Argument

Lupta de la Oarba de Mureş a durat trei săptămîni (septembrie - octombrie 1944) şi a fost una dintre cele mai sîngeroase bătălii din cel de-al II-lea război mondial. Armata Română a suferit pierderi mari: peste 11.000 de morţi şi 20.000 de răniţi. Esenţa operaţiunii a constat în forţarea Rîului Mureş şi cucerirea Dealului Sângiorgiu, unde ultimele rezerve ale trupelor hitleriste formaseră o redută imposibil de învins, alcătuită din cadrul natural foarte dificil (dealul avea, pe alocuri, o pantă de 65 de grade) şi susţinută de baterii de artilerie şi raiduri ale avioanelor Stukas şi Messerschmidt. Trupele române au primit o misiune aproape sinucigaşă: aceea de a ataca frontal, în luptă corp la corp! Toate demersurile comandanţilor români, în frunte cu generalul Gh. Avramescu (Armata a 4-a) de a primi încuviinţarea unor atacuri prin învăluire, sprijinite de aviaţia tactică, s-au izbit de refuzul Armatei Sovietice. Grăitoare este, în acest sens, mărturia ulterioară a prof. univ. dr. Gh. Arsenescu, de la Institutul de Medicină şi Farmacie din Tîrgu Mureş, care, în septembrie 1944, a luptat ca medic în linia I a frontului de la Sângiorgiu - Oarba de Mureş: „Aici, la Oarba, a fost moarte curată. Era o poziţie inexpugnabilă. Puteau să ne ajute cu aviaţia. Ai noştri mureau ca muştele. Cred că au fost băgaţi unde nu trebuia. Dacă vroiau, veneau cu avioanele şi rădeau totul. 11.000 de tineri pe care îi aşteptau soţiile, copiii, familiile şi încă vreo 20.000 de invalizi, eroii care n-au mai trecut pe sub Arcul de Triumf...

Acesta reprezintă ultimul scenariu de film scris de  Corneliu Vadim Tudor.

Din păcate, în urma morții marelui regizor Sergiu Nicolaescu, proiectul a rămas neterminat.

Secvența 1

Ştraif de tip telex, fără alt sonor decît ţăcănitul imprimantei:

La 30 august 1940, Hitler şi Mussolini au impus Diktatul de la Viena, prin care România era obligată să cedeze Ungariei horthyste Transilvania de nord-vest. Au ajuns, astfel, pe mîna regimului fascist de la Budapesta un teritoriu de peste 42.000 km pătraţi şi o populaţie de peste 1,3 milioane de români. Atunci s-a prăbuşit sistemul politic instaurat în Europa prin Tratatul de la Versailles, din 1919.

În tot acest timp, pe ecran apar imagini reprezentînd Palatul Belvedere, din Viena – întîi faţada, acoperişul şi obloanele verzi, pe o vreme ploioasă, mohorîtă, apoi interioarele, unde au loc dezbateri aprinse între miniştrii de Externe ai Germaniei şi Italiei – Ribbentrop şi, respectiv, Ciano – pe de o parte, şi ministrul de Externe al României, Mihail Manoilescu, însoţit de Vaier Pop. Telefoane nervoase, expuneri la hartă, o agitaţie febrilă. Intermitent, se arată secvenţe de arhivă cu defilarea trupelor hitleriste pe Champs-Élysées şi pe alte bulevarde ale Europei îngenunchiate.

Secvența 2

Cadrul se mută la Palatul Regal din Bucureşti. Aici are loc Consiliul de Coroană, convocat în regim de urgenţă de Regele Carol al II-lea. Pendula din perete arată orele 3.23 – este evident, după iluminaţia din încăpere şi după perdelele trase, că e noapte. Regele, îmbrăcat în uniforma lui preferată, cu fireturi şi epoleţi de paradă, cu care apărea în calitate de comandant de regiment pe frontul din Moldova, în primul război mondial, prezidează şedinţa – dar nu în capul mesei, ci la mijloc. În jurul mesei dreptunghiulare au luat loc, după cum urmează – pe partea stîngă: Silviu Dragomir, Andrei Rădulescu, Ion V. Gruia, Radu Budişteanu, Ion Macovei, Ion Mihalache, Mihai Popovici, Victor Iamandi, Victor Antonescu, A.C. Cuza, Regele Carol al II-lea, Patriarhul Nicodim, generalul Arthur Văitoianu, dr. Constantin Anghelescu, general David Popescu, dr. Victor Gomoiu, Gh. Tătărescu; pe partea dreaptă: Horia Zelea Codreanu (fratele lui Corneliu Zelea Codreanu), preotul Ion Moţa, colonel Nicolae Păiş, Nichifor Crainic, Dumitru Caracostea, Dinu Brătianu, George Mironescu, Ion Gigurtu (primul-ministru). Al. Vaida-Voevod, Constantin Argetoianu, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, Mihail Priboianu, Ernest Baliff, Vasile Noveanu, general Gh. Mihail, Teofil Sidorovici. În capul mesei. Mareşalul Palatului, Ernest Urdăreanu.

