Cacealmaua numită Schengen (2)
  • 21-11-2022
  • 0 Comentarii
  • 77
  • 0

De la Vadim citire
Continuăm articolul început în numărul precedent al revistei, încer­cînd să dezvoltăm subiectul abordat, ducîndu-l pe coordonate și mai potrivnice intereselor naționale ale României, demonstrate, în mod fățiș sau mascat, de guverne ale unor state și de indivizi care se consideră rase umane superioare față de Poporul Român, acționînd, în consecință, împotriva unor drepturi internaționale deja adjudecate de Țara noastră în atentul travaliu de pregătire a teritoriului nostru pentru aderarea la Spațiul Schengen. După cum veți citi, exploatînd servilismul clasei politice românești în fața galonatului Occident, prin metode murdare, de șantaj și intimidare, coroborate cu anumite promisiuni vagi de susținere la putere a unor clanuri politicianiste autohtone, un guvern al unei țări europene, membră UE, ca și România – în speță, Olanda – se pretează în a condiționa accesul (normal, după ce am îndeplinit criteriile strict legate de Schengen) în spațiul cu același nume.
Fără a nega acele avantaje determinate de intrarea României în Spațiul Schengen (în primul rînd, de ordin economic), cred că nu putem accepta, în schimbul unor atuuri, deocamdată virtuale, fie cedarea unor entități naționale, cu un sigur viitor economic dezvoltat și lucrativ, fie acceptarea unor importuri nejustificate, atît ca obiect propriu-zis, cît și ca valoare supraevaluată.
Iată, în acest sens, o mică parte din discursul istoric rostit de regretatul Corneliu Vadim Tudor, în 17 septembrie 2006, în Sanctuarul lui Avram Iancu de la Țebea, text care reflectă întocmai poziția pentru care pledăm și noi în articolul de față: „Iar, dacă vom intra în Europa – și eu mă rog la bunul Dumnezeu să intrăm cu fruntea sus la 1 ianuarie 2007 (ruga i-a fost ascultată – n.a.) – vom intra cu România întreagă, dar și cu aspirațiile, cu datinile, cu tradițiile, cu limba, cu portul nostru, cu identiutatea noastră de români. Așa au intrat francezii, așa au intrat italienii, așa au intrat toți”. În continuare, ritmînd cu bătăile inimilor tuturor patrioților români, dar și cu amintirea Iancului, la căpătîiul căruia le rostise, cuvintele Tribunului se transformă într-un program cu puternică viziune națională și naționalistă, vrînd să penetreze zidul artificial ce-l ridicau unele state europene între acestea și România: „Românii sînt în Europa încă înainte de nașterea Europei, ce Dumnezeu?! Să se termine odată cu fumigenele și cu minciunile, cum că dacă sîntem cuminți vom fi acceptați la masa celor bogați. Vă spun eu cum vom fi acceptați: în picioare, nu în genunchi, nu în zdrențe! Pentru că așa cum avem noi nevoie de Europa, în egală măsură are nevoie și Europa de noi”.
Citiți încă o dată rîndurile în care am reprodus un pic din fulminantul discurs de la Țebea al senatorului Corneliu Vadim Tudor, și comparați această atitudine cu decăderea morală, insuportabilă, la care a ajuns majoritatea politicienilor români de astăzi, atunci cînd facem referire la drepturile românilor și la locul lor în Uniunea Europeană și în Spațiul Schengen! Și, hai să ne imaginăm ce poziție ar fi avut Corneliu Vadim Tudor, astăzi, față de nerușinarea unor țări europene de a ne pune în postura de a cerși un drept reglementat pe plan european!
Mark Rutte Bey – la București
Pentru a se asigura de tainul pe care România trebuie să-l dea pentru Fata Morgana numită Schengen, dita­mai premierul Olandei, Mark Rutte (i-am agățat în coadă cuvîntul Bey, care vine de la trimișii sultanului la București, fie pentru a primi peșcheșul, fie pentru a-l mazili pe domnitorul muntean care refuzase – a se citi întîrziase – plata pungilor cu aur, pentru a-și păstra scaunul de domn) a venit într-o vizită fulger în Capitala României, cea iubitoare de Schengen, lăsîndu-și treburile și obligațiile diurne de la Haga neterminate. Mobilizarea generală a staff-ului local i-a umplut inima de bucurie domnului Mark Rutte, primirea cu vizibile ploconeli din partea românilor dîndu-i speranțe premierului olandez în a-și depăși mandatul inițial, mizînd pe un plocon cît mai voluminos (și bănos) din partea anemicului Guvern de la București.
