Castelul cu inorogi – povestea unui edificiu splendid transformat într-o ruină
  • 17-11-2021
  • 0 Comentarii
  • 36
  • 0

La o distanță de mai puțin de 10 km de municipiul Dej, un castel impunător (încă) veghează mersul evoluțiilor cotidiene în epoca tehnologiei. Este rupt de contextul înconjurător nu doar prin arhitectura în stil renascentist, ci și prin funcționalitate. Dacă timpul castelului Kornis a apus pentru că a dispărut acel stil de viață care-l anima și din a cărui lumină a apărut, vremea castelelor nu s-a stins și probabil nu își va pierde actualitatea niciodată. Poate să dispară interesul, așa cum se întîmplă adesea cu reședințele nobiliare, pot fi lăsate în grija oamenilor și a vremii, însă timpul nu le va anula valoarea pentru că povestea lor transcede vicisitudinile epocilor, făcîndu-le eterne.

O poveste poate lupta cu indiferența, însă are oare forța de a o învinge? La venerabila vîrstă de patru secole, castelul Kornis din Mănăstirea, monument de valoare națională, inclus în lista Monumentelor Istorice din județul Cluj, își prezintă povestea reală și sinceră, în fragmente și imagini triste, aproape sfîșietoare, mărturii incontestabile ale faptului că oamenii pot fi creatori nobili dar și distrugători cruzi. Ruinele, zidurile dărîmate, curtea în paragină, gunoaiele care populează împrejurimile fac parte din registrul realității actuale, cea care, din lipsă de resurse financiare necesare pentru reabilitarea castelului și de a-i reda funcția înscrisă pe documentele oficiale, îl cufundă într-o ceață densă de incertitudine, fiind amenințat de pericolul dispariției.
Povestea clădirii începe în Secolul al XVI-lea și se leagă intim de destinul familiei nobiliare Kornis, una dintre puținele familii aristocratice din Transilvania cu origini românești. Construcția clădirii principale a castelului este atribuită lui Kristóf Keresztúri care, între anii 1573-1593, ridică un edificiu considerat pentru mult timp ca fiind una dintre cele mai frumoase clădiri în stil renascentist de pe teritoriul Transilvaniei.
Construcţia a durat timp de mai multe generații, iar ultimul locuitor al castelului a murit în Dej, într-o sărăcie lucie. Familia sa a lăsat în urmă o colecție inestimabilă de obiecte de artă, o bibliotecă de peste 9.000 de volume, un muzeu… toate distruse, cum altfel, dacă nu de comuniști.
Situată în comuna Mănăstirea de azi, lîngă Dej, fosta reședință a familiei nobiliare Kornis zace în paragină. Castelul a fost considerat una dintre cele mai frumoase construcții renascentiste din Transilvania. Partea cea mai veche a ansamblului Kornis este castelul propriu-zis, corp ce păstra cele mai valoroase elemente de arhitectură, de piatră și lemn. A fost construit în perioada 1573-1592 de către Kristóf Keresztúri. În 1600, Korosi Ilona, văduva lui Kristóf și-a dat fiica, pe Katalina, de nevastă lui Kornis Boldijar de Rusca, un artistocrat transilvănean. Practic, această căsătorie înseamnă și începutul istoriei de peste 300 de ani a familiei nobililor Kornis de Mănăstirea (Szentbendek), unica stăpînitoare a celei mai mari părți a hotarului pînă la reformele agrare din 1921 și 1945.
De-a lungul timpului s-au construit clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere, iar în jurul anului 1673 Gáspár Kornis (1641-1683) ridică etajul al doilea al clădirii principale, pe latura sudică. Fiul său, Zsigmond Kornis, care va deveni și guvernator al Transilvaniei, renovează castelul în 1680, iar în 1720 adaugă două noi bastioane octogonale în partea nordică, este refăcut turnul de la intrarea în castel, pe latura de vest, turn care mai există și astăzi. În această perioadă are loc și redecorarea încăperilor castelului cu fresce pe tavane. Într-o sufragerie se puteau vedea picturi ale împărătesei Maria Tereza, portrete ale principilor, precum și alte obiecte de artă. În interiorul castelului exista chiar și o capelă în stil baroc. Legenda spune că aici ar fi ajuns inclusiv împărăteasa Maria Tereza. Tot familia Kornis construiește și o școală din intenția de a alfabetiza populația, dar și o uzină electrică.
Kornis Karoly, care a trăit pe la sfîrşitul Secolului al XIX-lea - începutul Secolului XX, a fost un personaj foarte îndrăgit de oamenii locului. Un mare pasionat de știință și istorie, un om al culturii ce se îngrijea cu cea mai mare atenție de o bibliotecă cu peste 9.000 de volume adunate timp de trei secole, dar care nu se sfia să le ofere oamenilor pahare cu bere sau să doneze bani la sărbătorile populare. El a renovat din nou castelul și, mai mult, a deschis în incintă un fel de muzeu cinegetic. Nepotul său, tot Kornis Karoly, a fost ultimul stîpîn locuitor al domeniului. Iar finalul e previzibil. Știind că vin comuniștii, acesta părăsește castelul și se refugiază în apropiere, la Dej, lucrînd ca și contabil la uzina electrică construită de familia sa. Se stinge în tăcere și uitare în 1955, la Dej, fără avere.
În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, castelul Kornis este grav afectat de bombardamente. O parte din stricăciuni au fost reduse prin lucrările de reconstrucție desfășurate între anii 1975 - 1976. După anii 1946 - 1950, colecțiile și valoroasa bibliotecă a castelului au fost arse sau au fost lăsate pradă hoților. În perioada imediat următoare, castelul s-a transformat succesiv în adăpost pentru furaje, cămin și școală culturală. Castelul e luat cu asalt la sfîrșitul anilor ʼ40 de săteni și de comuniștii sosiți la putere, iar ultimele mărturii au arătat faptul că reședința familiei Kornis a fost demontată bucată cu bucată. Biblioteca e scoasă în curtea castelului, iar timp de cîteva zile sînt arse toate volumele, cărți rare, neprețuite. Sătenii își iau acasă covoare, obiecte decorative, mobilier și inclusiv ferestre din clădirile domeniului Kornis. Colecția de istorie naturală e și ea distrusă, iar aici istorisirea prinde accente comice. Se spune că țăranii și-au însușit exemplarele mai interesante și în casele acestora, printre ștergare și vase, s-au putut vedea struți împăiați, flamingo sau crocodili.
Inorogii şi icoanele făcătoare de minuni
Pentru o foarte lungă perioadă de timp, inorogii de la poarta de la intrarea în castel reprezentau atracția principală pentru mulți vizitatorii. Păreau prezențe atît de exotice sugerînd origini mitice, atemporale, descendențe pierdute în timpuri de aur. Într-un registru mai pragmatic, cei doi inorogi care flancau semeț intrarea pe domeniu reprezentau blazonul familiei Kornis. Cele două statui au fost amplasate iniţial în faţa capelei familiei Kornis aflată în biserica franciscană din Cluj, iar de acolo au fost duse la un moment dat în faţa castelului familiei de la Mănăstirea. Au fost demontați pentru a fi protejați de tentativele de furt, dorindu-se salvarea memoriei acestei familii nobiliare transilvănene. Tot pentru a fi adăpostită de asaltul „căutătorilor de comori”, una dintre icoanele sculptate, reproducere fidelă a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Nicula, se află astăzi la Muzeul de Istorie din Dej. Cealaltă icoană a fost furată, pierzîndu-se pentru totdeauna în timp.
Băiatul din zid
Legenda spune că atunci cînd s-a construit barajul pentru Uzina Electrică, în perioada 1905-1910, groful Kornis ar fi cerut ca în beton să fie zidit un copil. Băiețelul bolnăvicios ar fi fost cumpărat de la țiganca Zali și-ar fi fost zidit de viu, precum în legenda meșterului Manole.
O poveste nemuritoare
Fascinanta poveste a castelului, marcată de întîmplări neverosimile, continuă să fie evocată de ruine și de respectul pentru trecut pe care acestea ni-l induc. În pofida stării deplorabile în care se află, domeniul de la Mănăstirea este încă incredibil de frumos și prezintă un enorm potențial turistic. Într-adevăr, gunoiul care se găsește peste tot, actele de vandalism și bălegarul de pe treptele palatului de vară vorbesc despre o realitate dureroasă, în dezacord cu momentele de glorie ale acestei reședințe nobiliare atît de plastic prezentate în filmul „Tanz mit dem Kaiser” (filmat în 1941).
Castelul Kornis rămîne însă nemuritor prin perso­nalitatea lui Karoly Kornis, un erudit al epocii sale, un mare pasionat de știință și de istorie, prin amintirea valoroasei sale biblioteci, prin muzeul cinegetic și de ornitologie care funcționaseră la castel, și prin aportul pe care această familie l-a avut în dezvoltarea Dejului.
Castelul cu inorogi de la Mănăstirea a fost retrocedat unei moștenitoare care trăiește în Budapesta. Potrivit unor istorici care au documentat situația locului, moștenitoarea castelului ar fi de acord cu cedarea imobilului către o fundație sau către o instituție a statului care să refacă această clădire de patrimoniu. Asta cu atît mai mult cu cît castelul Kornis este un monument de categoria A, inclus în categoria monumentelor istorice. „Situația la acest moment e dezastruoasă. Faptul că familia nu are bani e o problemă gravă. Soluția ar fi ca o fundație să preia imobilul pe modelul castelului de la Bonțida sau să îl răscumpere statul român prin Ministerul Culturii pe baza dreptului de preempțiune pe care îl are și să îl refacă prin Programul Național de Restaurare a Monumentelor. Sau să îl răscumpere autoritatea locală și să îl refacă prin fonduri europene. Sau varianta cea mai optimă este să vină un investitor privat care să îl reabiliteze“, a declarat Leonard Horvath, fostul director al Direcției de Cultură și Patrimoniu Cluj.
RRM

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite