Motto: „Democraţia se con­fundă, pentru mine, cu suveranitatea naţională”.

Charles de Gaulle

Ați observat că România nu mai are, de ceva timp, vești bune? Tot ce ni se prezintă ca ,,succes” este, de fapt, fie vreun fonfleu penibil marca Iohannis, fie o atitudine greu de tratat ambulatoriu à la Cîțu. Și mai este un fel de ,,vești bune” – cele care ne spun că ni se face favoarea de a mai da niște bani pentru firme din SUA – sau că, vai, mare fericire, am stricat relații cu state prietene, ori că ne-am mai băgat în scandaluri internaționale pentru… interesele altora! Aici sînt specialiști Aurescu și Ciucă, dar și marele președinte Iohannis.

Ei bine, în amalgamul asta de ,,vești bune” precum cele de mai sus, a lovit trăsnetul în butoiul cu boască vestea eliberării lui Liviu Dragnea.

Adică un fost conducător politic, deloc perfect dar purtător la ultimelor reminiscențe de patriotism și demnitate suveranistă, este eliberat cu greu după o condamnare nedreaptă. Pardon, după două condamnări nedrepte. Reacțiile sînt interesante, dîndu-mi încă o dată impresia că România a devenit un fel de cîine al lui Pavlov.

Adică PSD Ciolacu a avut reflexul lașității delimitării și ignorării, găștile ,,rezistente” - reflexul ticăloșiei decerebrate, iar mulți dintre cei cu dorință național suveranistă au avut reflexul găsirii unui Mesia. În privința lui Dragnea, cred că el a fost cea mai plăcută surpriză, demonstrînd curaj și dorință de luptă din prima clipă de libertate. Mărturisesc, nu am mai văzut o asemenea reacție curajoasă la un proaspăt eliberat!

La fel de sincer, nu spun că Liviu Dragnea ar fi vreun Mesia politic, nici că nu a comis erori – dar este posibil să fie o soluție. Una dintre puținele! Dar cred că o soluție și mai bună ar fi o colaborare a celor care cred că România trebuie să iasă de sub tălpile ce o strivesc actualmente – SUA, NATO, UE – dar și o coroborare între calitățile diverșilor oameni politici din această zonă. Dragnea e unul dintre aceștia. Și cred că, la ora actuală, Dragnea este printre foarte puținii care acceptă să lase din orgolii – el fiind, pînă la încarcerare, un tip orgolios și destul de infatuat, conform multor mărturii.

Dar, în opinia mea, Liviu Dragnea este foarte important prin lecția pe care drama lui o oferă românilor care îndrăznesc să ridice capul. Este lecția coloniei – în care orice lider care încearcă să pretindă suveranitate, independența deciziei și interese cu valențe naționale este distrus, călcat în picioare. Este lecția pe care, dacă nu o înțeleg, cei mai buni și ambițioși dintre români riscă să o repete pe pielea lor! Așa cum nici Dragnea nu a înțeles lecția Adrian Năstase! Sau lecția Ion Iliescu. Sau lecția Viorel Hrebenciuc. Sau… atîtea altele din politică sau afaceri.

Lecția Liviu Dragnea este simplă: dacă rămînem colonie, te porți ca un supus, altfel o pățești rău la cea mai mică tentativă de desprindere din lesă. Asta e lecția care trebuie înțeleasă, pentru a supraviețui… sau pentru a avansa!

Odată avansați, după lecția Liviu Dragnea se poate trece la lecția Ungaria lui Viktor Orban. Sau lecția Vișegrad. Pe scurt - ce spune lecția asta: că dacă ai inimă de patriot, mintea la locul ei și sînge în instalație, NU au ce să îți facă! Poate să amenințe și UE, poate să se burzuluiască și progresiștii lui Sörös, pot să țipe și ,,reziștii”, și SUA că ai relații cu Estul – tu îți vezi de treabă! Și, culmea, chiar dacă pe vorbe Ungaria și Orban Viktor sînt supuși atacurilor, pe fapte… tot ei stau mai bine, mult mai bine decît supusa colonie România!

Ungaria are fonduri europene berechet, România nu! Ungaria are investiții din SUA și Occident mai multe ca România, în condițiile în care are colaborări excelente și bănoase cu Rusia și China! România se îndatorează teribil ca să plătească sume uriașe SUA, pentru ca o firmă oarecare să-i construiască reactoarele de la Cernavodă – în schimb Ungariei i le-a construit cea mai experimentată companie din Rusia, în condiții superavantajoase! Ungaria beneficiază de investițiile chineze, inclusiv de prezența puternicei Bank of China, în timp ce România alungă firmele chineze!

România este gata să-și distrugă viitorul acceptînd aberațiile politicilor sexuale în școli – pe cînd Ungaria a zis STOP și a dat legi ferme în acest sens! Și aici ajungem la un alt punct dureros: Ungaria spune clar – deciziile naționale sînt deasupra deciziilor de la Bruxelles, pe cînd România nu știe ce să mai facă să demonstreze că este mai supusă! Și, culmea, așa cum spuneam, tot Ungaria cea rebelă, cea criticată are parte de beneficii mai mari din partea Europei! De ce? Pentru că lecția Ungariei este una a demnității și interesului național! Și NU este una a trădării!

Păi între noi și unguri, apare și ,,diferența” umană pe care o aminteam mai sus – Liviu Dragnea. Adică omul politic cel mai puternic la un moment dat și care a fost trădat – sau ,,vîndut”, cum spune el! Păi au făcut ungurii așa ceva cu Viktor Orban? Nu, categoric nu! Deși acuzațiile contra lui Orban seamănă cu cele aduse lui Dragnea – corupție, dictatură, politică anti-UE, legături cu Rusia, naționalism și alte chestiuni din arsenalul grupărilor ,,rezistente”, natoiste sau bruxelleze! Dar, repet – ungurii NU l-au trădat pe ,,Dragnea al lor”!

Și ungurii NU s-au trădat pe ei, credința, istoria și viitorul lor! Nu și-au trădat credința pentru pretențiile progresiste de a denatura esența căsătoriei, nu intoxică mintea copiilor cu aberații, nu admit să se bage alții peste decizia politică internă, nu admit să li se dicteze politica externă, nu își vînd pămîntul, nu își dau aurul din țară…

Or noi facem taman invers – adică, pe scurt, noi ne trădăm pe noi înșine, istoria și viitorul nostru. Și credința!

Da, iată, în această situație am ajuns, și anume ca, în publicația care a atras zeci de ani atenția asupra iredentismului maghiar, să public cuvintele liderilor de la Budapesta ca exemplu de demnitate – iar pe conducătorii noștri să-i dau ca modele de personaje penibile, supuse, de exponenți ai subjugării României! De fapt, efectul pervers și periculos al decăderii așa-zișilor conducători (așa-zis) români este chiar popularitatea extraordinară pe care naționalistul maghiar Orban Viktor o are acum printre românii… naționaliști! Popularitatea premierului maghiar Orban Viktor în România depășește orice așteptări – certifică și cunoscutul sociolog Vladimir Ionaș într-un interviu acordat presei budapestane. Ce consecințe va avea acest fenomen în viitor – este greu de prevăzut! Asta pentru că, spre deosebire de România, Ungaria are o politică națională de anvergură, pe termen lung – și cu respectarea tradițiilor, istoriei și a unor idei care… de multe ori nu sînt în interesul nostru! Toată această admirație pe care Orban Viktor o cîștigă – meritat! – în România, ei bine, sînt convins că el și Ungaria o vor păzi, ca un bun cîștigat – pentru a o folosi la momentul oportun.

Dar, repet, la ora actuală România are de învățat de la Ungaria, asta e situația de fapt – și o voi ilustra cu cîteva declarații ale ministrului Justiției și Afacerilor Europene de la Budapesta, Judit Varga, un jurist eminent, cu mare experiență în lucrul cu structurile europene, o femeie inteligentă, cultă și frumoasă, devenită noua stea a suveranismului și conceptului Europei statelor puternice.

În fapt, declarația Juditei Varga – ,,Nu vrem să părăsim Europa, ci să o scăpăm de ipocrizie” – a devenit o adevărată deviză a celor ce doresc reforma și însănătoșirea Uniunii Europene. Din păcate, printre aceștia nu se regăsesc și reprezentanții de frunte ai României – și nici ai principalelor partide românești. ,,Europa viitorului va fi determinată de state naționale puternice, care vor lucra îndeaproape împreună”, mai spune Judit Varga, iar formula pe care politiciana-juristă o propune este demnă de reținut: ,,Împreună, dar respectîndu-ne reciproc valorile, putem construi o Uniune Europeană care își poate proteja în mod eficient cetățenii”.

Tot curajoasa voce critic-constructivă de la Budapesta, Judit Varga, transmite un mesaj fulminant către Bruxelles: ,,Jos mîinile de pe competențele naționale!”. Seamănă cu ,,Jos labele de pe Uniunea Sovietică”? Da – pentru că are același sens! Acum este vorba de tentativele Bruxellesului de a impune voința asupra statelor membre – inclusiv prin transferul competențelor de pe plan național la nivelul instituțiilor europene. ,,Anul trecut, Germania și, acum, Polonia au demonstrat că legislația UE nu poate suprascrie normele constituționale naționale și nici nu poate depăși competențele naționale”, este replica fermă a Juditei Varga. ,,Curțile Constituționale ale statelor membre trebuie să poată examina dacă instituțiile UE, inclusiv, după caz, Curtea de Justiție, acționează în sfera competențelor conferite de tratatele UE” și, respectiv, ,,dacă actele juridice ale UE sau Hotărîrile CEJ sînt contrare principiilor Constituțiilor naționale”. Atenție mare la concluzia mesajului ministrului maghiar, poate învață și România ceva: ,,Independența sistemului judiciar este un principiu important și o valoare democratică. Protecția sa este în primul rînd responsabilitatea instituțiilor constituționale naționale!”, scrie Judit Varga.

Deci, un mesaj care contravine total ideilor promovate în România de actuala putere, care încearcă să cimenteze statutul de colonie, total supusă Bruxellesul. Să nu uităm de atacurile la adresa CCR, ÎCCJ sau CSM pentru că nu s-au supus total unor decizii, recomandări sau chiar puncte de vedere ale unor instituții europene. Ce diferență uriașă față de atitudinea curajoasă, suverană a Ungariei!

Hai să vedem și opinia a doi intelectuali români, scriitorii Alexandru Petria și Varujan Vosganian. Petria scrie fără ocolișuri: ,,Am impresia că românii îi țin pumnii și se roagă pentru Viktor Orban cît de mult le doresc de dulce propriilor politicieni lași, 90% gușe și fălci de doi bani”. Altfel spus: ,,The enemy of my enemy is my friend”. Scriitorul motivează această convingere a sa prin faptul că Orban ,,este un om al speranței pentru debarasarea UE de pegra neo-liberală”. Și, atenție, asta în condițiile în care românii ,,și-au cam pierdut speranțele, văzînd cum se deturnează voința voturilor la București, cum guvernanții și majoritatea opoziției parcă sînt prinși într-un concurs despre care trădează mai repede și mai eficient”. De asemenea, românii văd cum de la Bruxelles ,,ni se dorește vîrîrea forțată pe gît a corectitudinii politice, a iubirii forțate a homosexualilor și a altor ciudățenii ale naturii, cum se vrea transferarea de la părinți către stat a felului în care îți educi odraslele și transformarea totală a modului nostru de viață, cu tradițiile și religia aruncate la gunoi sau considerate boli psihice”. Or, în acest context ,,oamenii se gîndesc că puterea exemplului premierului de la Budapesta o să aibă roade fericite la noi, contagiunea și o epidemie de curaj fiind binevenite”.

,,Cum să nu fii de acord cu liderul maghiar, care spune că «se edifică la Bruxelles un super-stat, căruia nu i-a dat mandat nimeni. Noi spunem NU imperiului european»?”, întreabă Petria, subliniind că Orban dezaprobă și ,,dubla măsură în relațiile cu statele central și est europene”. Scriitorul român întreabă și ce e în neregulă aici cu afirmația lui Orban că ,,Parlamentul European s-a dovedit a fi o fundătură: el îşi reprezintă exclusiv propriile interese ideologice şi instituţionale” și, în acest context, ,,Trebuie consolidat rolul parlamentelor naţionale”. Încheierea textului lui Petria nu necesită comentarii: ,,Vînt bun din pupa, Viktor Orban!”, încheie Alexandru Petria fulminantul său text despre premierul Orban Viktor și felul în care mulți români îl văd ca pe un model. Și caută un asemenea model de lider politic.

Varujan Vosganian nu abordează Ungaria ca scriitor – ci ca economist, fost ministru al Economiei și Finanțelor. Varujan Vosganian este revoltat în fața realității economice, care dovedește cum și aici liderii fac România de rîs și o împing la pierzanie! ,,În relațiile comerciale, Ungaria ne umilește, pur și simplu”, scrie Varujan Vosganian. Intelectualul român scrie, nu fără amară ironie, că ,,Ungaria n-o să ne ia Ardealul, dar, în fiecare an, din buzunarele românilor pleacă spre Ungaria o sumă echivalentă cu 7% din PIB-ul Ardealului”. Concret, Vosganian arată că deficitul comercial al României în relația cu Ungaria a ajuns la ,,un incredibil 2,8 miliarde de euro, cel mai mare deficit comercial al României după relația cu China!”. Și dacă vedem din ce se compune deficitul, chiar că ne luăm cu mîinile de cap! Peste jumătate de miliard de euro (564 milioane) este la agricultură – în condițiile în care ,,înzestrarea naturală a solului românesc este mult mai avantajoasă, ca să nu mai vorbim de faptul că suprafața României este de două ori și jumătate mai mare decît cea a Ungariei”, precizează revoltat Vosganian, prezentînd și sumele deficitului: ,,Exportăm de 80 milioane de euro și importăm de 644 milioane de euro!”.

Apoi, o mare contribuție o are ,,deficitul comercial de aproape jumătate de miliard de euro produse farmaceutice”, în condițiile în care, în 1989, România avea o industrie farmaceutică puternică – și o remarcabilă cercetare în domeniu! De asemenea, deficite mari se înregistrează la mai toate gamele de produse: produse electrice, produse chimice, combustibili etc. etc. – notează Varujan Vosganian.

Nu mai continui, pentru că ar trebui să citez mulți naționaliști români care, șocant, laudă Ungaria – și cer susținere pentru conducătorii acesteia! Iar și mai șocant este că… au dreptate să dea Ungaria ca exemplu pozitiv!

Concluzia mea este că trebuie să învățăm din cele două ,,lecții”: Dragnea și Ungaria! Din prima, să învățăm ce pățim dacă rămînem în situația de acum, de colonie – iar din a doua putem înțelege că o țară, chiar mică și săracă în resurse naturale, cum e Ungaria, poate deveni o voce puternică și ascultată, dacă resursa umană are curaj, demnitate și ține cu ea însăși, cu națiunea. De aceea insist – hai să ne mai uităm în prezent, dar și spre trecut cu ochii noștri, nu cu cei impuși de străinătatea care ne vrea colonie – și să studiem exemplul lui Nicolae Ceaușescu. Așa vom vedea, poate, un viitor luminos, cum spunea tot acel mare și patriot conducător.

DRAGOȘ DUMITRIU