Săritori precum îi știm pe români, aceștia (prin reprezentanții lor la vîrf – șefii Ministerului Afacerilor Interne, în frunte cu șeful cel mare, Lucian Bode, secondat de secretarul de stat Raed Arafat), au și semnat un contract în valoare de 44 milioane de euro, vizînd achiziționarea a două nave de pompieri. Furnizoarea acestor nave speciale? Cine putea fi? O Cine putea fi? Ați ghicit: Compania olandeză Damen, condusă de Kommer Damen, prieten la cataramă cu premierul olandez, acesta din urmă promovînd în România firma Damen, gata să-și pună la bătaie greutatea sa oficială în a promite Guvernului generalului Ciucă... marea cu sarea (mai mult sarea din Spațiul Schengen)!
Se pare că astăzi, cînd forțe politice centrifuge pun mare preț pe angajamente interțări, scopul acesta este sacrificat pe altarul unui cîștig ilicit, astfel cum procedează Olanda vizavi de opoziția acesteia cu privire la admiterea României în Spațiul Schengen. În fața intereselor de ordin economic, cînd diferite înscrisuri și tratate devin caduce, semnăturile unor conducători politici pe aceste documente par a fi depuse pe niște petice de hîrtie. Un exemplu concludent în acest spațiu al speculației politice și al prezervării unui tupeu fără limite ni-l oferă chiar tartorele Olandei, prin persoana premierului Mark Rutte. Semnalăm faptul, poate că domnul Rutte și-a pierdut agenda de lucru, e drept, ceva mai veche: în urmă cu trei ani, în luna mai 2019, în orașul de pe Cibin, liderii țărilor membre UE semnau Declarația de la Sibiu, document care punea baza, în 10 puncte, a spiritului solidarității și a egalității cetățenilor statelor Uniunii, ceea ce, se înțelege, obliga Olanda la respectarea celorlalte națiuni-surate din conglomeratul Uniunii Europene.
Ștergîndu-se pe la părțile ascunse cu această Declarație, Mark Rutte a venit la București cu un plan minimal (cele două nave de stins incendii, cu o valoare de 44 milioane euro), planul maximal (deturnarea contractului cu Naval Group – Franța, costurile fiind de 2,4 miliarde euro, spre Damen, Olanda, aceeași companie a prietenului Kammer Damen). Tupeul de Bey al premierului olandez a fost încurajat și de decidenții politici de la București, tergiversarea punerii în practică a rezultatului licitației celor patru corvete pentru Marina Militară Română, adică încredințarea execuției lor de către compania cîștigătoare a licitației, Naval Group, dînd apă la morile olandeze.
Dar, și pînă la venirea premierului olandez la București, balanța se înclina în favoarea companiei olandeze Damen, cea care deține șantierele navale de la Galați și Mangalia. În ce fel? Printr-o stratagemă pe cît de ingenioasă, pe atît de perfidă și de provocatoare de pierderi economice pentru România. Iată schema pusă la cale tocmai de către Guvernul Ciucă, cu trimitere directă la compania olandeză Damen, viitoarea beneficiară a licitațiilor Ministerului Apărării (chiar și a celor pierdute de firma respectivă): actualul ministru al Economiei, Florin Spătaru, a lucrat anterior devenirii ministru la Șantierul Damen Galați, în funcția de Director Resurse Umane și Afaceri Corporatiste, fiind membru în Directoratul societății. Ce poate face ministrul Spătaru privind cu nostalgie spre Damen și spre Olanda? Să țină în șah propulsarea Portului Constanța în defavoarea Portului Rotterdam; în ce privește soarta corvetelor, același ministru a reușit să blocheze majorarea prețurilor cu inflația și costul la zi al materiilor prime la negocierile purtate cu Naval Group, pregătind astfel terenul pentru un preț rezonabil, dar sub cel francez.
Dacă avem un caz al ministrului Florin Spătaru, devenit din angajat al firmei Damen direct ministru al Economiei, avem un caz pe cale inversă: fostul șef al Direcției Generale de Informații a Armatei, generalul Gheorghe Savu, după ieșirea la pensie, a intrat în slujba lui Damen. Și, tot mergînd în siajul companiei Damen ce mai aflăm? Încă o încrengătură bolnăvicioasă, care  consolidează dominația olandezilor de la Damen în șantierele navale din România: reprezentantul companiei olandeze Damen, în litigiile juridice, este avocatul  Gheorghe Mușat, avocat agreat și de Palatul Cotroceni.
Iată un șir de coincidențe bizare, care pun într-o lumină și mai clară prețul care ni se cere pentru a fi în rîndul lumii, adică pentru a fi primiți în Schengen. Dincolo de natura șantajistă a acestui „troc”, metodele murdare ale Olandei în a cîștiga bani prezintă o altă fațetă a Țării lalelelor.
România – stat LGBT –
plata pentru Schengen?
Incredibil, dar adevărat! Pornit pe mai multe canale, asaltul diavolului asupra Poporului Român, înfățișat sub diverse forme, a îmbrăcat de data  aceasta culorile LGBT! Bombardați frecvent cu imagini dizgrațioase ale unor manifestări publice și, în același timp, criticați pentru că nu defilăm pe marile bulevarde ale orașelor din România echipați în costume provocatoare, care răstoarnă legea firii și a bunului-simț, noi, majoritatea, sîntem pasibili de pedeapsă pentru că nu ne înregimentăm în corpul armatei fără Dumnezeu, iubitorii de iubiri contra naturii. În timp ce aceste manifestări hilare iau amploare, organele Statului tremurînd de frică în fața unui adept ale acestei anormalități ale naturiii și ale Bibliei, ceilalți oameni de pe trotuar trebuie să aplaude acest cortegiu original, cu teama în suflet că vom fi acuzați de discriminare!
De fapt, în acest caz, cei discriminați formează majoritatea, obligați să fie martori oculari la unele dereglări umane, manifestate în public, în loc ca acestea să se petreacă într-un perimetru intim, între cei care îmbrățișează acest gen de conviețuire.
Iată că, în contextul politicii europene, de subjugare a țărilor mici, conduse de politicieni obedienți, practica LGBT a început să devină un fel de monedă de schimb pentru aceste țări, în contul unor facilități, așa cum este accederea la Spațiul Schengen. Deși ar putea, la o analiză sumară și dominată de un substrat emoțional, să ni se pară ceva de poveste această stratagemă, realitatea imediată confirmă afirmațiile de mai sus. În acest sens, presa dîmbovițeană (cea cu adevărat independentă, care nu acoperă gafele impardonabile ale actualului Guvern Ciucă și nici nu se pleacă evlavioasă spre cota zero, să sărute botina „stăpînului” venit din Occident) a devoalat o descoperire uluitoare, anume că „Mark Rutte a venit în România cu «soțul», fie și el pe deplin acoperit!”.
Mai departe, făcîndu-ne să încrețim frunțile și să refacem în gînd, drumul plin de hîrtoape al României, pentru a spera la „pașaportul” Schengen, iată completarea acestei informații: „Șefii statului român fiind urechiați, în spatele ușilor închise, nu pentru MCV, crimă organizată sau corupție, ci pentru că nu iau exemplu de la Slovenia vecină. Cea care, aflată la doar o aruncătură de băț de «heterosexuala» Românie, tocmai ce a «acordat cuplurilor formate din persoane din același sex dreptul de a se căsători și dreptul de a adopta copii în aceleași condiții de care beneficiază și cuplurile heterosexuale». Și, pentru că exemplul nociv este foarte molipsitor, deja în România prinde contur „experiența” lui Mark Rutte. În ce fel? Citiți și convingeți-vă!
La puțin timp de la vizita premierului olandez la București, bulevardele principale ale Capitalei au cunoscut o animație deosebită. Era, de fapt, un marș de protest al „Societății civile” împotriva Guvernului Ciucă. Credeți cumva că manifestarea străzii era împotriva măririi nesimțite a prețurilor la energie? N-ați ghicit. Marșul era împotriva amînării transpunerii în practică a „Directivelor europene” care cer ca și în școlile din România să fie predată, începînd cu clasa a doua, „Cultura LGBTQ”. După manifestarea în forță a corpului LGBT-ist bucureștean în stradă, a venit și confirmarea oficială, din partea Statului Român. Adept fidel al orientării sexuale a lui Mark Rutte, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a tras sforile astfel că, în noul „Pachet al legilor Justiției”, instanțelor de judecată li se permite ca, în mod individual, să se pronunțe și asupra legalității căsătoriilor între persoane de același sex.
De aici pînă la instaurarea Statului LGBTQ în România mai este doar o jumătate de pas, pe care, pînă la intrarea în Schengen, îl vom face.
Ofensiva LGBTQ este în plină desfășurare în țările Europei de Est, „rămase în urmă” față de suratele lor din Vest. Un caz revoltător este în Republica Moldova, unde Ambasada Olandei finanțează campania de promovare a homosexualității în școli și grădinițe. Da, ați citit corect! Sub conducerea iresponsabilă a președintei Maia Sandu (venită la putere cu sprijinul comunității LGBT), copiii din învățămîntul preuniversitar din Basarabia au fost supuși unei campanii agresive de promovare a homosexualității, considerată zona de normalitate a momentului.
Aceasta este realitatea, dragi români!
Lipsită de orice pudoare și sentimente curate, fără frică de Dumnezeu și fără pic de rușine față de semeni, dominată doar de instincte primare, animaliere, o minoritate infimă umbrește lumina curată a bătrînului continet, murdărind, în special, puritatea și inocența copilăriei acelora care cad pradă propagandei de felul celei pe care o generează Olanda, sub diferite formule – inclusiv prin a ne șantaja cu mirajul Schengen!  Găsind un teren slab în politica externă românească, aceste state din Vest își permit atitudini și aroganțe mai abitir decît și le manifestau, pe vremuri, față de fostele lor colonii. Față de toate aceste subiecte sensibile, cu repercusiuni grave în viitor, societatea românească actuală – cea care simte, într-adevăr, românește – stă prea mult în expectativă, țintuită de o inerție inexplicabilă. Sîntem toți o masă amorfă, lipsită de reacții puternice la unele din deciziile politicienilor noștri, cum este cazul de față, în care ni se pretind sacrificii degeaba și compromisuri inutile, doar, doar s-o îmbuna (cum să-i spun: domnul, doamna?) Mark Rutte! După cum se prezintă situația de fapt, premierul Olandei nu se va mulțumi în totalitate. După nave de stins incendii, vrea să ne vîndă și corvete, apoi să ne pricopsească cu ceva submarine etc., etc. Pofta nesătulului sporește odată cu terminarea felului trei...
Vrem sau nu în Schengen?
Desigur, întrebarea pare superfluă, din moment ce atîtea forțe și energii (naționale și internaționale) sînt consumate pentru un singur deziderat – primirea României în Spațiul Schengen! Da, aceasta este dilema. Însă, de la teorie la practică este un drum lung și plin de obstacole – ridicate fie de Uniunea Europeană, fie de România. În viziunea ultimei fraze am formulat întrebarea din intertitlul de mai înainte. Pentru că, dacă am arătat (cu argumente solide) lacunele și încercările de șantaj ale Olandei, cu privire la acest subiect, trebuie să privim și în curtea noastră, unde politicienii par mai mult interesați de lupta politică dintre putere și opoziție sau chiar cea din sînul actualei coaliții de la conducere, decît de elaborarea de măsuri concrete pentru îndeplinirea cerințelor Uniunii Europene.
Privind cu ochiul liber la semnalele pe care le dă mass-media, constatăm că am securizat granițele, dar nu am reușit stoparea traficului ilicit de țigări, de mărfuri contrafăcute, traficul de carne vie. În ciuda rapoartelor favorabile în ceea ce privește elementele de mai sus, statisticile ne prezintă cifre alarmante – de multe ori, creșteri însemnate în raport cu anii anteriori. Pînă cînd nu ne-am convins că Olanda se opune cu vehemență, ofensiva diplomatică a României pentru intrarea în Schengen a fost destul de fragilă. În Parlamentul European ai noștri reprezentanți nu au făcut un lobby continuu, cu argumente concrete, bazate pe îndeplinirea de către țara noastră a problemelor tehnice, încercînd să le desprindă pe acestea de MCV, de legile Justiției și de problema infracționalității.
Atît la nivelul celor trei lideri din coaliție, la cel al șefilor celor două Camere, ca să nu mai vorbim de Administrația Prezidențială, au trăit toți într-o dolce farniente, mizînd pe ascendentul căpătat de România în sprijinul Ucrainei în războiul cu Rusia, ceea ce pentru Mark Rutte nu se preta ca argument în vederea îndeplinirii normelor de primire a României  în Spațiul Schengen. Degeaba se laudă acum Marcel Ciolacu, liderul PSD, cu faptul că, la Congresul socialiștilor de la Berlin, va fi adoptată o Rezoluție pentru susținerea aderării României la Schengen: „Mă bucură faptul că toate partidele de stînga din Europa susțin pe deplin aderarea țării noastre la Spațiul Schengen”. Iar liberalul Siegfried Mureșan se mîndrește cu grupul PPE care, la fel, va vota proiectul de rezoluție privind aderarea României la Schengen. Păcat că toate aceste sforțări au apărut numai după ce „răul” de Mark Rutte a afirmat (evaziv), că „în principiu” Olanda nu se opune, dar că „nu pot să vă dau un termen și, da, bineînțeles, nu vom lua mai mult timp decît e necesar”. Din aceste vorbe înțelege fiecare ce vrea și ce poate!
În încheiere, vreau să reproduc două luări de poziții în acest caz, unde am descoperit două atitudini îndrăznețe, care pun în valoare curajul și demnitatea celor doi români adevărați: europarlamentarul Maria Grapini și profesorul Mircea Coșea. Maria Grapini: „Prim-ministrul olandez, cînd a venit în România, nu a fost contrazis de autorități, deși a vorbit de cu totul altceva. Că este corupție în România? Nu are legătură una cu alta. Corupție este și în Olanda, pedofili sînt și în Olanda, consumatori de droguri sînt și în Olanda. Am avut cazuri de copii români omorîți de pedofili olandezi și nu am cerut să iasă Olanda din Schengen. Deci domnul prim-ministru al Olandei și domnul prim-ministru al nostru mai bine s-ar pregăti cu regulamentul Schengen și cu faptul că România întrunește toate condițiile. Nu amestecăm nici MCV, nici funcționarea statului de drept, nici nivelul de corupție. Ca o paranteză, nu în România este nivelul cel mai mare de corupție”. Mircea Coșea: „S-ar putea să ne gîndim chiar la o anumită reacție de penalizare a acestor poziții, prin faptul că avem posibilitatea să «discutăm» mai bărbătește cu capitalul olandez care este în România. Aici s-ar putea lua niște măsuri, nu din cele pe care Băsescu voia să le ia, cu intezicerea importului de flori. Capitalul olandez în România beneficiază de o economie care îi facilitează mari, foarte mari profituri. Și atunci sigur că ar trebui să fim și noi mai atenți la felul în care se obțin aceste profituri, că nu întotdeauna capitalul olandez din România procedează așa cum ne cere nouă să procedăm. Ar trebui să fie o discuție luată foarte în serios, poate și la CSAT și în altă parte”.
Sînt două opinii pertinente, care demonstrează că mai avem în România oameni care gîndesc logic, ținînd capul sus, în fața politicii de forță manifestată de guvernele unor state membre ale Uniunii Europene. Ce folos însă, dacă la nivel guvernamental reacția continuă să fie cea dominată de servilism față de aceste atacuri la independența de acțiune a României, în raport cu interesele noastre naționale. Un exemplu dureros al atitudinii de mai sus, care reflectă abdicarea de către organele statale, în cazul apărării intereselor Țării noastre, este îndemnul premierului Nicolae Ciucă, adresat europarlamentarilor noștri, ca nu cumva să facă vreo afirmație care să-i irite pe olandezi! Cu atîta lașitate din partea decidenților români nu intrăm în Schengen nici la Paștele Cailor! Și, vorba cunoscutului  avocat mureșean Sorin Sabău: „Și dacă nu mai vrem? No, domnule premier al Olandei curate și neprihănite, uite că poate nu mai vrem să intrăm în Spațiul Schengen, că ne-am săturat de lalelele voastre cu miros de droguri, pornografie infantilă și pedofilie. No, hai, pa!”.
Sfîrșit
P.S.: Ca dovadă a faptului că premierul Nicolae Ciucă este complet în afara discuției concrete despre aderarea României la Spațiul Schengen, este apariția unui stat „satelit” al Olandei în a refuza cererea României –
Suedia! Probabil, drept mulțumire pentru că, la solicitarea acestei țări de aderare la NATO, politicienii noștri au sărit în sus de bucurie, promițînd sprijin total și imediat!
GEO CIOLCAN

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite