele ce aveau caracter militar s-au constituit într-o parte distinctă a expoziției, secțiunea militară bucurîndu-se de mare interes în rîndul publicului.
În anul 1924, la Palatul Artelor din Parcul Carol I, muzeul se deschidea publicului, oferind spre vizitare 17 săli și 8 galerii care prezentau istoria militară a românilor pînă în 1922.
Din 1925 și pînă la declanșarea celui de-al II-lea război mondial, în patrimoniul muzeului au fost incluse obiecte provenite de la Pirotehnica armatei, Depozitul de armament Tîrgoviște, Depozitul de armament Sibiu, dar și din achiziții și donații particulare. Între acestea, un loc special îl aveau donațiile guvernelor statelor cu care România fusese aliată în timpul războiului: belgian (1925), francez (1927), italian (1928), britanic (1928), cehoslovac (1928), care au pus la dispoziția Muzeului Militar Național o serie de piese din dotarea armatelor țărilor respective. Acestea au avut loc în contextul preconizării deschiderii în cadrul muzeului a unei săli a aliaților României din primul război mondial.
Clădirea muzeului și exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 și, din nou, ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două sinistre și izbucnirea celui de-al II-lea război mondial au dus la întreruperea activității muzeului.
La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întîi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Școli de infanterie și cavalerie din strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de Muzeul Militar Național, iar din anul 2006, preluînd numele celui care a promulgat actul său de fondare, muzeul devine Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”.
În sălile sale, muzeul găzduiește o Expoziție de Istorie Străveche, Colecția de arme albe și arme de foc, Colecția de Machete (fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste pe teme militare.
În curtea muzeului sînt expuse piese de artilerie și diverse tipuri de tehnică militară de infanterie și de aviație. La intrarea în curte se află Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, operă a sculptorului Spiridon Georgescu.
Muzeul Militar Național are filiale locale în alte orașe ale României – la Oradea (inaugurat în 1971), Constanța (inaugurat în 1985) și Bacău (inaugurat în 1997), unde sînt expuse obiecte de istorie militară: arme, uniforme, medalii, fotografii precum și documente și obiecte donate de veterani și de familiile lor.
Recent, cu ocazia aniversării centenarului, Rom­filatelia a dedicat un întreg poştal Muzeului Militar Naţional ,,Regele Ferdinand”, instituţie istorică, pres­tigioasă a statului român.
R.M.