- 09-02-2016
- 0 Comentarii
- 137
- 0
Darul meu de zi de zi
E viaţa ce o înaintez
Dumneavoastră, precum un înger
M-aţi salvat, mi-aţi dat speranţă.
Nu am cum să mulţumesc
Decît, poate, scriind
Această mică poezie
Şi un gînd de mulţumire.
Mi-aţi dat aripi să pot zbura
Curaj şi bucurie,
De viaţă să mă pot bucura
Şi să lupt mai bine.
În inima mea creşteţi mult
Mă bucur cînd vă privesc zîmbind
Nu-i nimeni ca dumneavoastră
Cu atîta devotament şi multă cinstire.
Nu am cuvinte să vă mulţumesc
Şi nu am să vă uit, iar dacă
Am scris ceva greşit, vă rog să mă iertaţi.
Vă doresc numai bine, şi o zi minunată,
Înger vindecător
Pentru doamna doctor Cristina Popescu,
Cu stimă şi respect,
Pacienta dumneavoastră,
Pop Eugenia
Autoarea acestei poezii emoţionante este Eugenia Pop, o fetiţă în vîrstă de 8 ani, orfană, infectată cu virusul HIV, dar şi bolnavă de pneumonie, care se află internată în Spitalul de Boli Infecţioase „Matei Balş“, Secţia Clinică III de numai o săptămînă. Medicii vor să o externeze, deoarece consideră că nu mai au ce să-i facă în spital şi că poate fi tratată ambulatoriu. Eugenia este în grija doamnei dr. Cristina Popescu, de care s-a apropiat ca de o mamă. Aceasta se opune cu vehemenţă externării fetiţei, deoarece ştie în ce condiţii trăieşte. De altfel, doamna doctor are aceeaşi atitudine caldă, empatică şi răbdătoare cu toţi pacienţii domniei-sale; „este un doctor de suflete“ (aşa îi spune toată lumea!), dar şi un medic specialist excelent.
-2.6 C