De cînd eram doar o fetiță, cu funde albastre în cosiță și în privirile senine cu ,,azurul de înălțime” – ... vise, vise, destrămate în spațiu de singurătate... – de la mama am învățat că fiecare lucru, oricît de neînsemnat, trebuie ,,ordonat”, eventual, și stimat. Un exemplu elocvent, și nu oarecare, e CĂMARA, în care nimic nu trebuie pus la întîmplare. Ba chiar și rafturile se cuvine să aibă ,,personalitatea” lor. Tot ce în cămară se pune trebuie să aibă o ordine anume. Evident, cînd iarna a trecut și primii ghiocei au înflorit, rafturile din cămară s-au aerisit, după ce borcanele și pungile cu produse s-au golit. Apoi, cu fiecare poliță, bine curățată și ,,îmbrăcată” cu mușama înflorată, ca să pară grădină de primăvară, cămara așteaptă cu răbdare o nouă ,,împrospătare” pentru iarna viitoare. Și, treptat-treptat, produsele de sezon sînt puse la locul lor: borcanele cu murături la subsol, iar pe rafturi, frumos așezate, cele cu fructe aromate (vișine, zmeură, căpșuni, caise, afine și chiar gogonele), cu speranța că nu vor fi prea devreme ,,gustate”, ci vor ,,prinde” rădăcină pentru anul ce va să vină. Un loc important este ocupat de pungile cu făină, mălai, zahăr, pesmet și orez, ca să fie la îndemînă pentru orice gospodină bună.
În concluzie, din cămară, pui și azi, și mîine, pe bucata ta de pîine, ,,un strop de fericire” și de primăvară, mai ales cînd vine iarna și, cu zăpada în ogradă, aștepți ca, în curînd, să auzi colindele și clopoțeii de-argint sunînd.
Și totuși..., nu mă pot bucura de sărbători; fără să vreau, ele îmi dau fiori, fiindcă e tristă viața dusă în singurătate, după ce soțul ,,a plecat” departe. Și mi-e tot mai greu de înțeles că, din tot ce am sperat, nimic nu s-a ales...
În prag de iarnă, înfrîngere totală: apa caldă este rece, caloriferul e ca frigiderul, în timp ce costul crescut al facturilor ,,ne arde” pe toți la buzunar. Și, în acest timp, ,,mai marii” noștri nu se hotărăsc cum să împartă ,,nimicul” pentru bunica și bunicul... Ba chiar sînt foarte deranjați că trebuie să le mărească pensiile acestor ,,defavorizați” care, întîmplător, sînt ... părinții lor.
Grea năpastă pe acest popor, dar să nu uităm că, de ziua Nașterii lui Isus Christos, noi, românii, am păcătuit:
,,Și totuși, ne apasă o negură pe ploape
Pe inimile noastre un lacăt greu s-a pus
Nicicînd n-a fost războiul atîta de aproape
Ne merităm bătaia cu biciul lui Isus (Corneliu Vadim Tudor)
Speranța însă n-a murit, căci din cămara inimii răzbate, timid, IZ DE PRIMĂVARĂ în țară...
LILIANA TETELEA