Ziaristul Dan Tomozei (născut la Sibiu în 1973) ocupă un loc important în generația de mijloc a condeierilor noștri, care fac eforturi să ajungă la notorietatea patriarhilor, foști activiști UTC sau, după caz, securiști acoperiți și descoperiți - I. Cristoiu, S.R. Stănescu, C. Nistorescu, B. Chireac, M. Tatulici sau răposații D. Tinu și H. Alexandrescu. În cazul lui Dan Tomozei, care a activat mai mult la publicațiile din provincie (cu precădere în Sibiu) și la Radio, el a apărut mai rar spre deloc pe ecranele televiziunilor centrale. Prin urmare, este puțin cunoscut marelui public. Dar o schimbare a lucrurilor se produce în zilele noastre, cînd personajul este pe cale să devină o celebritate mai ales pe YouTube, unde acordă interviuri și face comentarii realiste pe marginea unor subiecte de importanță majoră. Cum ar fi ascensiunea fulminantă, în ultimele decenii, a Chinei pe plan economic, militar și politic, nu numai demografic, unde a fost ajunsă de India. De asemenea, e de reținut și urmărit cu atenție rolul hotărîtor pe care îl joacă China în cristalizarea uniunii BRICS, o forță uriașă adunînd mai mult de jumătate din populația planetei, capabilă să înfrunte Globalizarea americană și Nord-Atlantică, factor distrugător al civilizației Terrei.
Dar, în egală măsură, Dan Tomozei știe și foarte multe despre concitadinul său, Klaus Iohannis, încît își poate da un doctorat în Iohannis, precum - și iertați comparația - profesorii G. Călinescu și Ștefan Cazimir, care și-au dat doctoratul în Eminescu și Caragiale. Numai să apară acea televiziune care, sfidînd CNA, să-l invite la discuții. Și cu siguranță că acel eveniment se va produce acuș-acuș, pe la primăvară, cînd apele sperăm să se aleagă și nimeni nu se va mai teme de mediocra pereche provincialo-prezidențială, fiindcă Serviciile vor începe seria dezvăluirilor despre ei. Nu poate fi înțeles decît ca o avanpremieră recitalul recent de la televizor al numitului Ceaușescu, care a pus tunurile pe Iohannis abia ieșit la o baie de mulțime neregizată: ,,Ce președinte ești tu, bă turistule? Și ce luptă duci tu cu corupția care este chiar la tine în brațe?!”. Și Iohannis, care își cunoaște limitele și nu agreează interviurile, conferințele de presă și, în general, discuțiile libere, nici n-a piuit, știind de unde îi venise urgia cu nebunul ăla pe urmele lui.
Pînă să ajungă să facă jurnalism la Postul Radio China Internațional în limba chineză literară, cele patru dialecte de bază chinezești, plus limbile engleză, franceză și română, Dan Tomozei a scris la publicațiile din Sibiu. Lucrurile au mers bine pînă în anul 2000, cînd Sibiul a ajuns prizonierul primarului Klaus Iohannis. Cînd a intrat în primărie, Iohannis conducea o amărîtă de Dacie. Cînd a terminat cu primăria, avea mai multe Merțane și Bemveuri, plus un număr încă necunoscut de case și vile. Dosarele penale atunci le-a dobîndit. Normal, onorabilul edil a intrat în ghearele lui Tomozei care nu l-a mai scăpat din ochi, după cum declara, recent, într-un interviu acordat lui Ion Cristoiu și difuzat pe YouTube. Urmarea a fost că a dat de dracul, ziarele la care lucra n-au mai primit publicitate și li s-a împiedicat difuzarea. Încet-încet, frica a început să-l cuprindă pe jurnalist, căci începuse să primească și amenințări cu moartea, pe care poliția nu le lua în serios. Cele mai grele lovituri le-a primit Iohannis cînd Dan Tomozei a început seria dezvăluirilor despre mașinațiunile lui Iohannis legate de numirea Sibiului