* Chopin, adus la Palma de Mallorca de la Marsilia, la începutul iernii lui 1839, mai mult decît mort decît viu: ,,Cei trei doctori de pe insulă, cei mai renumiți, au venit să mă vadă. Unul a mirosit ce am scuipat eu, al doilea a pipăit cu mîna ce am scuipat și al treilea m-a ascultat în timp ce scuipam. Primul a spus că sînt mort, al doilea că sînt pe moarte, al treilea că o să mor”. A mai trăit 10 ani.

* Am fost întrebat de membrii unui cor bisericesc care mi se pare cea mai mare operă compusă vreodată. ,,Flautul fermecat” – am răspuns. Muzica e a lui Mozart, o știu pînă și copiii. Dar libretul? Libretul a fost scris tot de un austriac, Emmanuel Schikaneder. Incontestabil, o operă masonică. Și mă mai gîndesc la ceva: la Casanova, lucrînd, alături de Mozart și libretistul său italian Lorenzo da Ponte, la una din operele tînărului maestru.

* Una dintre ultimele propoziții rostite de Napo­leon pe patul de moarte: ,,Nu mai e ulei în lampă”... Așa mi-a scris și mie colonelul Gh. Eminescu, nepotul Poetului și cel mai bun napoleonist al nostru. Mă anunța, în octombrie 1987, de ce nu poate lua parte la nunta mea.

* Blaise Pascal purta, în permanență, o centură cu niște cuie de fier, pentru a-l ține treaz și a-i reprima ispitele. Nu știu de ce, mă gîndesc la părintele Serghi, al lui Tolstoi, care, pentru a nu păcătui cu o doamnă din înalta societate, și-a tăiat un deget, cu barda. După care tot a căzut în păcat, culcîndu-se cu o fată bolnavă psihic, de 16 ani. Ilf și Petrov aveau să își bată joc de el în ,,12 scaune”.

* Necruțătorul Voltaire îl dă prin tîrgul Europei pe Frederic cel Mare, istorisind cum acesta i-a pupat mîna pentru a-l îndupleca să rămînă la Castelul Sans Souci (Fără Griji). Tot el spune despre împărat că era homosexual. Așa s-ar părea, mai ales că și-a izgonit nevasta și se înconjura numai de ulani impunători, unii chiar de 2 metri înălțime. Poate că astfel se explică și exclamația suveranului, pe cînd se plimba prin grădinile palatului, cu Casanova: ,,Dar știți că sînteți un bărbat frumos?”. Asta nu l-a împiedicat pe marele venețian (avea 1,86 m) să refuze postul oferit, din pricina vederii unei... oale de noapte sub pat, pe care, ca supraveghetor al unor tineri nobili, ar fi trebuit să o verse el, în fiecare dimineață.

* La Castelul Dux, din Boemia (Cehia), am văzut masa de biliard unde își petrecea timpul Beethoven, atunci cînd venea să își trateze beteșugurile la Teplitzbad și să îl întîlnească pe protectorul (sponsorul) său, Contele Wallenstein; pe atunci, biliardul se numea carambol. Dar, ceea ce la Beethoven era un hobby, la Mozart era patimă, avînd în vedere că îngerul căzut pe pămînt pierdea nopți întregi aplecat peste masa de postav verde.

* În 1952, cînd i-a fost oferit Premiul Nobel pentru Pace, Albert Schweitzer se afla în junglă, la spitalul său din Lambaréné (Gabon). Una dintre asistente a auzit știrea la radio și a dat buzna peste savant: ,,Am o veste importantă pentru dvs!” – a strigat ea. La care bătrînul alsacian, care era înconjurat de animale, i-a răspuns: ,,Da? Pisoii cărei pisici au mierlit-o?”.

* Termenul de ,,iluminism” e creat, involuntar, de Descartes. În ,,Meditații” (1641) este folosită, frecvent, sintagma ,,lumen naturale” – ,,lumină naturală”, pe care el o identifică cu rațiunea. Abia după 100 de ani se poate vorbi de ,,Secolul Luminilor”.

* Ce glume putea să facă și Bonaparte! Luîndu-l pe genunchi pe fiul fratelui său, Louis, împăratul i-a dat să bea cafea, copilului nu i-a plăcut, astfel încît licoarea fierbinte s-a vărsat pe pantalonii unchiului, care a exclamat: ,,Ah, se vede că nu ți-ai încheiat educația! Nu știi să te prefaci!”.

* Budha înseamnă, în sanscrită, treaz, iluminat; a avut 60.000 (unii zic 80.000) de neveste și a murit la 80 de ani intoxicat cu carne de porc.

* Greu blestem a căzut pe capul lui Victor Hugo, probabil ca răsplată a păcatelor din tinerețe: în 1843, fiica sa, Léopoldine, se căsătorește, dar în același an tînăra pereche se îneacă în Sena.

* Uneori, viața imită literatura: la 200 de ani după scrierea scenei în care Hamlet contemplă craniul bufonului Yorrik, iată-l pe Goethe ținînd în mînă craniul prietenului său Schiller...

* Astronomul danez Tycho Brahe are parte de o moarte uluitoare: aflîndu-se la masa împăratului habsburgic Rudolf al II-lea, în Praga anului 1601, el se jenează să se ridice pentru a merge la toaletă și se abține cîteva ore, pînă cînd urina i se varsă în sînge.

* Poetul Alfred de Vigny ar fi murit de foame, cu siguranță, într-un zbor lung cu avionul. Pentru că el nu mînca niciodată în public, așa ceva i se părea la fel de rușinos ca satisfacerea nevoilor fiziologice.

* Foarte ciudate criterii de frumusețe în Evul Mediu! Aflu, la un oarecare Brantôme (,,Vies de dames galantes”), cele 30 de condiții pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat. Ea trebuie să aibă: 1) Trei lucruri albe: pielea, dinții și mîinile; 2) Trei negre: ochii, genele și sprîncenele; 3) Trei roșii: buzele, obrajii și unghiile; 4) Trei lungi: corpul, părul și mîinile; 5) Trei scurte: dinții, urechile și picioarele; 6) Trei largi: pieptul, fruntea și spațiul dintre sprîncene; 7) Trei strîmte: gura, talia și bazinul; 8) Trei groase: brațele, coapsele și pulpele; 9) Trei subțiri: degetele, părul și buzele; 10) Trei mici: sînul, nasul și capul. Îmi și imaginez cum ar arăta, azi, o Miss Univers cu picioare scurte și cu brațele și pulpele groase.

* Un autor francez, Bautru, fiind supărat pe un nobil, a publicat o carte cu titlul: ,,Mărețele fapte ale Ducelui dʼEpernon”. Toate paginile cărții erau goale.

CORNELIU VADIM TUDOR