De la tine ştiu totul: să fiu milostiv cu cel care-şi spală în lacrimi cămaşa cu cel ce-i la masa durerii conviv cu omul ce trage şi simte cravaşa Aşa-i româneşte – spuneai pe de rost – să fii veşnic bun cu acel care-ţi cere un codru de pîine şi-un cald adăpost iar mila-ţi va fi cea mai mare avere.

De la tine ştiu totul: dreptate să fac jertfind tot ce am pe altarul ideii ca fiul dulgherului sfînt şi sărac ce-n templul străvechi biciuia fariseii Mînia din ochi de la tine o am atunci cînd dau piept cu minciuna barbară iar rana din luptă e-un dulce balsam cînd cauza-i dreaptă şi justiţiară.

De la tine ştiu totul: să fiu om întreg cu bune şi rele, supus la greşeală să fiu robul muncii, deşi nu m-aleg decît cu o prea timpurie sfîrşeală Duios cînd se cade, şi elegiac ori aspru ca fluviul în plauri de gheaţă destinul cu mîna aceasta mi-l fac eu însumi mi-am scris condamnarea pe viaţă.

De la tine ştiu totul, şi încă ceva să mor pentru ţara aceasta amară româncă frumoasă tu, inima mea ai fost un tribun al iubirii de ţară Aşa m-ai crescut pînă-n ultimul ceas să simt româneşte, la mine acasă pe jerba pe care ţi-am scris: Bun Rămas de-aceea ţi-am pus Tricolor de mătasă…

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluată din volumul „Carte românească de învăţătură“)