- 22-10-2019
- 0 Comentarii
- 228
- 1
Egiptul,
Turcia, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită participă la conflictul intern
din țară
Situația
din Libia, care a devenit unul dintre capetele de pod ale terorismului
internațional, amenință securitatea țărilor din sudul Europei, a declarat
ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în cadrul unei reuniuni a Consiliului
de Securitate al ONU pentru consolidarea păcii și securității în Africa. El a
explicat haosul în stat prin invazia coaliției țărilor NATO în 2011. Cu toate
acestea, faza fierbinte a conflictului civil, care nu scade astăzi, a început
mai tîrziu - în 2014.
Războiul
din Libia, continuat în ultimii ani, nu este difuzat pe larg în mass-media
mondială de astăzi. În același timp, acest conflict, în care Egiptul, Turcia,
Emiratele Arabe Unite și alte state au devenit participanți efectivi, este cel
care prezintă metode de război fundamental noi. Raidurile masive de drone pe
cîmpurile aeriene, prima utilizare cu succes a laserelor de luptă, aeronavele de
transport ucrainiene Il-76 distruse pe ambele părți ale frontului - toate
acestea ne permit să vedem în ce scenarii se vor dezvolta conflictele militare
regionale din Secolul XXI.
După
ce NATO și aliații săi au ajutat rebelii locali să răstoarne regimul Muammar
Gaddafi în 2011, guvernul provizoriu libian a respins toate propunerile ONU de
a desfășura forțe internaționale de stabilizare care să contribuie la crearea
de noi forțe armate și poliție unificate și de a oferi sprijin consultativ în perioada
dificilă de formare.
În schimb, noul guvern a început să implementeze propriul
proiect de construire a unui sistem democratic de guvernare. Acest proces a
devenit din ce în ce mai complicat pe măsură ce multe puteri străine au fost
implicate, în timp ce grupurile armate locale au refuzat să se dezarmeze. Pe
fondul ostilității tradiționale dintre triburile din vestul, estul și sudul
Libiei, acest complex de contradicții a dus la un război civil care a izbucnit
în 2014.
Nimic
prevestit
În
2011, situația din Libia era promițătoare. Exporturile de petrol s-au redresat
treptat, partidele islamiste au fost învinse la primele alegeri locale din
Benghazi. Cu toate acestea, o scindare profundă în societate și în Armată a dus
în cele din urmă la faptul că unitățile aflate sub comanda colonelului (acum
auto-declarat mareșal) Khalifa Haftar și-au îndreptat armele împotriva
guvernului și s-au revoltat. Drept urmare, militarii au stabilit controlul
asupra întregii părți estice a Libiei, inclusiv asupra orașului Tobruk. Haftar
a cîștigat rapid sprijin din Egipt, urmat de Arabia Saudită, Emiratele Arabe
Unite și Franța și a creat Armata Națională Libiană (LNA). În ciuda numelui
său, LNA nu este chiar o armată „libiană”. De fapt, doar aproximativ 7 mii
dintre luptătorii săi sînt libieni, iar cel puțin o treime dintre ei sînt
malițiți (una dintre mișcările salafiștilor), care au părăsit armata
guvernamentală. Prin comparație, principalul contingent al LNA este alcătuit
din rebeli sudaniști recrutați și unități ale armatei Sudanului de Sud,
mercenari din Ciad, triburile Tuareg și zeci de alte formațiuni - chiar și cei
care nu merită o altă definiție decît „bande criminale”.
Acestea sînt susținute de „forțele aeriene”, care au
fost inițial reprezentate de mai multe avioane Mig-21 și Mig-23 și elicoptere
Mi-24, dar majoritatea acestora au fost doborîte în timpul luptelor din
2014-2016. Pentru a compensa pierderile, Egiptul a livrat pînă la 20 de Mi-21,
iar Emiratele Arabe Unite - pînă la 12 aeronave de atac IOMAX AT-802, precum și
mai mult de 10 unități Mi-24. Mai mult, piloții și specialiștii în aviație la
sol din LNA sînt instruiți în Egipt. În plus, există zvonuri constante despre
desfășurarea forței aeriene egiptene sau a Emiratelor Arabe Unite cu F-16. Și
recenta prăbușire a UAV-urilor CH-4 Wing Loong II fabricate în China a arătat
că acestea sînt folosite în acest război. Este vorba despre astfel de drone cu
care operează atît Egiptul, cît și Emiratele Arabe Unite.
LNA
și aliații săi se confruntă cu forțe subordonate guvernului recunoscut de
acordul național validat de ONU. Practic, aceste formațiuni constau din miliții
Misrata și Zintan. Inițial, au inclus și unități islamiste, care au preluat
controlul parțial asupra Benghazi și controlul deplin asupra Dernei. După aceasta,
grupurile care s-au declarat sucursala locală a infamului Stat Islamic, și-au
stabilit puterea în patria lui Gaddafi - la Sirte. Statele Unite, Marea
Britanie și Italia au ajutat PNS să învingă ISIS la Sirte în perioada
2015-2016. În timpul acestor evenimente, milițiile din Misrata au fost masiv
afectate, pierzînd majoritatea capacităților lor de luptă. Cînd au jucat rolul
lor în operațiunea internațională împotriva ISIS, majoritatea aliaților străini
- cu excepția Italiei și a Turciei - au părăsit-o. În cele din urmă, aceste
formațiuni au pierdut toate sursele de venit din exporturile de petrol și gaze.
Astăzi controlează doar trei zone relativ mici din Libia. Cea mai mare dintre
ele se întinde de la Tripoli în vest, pînă la Sirte în est, și Waddan în sud.
Al doilea district este situat între Nalut și Zintan, iar al treilea este între
Adiri și Avbari.
Război
fără pilot
Încercînd să apere poziția PNS, Turcia a furnizat Tripoli
drone de impact Bayraktar TB2. La 29 iulie a.c., aceste dispozitive, controlate
de la baza aeriană Mitig (aproape în centrul capitalei libiene), au distrus
două aeronave Il-76 aparținînd Ucrainei la baza aeriană a aerodromului
Al-Dzhufra, controlată de LNA. Ca răspuns, în ziua următoare au fost lansate o
serie de atacuri aeriene „mortale” au fost provocate. Obiectivele au fost
centre de control și hangare, presupus folosite de operatorii turci Bayraktar
TB2. UAV și/sau AT.802 LNA au atacat în conformitate cu rapoartele
neconfirmate, aeronavele egiptene F-16 și Airforce Rafale. După aceea, s-a
raportat că turcii au folosit arme cu laser pentru a arunca UAV-uri fabricate
din China, CH-4, care zburau la o altitudine de 4.000 de metri.
Acum,
nu numai egiptenii, dar și Arabia Saudită sînt hotărîți, după cum spun ei, să
distrugă ceea ce ei consideră a fi regimul terorist al „Frăției Musulmane”
susținut de Turcia și Qatar la Tripoli și să stabilească, cel puțin indirect,
controlul cîmpurilor de petrol și gaze. Cu toate acestea, Turcia intenționează
să mențină proiecte de construcții rentabile în valoare de cîteva miliarde de
dolari. Totuși, nici una dintre părți nu este pregătită pentru un compromis.
Și, într-o măsură mai mică, ei sînt interesați de ceea ce, de fapt, libienii
înșiși doresc să obțină în acest conflict.
Astăzi,
LNA este în măsură să plătească chiar mai mulți mercenari relativ ieftini din
diverse țări africane. Prin urmare, este de așteptat ca, din păcate, războiul
din Libia să dureze mai mult de un an.
D.A.
-0.5 C