Regele Carol al II-Iea: Domnilor, circumstanţele fac ca timpul nostru să fie extrem de limitat. Supun la vot propunerea de arbitraj de la Viena. Domnul preşedinte al Consiliului de Miniştri, Ion Gigurtu, are cuvîntul.

Ion Gigurtu: Aceasta este situaţia. Dacă nu vom accepta ultimatumul, România va fi nimicită, o să dispară ca stat. Eu sînt pentru primirea arbitrajului.

Regele Carol al II-lea: Domnul consilier regal Alexandru Vaida-Voevod.

Al. Vaida-Voevod: Pentru mine ar fi foarte uşor să ţin un discurs patriotard, dar mă gîndesc ce ar însemna sfişierea Ţării, mai ales după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Ar însemna bolşevizarea acestei Ţări, ruptă la graniţă şi sfîşiată. Sînt pentru primirea arbitrajului.

Regele Carol al II-lea: Domnul Constantin Brătianu.

Constantin I.C. Brătianu: Eu sînt contra.

Regele Carol al II-lea: Dl. Nichifor Crainic, ministrul Propagandei Naţionale.

Nichifor Crainic: Sire, dacă nu primim arbitrajul, facem război. Dacă îl primim, salvăm restul Ţării. Să nu uităm că în Istorie Ungaria a dispărut de două ori ca stat, iar Polonia de trei ori. Noi, românii, niciodată. Eu votez pentru.

De aici încolo ritmul votului se accelerează.

Regele Carol al II-lea: Domnul Horia Zelea Codreanu.

Horia Zelea Codreanu: Pentru.

Regele Carol al Il-lea: Domnul Ion Mihalache.

Ion Mihalache: Contra.

Regele Carol al Il-lea: Domnul consilier regal A.C. Cuza.

A.C. Cuza: Contra.

Regele Carol al Il-lea: Domnul consilier regal Gheorghe Tătărescu.

Gh. Tătărescu: Pentru.

În acest moment sună telefonul. Mareşalul Palatului se scoală de la locul lui, ridică receptorul. Pendula arată orele 3.50.

Secvența 3

Scena se mută, înapoi, la Palatul Belvedere. Aici, în Golden Kabinet (Cabinetul de Aur), tronează un tablou al Prinţului Eugen de Savoya. Alături, ministrul de Externe al României vorbeşte în aparat:

Mihail Manoilescu: Alo? Sînt Manoilescu. Domnule Urdăreanu, cum staţi? Fabricius ne-a înştiinţat că, dacă în 5 minute nu dăm răspunsul, Germania nu-şi ia nici o răspundere. Presiunea e foarte mare...

Secvența 4

În Sala de Consiliu, votul s-a terminat. Era clar că el fusese o simplă formalitate, rezultatul se ştia dinainte.

Regele Carol al II-lea: Domnul Ernest Urdăreanu, ministrul Casei Regale, va da citire Comunicatului care urmează să fie difuzat prin presă şi radio.

Ernest Urdăreanu: Consiliul de Coroană, luînd în deliberare comunicările cu caracter ultimativ făcute de guvernele german şi italian, a hotărît acceptarea pretenţiilor Axei asupra tratativelor româno-maghiare, cu 21 voturi pentru, 10 voturi contra şi 1 abţinere.

Pendula bate ora 4. În paralel, printr-un procedeu de suprapunere a imaginilor, pe ecran este redată scena semnării Diktatului, urmată de leşinul ministrului de Externe al României, care cade pe masă, simbolizînd, parcă, însăşi prăbuşirea României.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR