Sîntem în octombrie 1989. Nicolae Ceaușescu știa ce se hotărîse la Malta. În Polonia, Ungaria și Cehoslovacia începuse schimbarea de regim politic, iar reformele lui Gorbaciov începeau să fie aplicate în toate țările socialiste. În aceste condiții, Nicolae Ceaușescu își dă seama că nu mai poate continua în acest fel, și că trebuie să schimbe ceva. Probabil la sfatul Serviciilor secrete, ia hotărîrea de a proceda la schimbări care să salveze tot ceea ce făcuse pînă atunci în România.

Începuse, alături de China și Iran, să pună bazele unei bănci mondiale care să acorde credite țărilor în curs de dezvoltare, bancă ce urma să înlocuiască FMI, și dorea să dea curs propunerii din anii 1970 a conducerii SUA de a lista la bursă economia țării, în așa fel încît procente minoritare să fie deținute de firme private capitaliste, care să contribuie cu tehnologie și noi piețe la dezvoltarea acesteia.

Conștientizează că acest lucru nu se putea face decît prin reforme profunde. Astfel încît, la jumătatea lunii octombrie 1989, într-un discurs televizat, anunță poporul român cu privire la hotărîrea sa de a lista economia românească la bursă, deschide granițele, lăsînd pe oricine dorește să emigreze în Occident, umple magazinele cu bunuri de larg consum care lipsiseră în cei zece ani în care plătise datoria externă a țării, permite Televiziunii Române extinderea programului de la 5 ore la 24, încurajează producțiile artistice occidentale, cît și importul produselor de larg consum și mărește salariile oamenilor muncii cu sume consistente.

Măsurile sale provoacă stupoare în toată lumea, dar mai ales în România. Asistăm, în următoarele luni, la un adevărat exod al cetățenilor către statele capitaliste din vestul Europei, printre ei numărîndu-se și comunitatea sașilor care se întoarce de unde veniseră strămoșii lor cu 8 secole în urmă.

Populația se înghesuie în magazine să cumpere mîncare, televizoare, electrocasnice, agențiile de turism nu mai prididesc cu organizarea excursiilor în vestul Europei, benzinăriile își golesc stocurile de carburant într-un ritm amețitor, iar oamenii muncii dau năvală la deschiderea primelor restaurante Mc Donaldʼs și KFC sau cumpără cantități importante de Pepsi și Coca Cola din magazine. Copiii sînt surprinși să afle că pot cumpăra banane, portocale, mandarine și ananas la liber, și toată țara freamătă de bucurie și satisfacție la această bruscă schimbare. Presiunea socială dispare cu totul, iar oamenii vorbesc între ei despre faptul că iubitul conducător și-a venit în simțiri și a readus vremurile bune ale anilor ʼ70 cînd în magazine se găseau de toate.

Ziarele publică articole ample cu scrisori primite de la cetățenii care laudă noua inițiativă a partidului și statului, iar librăriile se umplu de cărți anterior interzise pe care românii se grăbesc să le cumpere. Se revine la epoca de deschidere a anilor ʼ70, se critică lucrurile greșite săvîrșite în ultimii ani, dispare cenzura, iar poporul se poate exprima liber fără teama de a fi arestat și interogat de Serviciile secrete.

Ceaușescu constată cu surprindere efectele măsurilor pe care le-a luat și își continuă planurile de dezvoltare economică a României. Listarea la bursă a fabricilor românești duce la cumpărarea unor procente de pînă la 49% de către companii majore din vest, care văd o șansă importantă de a investi într-o țară cu un produs intern brut de 800 de miliarde de lei, adică de aproximativ 53,6 miliarde de dolari, și un curs mediu de schimb de 14,92 lei pentru un dolar. Exporturile României totalizau 5,9 miliarde de dolari.Urmează retehnologizarea întreprinderilor româ­nești și creșterea importurilor de produse occidentale absorbite integral pe o piață dornică de ele, în același timp cu menținerea exporturilor de produse românești și cu intrarea firmelor noastre pe piețele Europei occidentale.

La finele anului 1990 România anunță formarea, alături de China, Iran, Brazilia, India și Arabia Saudită, a uniunii economice numită BRIICSA. Aceasta urmează să susțină cu credite, mașini, echipamente, instalații și produse agricole țările lumii a treia – cum erau denumite atunci cele foarte sărace.

Odată cu trecerea anilor, Nicolae Ceaușescu moare și este înmormîntat cu mare cinste de poporul care-l considera pe merit un mare șef de stat. După moartea lui, România este invitată să adere la Uniunea Europeană, sub conducerea președintelui Ion Iliescu, care în 1995 organiza alegeri libere invitînd atît partidele istorice, cît și pe cele nou formate să participe la alegeri alături de Partidul Comunist Român.

* * *

Am făcut acest exercițiu de imaginație acum, în preajma comemorării Revoluției din decembrie 1989, gîndindu-mă ce-ar fi fost dacă Nicolae Ceaușescu dispunea aceste reforme.

E foarte posibil ca lucrurile să nu fi stat deloc cum le-am imaginat eu. De aceea, vă rog pe dumneavoastră, cititorii acestui articol, să-mi lăsați comentarii pe pagina www.revistaromaniamare.ro, în care să scrieți varianta dumneavoastră cu privire la direcția pe care ar fi luat-o țara noastră dacă Ceaușescu proceda astfel.

Sînt curios să văd cum credeți că ar fi evoluat lucrurile din punct de vedere social, economic și politic, și promit să vă expun părerile într-un articol viitor. Vă mulțumesc și vă doresc Sărbători liniștite, cu sănătate, alături de cei dragi!

IOAN TEODOR