Ce este Europa? (2)
  • 04-08-2021
  • 0 Comentarii
  • 519
  • 6

Un alt francez ilustru, Montesquieu, care a vizitat meleagurile noastre în anul 1729, mai exact zona Banatului, afirma ceva perfect valabil și astăzi: ,,Europa nu este decît o Națiune compusă din mai multe”. Lipsa de realism cu care au fost abordate toate aceste probleme, de-a lungul timpului, reprezintă explicația pentru care nici unul dintre proiectele unificării continentale, de la utopiile Evului Mediu – Pierre du Bois, în 1305, Tomasso Campanela, Thomas Hobbes – și pînă în Secolul XIX, n-a avut sorți de izbîndă. Între timp, însă, s-a întîmplat ceva: s-a întîmplat că de aici, din Europa, au pornit cele două războaie mondiale. Iată numai cîteva dintre motivele care au făcut imperios necesară pacificarea Europei prin ea însăși. Pentru a nu mai fi posibile alte nenorociri. Pentru ca leagănul civilizației moderne, care este Europa, să nu devină propriul său mormînt. E vorba de un proces complex și de lungă durată, dar finalitatea sa va fi în interesul tuturor. Avertizez și asupra greșelii pe care sînt tentați unii să o facă, și anume să opună Europa – Americii. Numai că cei doi mari poli de Putere nu sînt antagonici, ci se completează în perspectivă istorică.

Așa după cum s-a văzut, discursul meu nu critică pe nimeni. Avem oaspeți străini – cum sînt doamna Catherine Lalumiére, domnul Walter Schwimmer, Lordul Russel-Johnston – care și-au lăsat toate treburile și au venit la București, pentru a fi alături de noi, drept pentru care se cuvine să le mulțumim. Ne vede țara și nu e frumos să ne certăm între noi, tocmai pe o temă care îndeamnă la armonie, la unire, la concordie. Dar înaltele oficialități continentale știu, la fel de bine ca noi, că România are mari și serioase probleme, care o trag în jos și ar putea să o transforme într-o povară din ce în ce mai grea pentru noul edificiu. Pe fondul unor erori grave ale actului politic, de aproape 14 ani încoace, care au transformat democrația în anarhie, România ocupă locul I în Europa la sărăcie, corupție și tot felul de maladii – și ultimul loc la nivelul de trai, la siguranța vieții, la respectarea normelor democratice și a drepturilor omului. Realitatea aceasta este și ea nu poate fi ascunsă. În aceste zile se împlinește 1 an de cînd eu, unul, mi-am dat demisia din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în semn de protest față de desființarea abuzivă a postului independent de Televiziune OTV. Este limpede că, dacă acest post ar fi funcționat, el ar fi găzduit dezbaterile necesare pentru a se risipi neclaritățile și confuziile legate de noua Constituție. În ianuarie 2000, cu prilejul unui dialog pe care l-am purtat, la Sala de Marmură a Senatului României, cu domnii Romano Prodi și Günter Verheugen, le-am spus acestora că românii știu că, în următorii ani, vor sosi mari sume de bani de la comunitatea europeană, dar dacă acești bani nu se vor regăsi în creșterea nivelului de trai, în sănătate, în învățămînt, în infrastructură – atunci decepția va fi teribilă și există riscul ca populația acestei țări să-și piardă încrederea în toate proiectele și programele de anvergură continentală. Eu am semnat, din 1993 și pînă acum, toate documentele și protocoalele necesare pentru realizarea consensului politic în vederea integrării euro-atlantice a României. Dacă am mai avut, cîteodată, unele ezitări, acestea au fost firești și s-au datorat faptului că îmi place să gîndesc cu mintea mea, ca să știu ce să spun electoratului, astfel încît acesta să mă urmeze. O vorbă de spirit spune că „cine consimte ușor, trădează la fel de ușor”. Astăzi, lucrurile au devenit clare și voința politică a României de revenire, cu fruntea sus, în marea familie a Europei, din care a fost exclusă prin trădarea de la Yalta, este ireversibilă. Tocmai de aceea am considerat că e mai bine să așteptăm adoptarea noii Constituții Europene, pe care România și-o poate însuși fără probleme.

Doamnelor și domnilor,

România va deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene atunci cînd demagogia va fi înlocuită cu realismul; cînd lăcomia de putere și de avere va fi înlocuită cu noblețea sentimentelor creștine; cînd spiritul aventurist va fi înlocuit cu maturitatea deplină a celor care sînt datori să rezolve problemele oamenilor. Faptul că eu mă lupt cu corupția reală a fost recunoscut, zilele acestea, de prestigioasele ziare „The New York Times” și „International Herald Tribune”, cărora doresc să

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite