
- 11-05-2021
- 0 Comentarii
- 1420
- 6
Copilăria mea pe veci pierdută
dă-mi filmul vieții înapoi
să mai revăd, pictată-n lemn de plută
icoana unui car cu patru boi
Povara lor de-o mie de chintale
un abur cald de pîine risipea
masive vietăți patriarhale
trăgînd caleașca verii ce murea
Purtau la nuntă lăzile de zestre
slujeau la oaste și la-ngropăciuni
cu duhul lor de zugrăveli rupestre
parcă aveau ceva de demoni buni.
Car cu boi din veac bătrîn
Eu am suflet de român
Și oriunde m-aș afla
Mă gîndesc la țara mea.
La răsuflarea lor în ieslea sfîntă
se întrema un prunc mîntuitor
iar jertfa Lui și astăzi îi descîntă
crucificați pe viață-n jugul lor
Ei nu cunosc ce-nseamnă dușmănie
răstoarnă tot pămîntul de le ceri
le pun copiii flori de iasomie
în coarnele tocite de poveri
Dar steaua lor încet se-mpuținează
apoi se pierde tragic din tablou
se va mai naște oare vreo amiază
să pot dormi la umbra lor din nou?
Să le mai sorb privirea-nlăcrimată
să le mai mîngîi greabănul cu fîn? –
copilăria mea înfiorată
mai dă-mi puterea să mai văd o dată
un car cu patru boi din veac bătrîn.
Car cu boi din amintiri
În chenar de trandafiri.
După-atîtea mii de ani
Noi vom fi mereu țărani.
CORNELIU VADIM TUDOR
- 04-06-2025
- 0 Comentarii
- 41
- 1
19.1 C