drept Capitală culturală europeană în anul 2007, acțiune la care și-au adus contribuția cu bani mulți și PSD, și liberalii, și UDMR, dar gloria n-a împărțit-o cu nimeni, nici cu Năstase, nici cu Ponta, nici cu Tăriceanu, și nici cu ungurii. Sas ambițios și fără scrupule, cinic și ranchiunos, nu admite criticile și nu iartă pe nimeni cînd e vorba de interesele lui. Prea deștept nu e, ne asigură Dan Tomozei, doar lacom și răzbunător, și dacă te-a simțit că ești împotriva lui, te urmărește pînă te distruge. Așa a făcut și cu Dan Tomozei, pe care l-a silit să-și părăsească țară. Se crede unic și probabil nemuritor, dar uită că l-au făcut mare Serviciile române și străine, care, cînd nu vor mai avea nevoie de el, îl vor distruge. Dar enigma Carmencita, soția lui preaiubită, cum e?, se întreba cu voce tare Ion Cristoiu, care știe toată lumea cît de îndrăgostit este de doamna lui Iohannis, ce face și ce bea și mănîncă, de este atît de răvășitoare? Este la fel de comodă și de mediocră precum jupînul, vine răspunsul interlocutorului. A ajuns titulară la catedra de Engleză de la Colegiul ,,Gh. Lazăr” numai după ce soțul a fost numit inspector-general școlar pe județul Sibiu. Cu regret, dar Engleza ei nu este de prestigioasa școală. Cu toate acestea, elevii o iubesc, pentru că nu este nici prea exigentă la ore, preferînd să povestească întîmplări nostime din vizitele ei în străinătate la brațul soțului și pe banii țării pe care nu o ajută cu nimic.
Revenind la Iohannis, din observațiile sale, Dan Tomozei a reținut că individul s-a născut și într-o zodie norocoasă, în sensul că liberalii din subordine sînt foarte proști și lași în același timp și nu îndrăznesc să-l dea afară din partid, cum au făcut cu Ludovic Orban sau cum au făcut pesediștii cu Băsescu al lor acum ceva vreme. Următoarea victimă a lui Iohannis va fi generalul Pahonțu, șeful SPP, pe care Băsescu l-a descoperit și promovat, iar Iohannis îl exploatează, dar cînd nu va mai avea nevoie de el îl va nimici fără să clipească.
Dar să-l lăsăm pe Iohannis și să ne întoarcem la gazetarul Dan Tomozei, întrebîndu-ne cum a ajuns redactor la Radio China Internațional, secția Limba Română? Pentru cine nu știe, Radio China Internațional este mijlocul prin care China comunistă de la Deng Xiaoping, acum 35 de ani, Hu Jintao și, astăzi, președintele Xi Jinping, comunică în exterior în 60 de limbi. Chinezii din secția Limba Română cunosc româna la perfecție - argou, jargon, regionalisme, vorbire colocvială, muzică populară și folclor românesc în genere, fiindcă și-au făcut studiile în România, unde și-au luat masterate și doctorate. Și poartă numai nume românești la locul de muncă: Nelu, Gigi, Lenuța. Soția lui Dan Tomozei este o olteancă de la Craiova și, deși locuiește de atîta vreme în China, nu știe neam chinezește. Știu, în schimb, fiicele lor. Bineînțeles că și Dan Tomozei știe chinezește. A ajuns la Beijing în 2007, gonit de primarul Iohannis care plătea oameni să-l amenințe cu moartea. Și într-o zi, pe cînd își căuta disperat un loc de muncă prin Sibiu, o cunoștință l-a ajutat să-și scrie CV-ul, să-l traducă în engleză și să-l trimită la Radio China Internațional. Și surpriză, la puțin timp după aceea, a primit un bilet de avion în direcția Beijing și ceva bani de buzunar, ca să dea o probă la acel post de radio. De atunci și pînă astăzi, vine o dată sau de două ori pe acasă, la Sibiu, cînd dă interviuri, și așa mai aflăm și noi cum stau lucrurile cu imperiul chinez.
Astfel, legenda cu poporul chinez care mănîncă o ceșcuță de orez și muncește 14 ore pe zi e doar o legendă, chiar și cei mai săraci chinezi au la masă 5-6 feluri de mîncare. Ei nu mănîncă mult, mănîncă diversificat. O altă legendă este legată de legile privind lupta cu fenomenul corupției. Condamnarea la pedepse grele, inclusiv plutonul de execuție, se aplică doar celor care au o funcție politică sau de conducere. La săraci, se mai închid ochii. La bogați, nu. De regulă, condamnarea pentru mită este însoțită și de recuperarea integrală a prejudiciului. Poate din această cauză regimurile Băsescu și Iohannis nu i-au agreat pe chinezi.
În China nu există nu avem sau s-a terminat. În orice magazin intri, e musai să pleci cu ceva în sacoșă. Pe străzi nu prea vezi cerșetori, și nu că îi persecută polițiștii, ci, mai degrabă, fiindcă nimeni nu le dă nimic. Ca să primești ceva, trebuie să faci ceva și să dai ceva la schimb, aceasta este filozofia de viață a chinezului. În privința aceasta, chinezul are doi evrei în buzunarul de la ceas. La Mondialele de Fotbal din Anglia din 1966, în echipa URSS era un jucător, Valery Porkujan, cu 11 pe tricou, armean de felul lui, care l-a tot făcut de rîs pe britanicul George Cohen. Și despre el marele gazetar Ioan Chirilă a scris: dacă un evreu are în buzunarul de la ceas doi greci, un armean are doi evrei. Românii habar n-au că, după americani și ruși, chinezii sînt a treia forță care a ajuns pe Marte. Despre drone. Dacă s-ar da drumul la toate dronele din China în același timp, s-ar întuneca soarele. Dronele și digitalizarea au ajuns în agricultură și industria de agrement, înlocuind cu succes benzina și motorina, atît de poluante. Știați că există drone în loc de artificii? La mare preț în toate domeniile se află activitatea de voluntariat. La fel ca în Japonia și Coreea de Sud, la care participă mai ales populația pensionară. Pentru oamenii aceia de la capătul lumii e imposibil de acceptat situația să stai degeaba.
În China nu există gratuități și ajutor social. Trebuie să dai ceva ca să primești ceva de la societate. Oricît de bolnav și neputincios ai fi, tot se găsește ceva să faci după puterile tale. Și cînd te gîndești că la noi majoritatea celor care primesc ajutor social pe motiv de boală se folosesc de certificate medicale false pe care nimeni nu le ia la controlat, băgînd spaima în medicii șpăgari. Dar de ce să-i pedepsească pe medici, cînd însuși Statul încurajează nemunca inventînd tot felul de sărbători naționale și religioase prin care oamenii să trîndăvească. La fel de mult costă și învățămîntul de toate gradele, ceea ce nu-i împiedică pe tineri să învețe o meserie manuală sau intelectuală. Avem o diplomație de doi bani. Cînd toată planeta îi curtează pe chinezi, noi le întoarcem spatele. De tot rahatul sînt și Băsescu, și Iohannis, slugile SUA, UE și NATO.
PAUL SUDITU
P.S. Pentru cine e doritor să mai știe și altele despre China de azi, jurnalistul Dan Tomozei a pus la vînzare în România cîteva dintre cărțile sale:
* ,,Mergi înainte. Jurnal de pandemie în China. 2019-2022” (2023)
* ,,Descoperind China – Beijing” (2012)
* ,,Diplomația Panda” (2014)
* ,,Dialoguri la Beijing” (2013)
* ,,Iluzia Democrației” (2010)