Bujorul, floarea mea preferatã
  • 04-01-2016
  • 0 Comentarii
  • 176
  • 0

Printre gînduri albastre, de joc de stele liliachii şi moinã de zmeurã dulce, pe pajiştea cu îmbrãţişãri clandestine, mi-am citit Jurnalul de cãlãreţ de fluturi din sãmînţa inimii şi scrisori de spice de la pãsãrile cerului. Şi, uite aşa, mã gãsesc ca niciodatã la masa mea de scris poeme cu parfum de tei în floare. Dar nu ştiu cãtre care margine de zi sã-mi îndemn bãtãile dorului, cã, de la un timp, ploi de nori vîrtoşi îmi rãcoresc fiinţa şi nu am idee pe unde sã urc în acest decor de frunze de varã şi ramuri ofilite de seceta lacurilor. Şi chiar dacã oamenii se pricep la adunat melci, şi chiar dacã ei se mint cã traiul le e raiul pe pãmînt – eu merg la coliba sihastrului, sã-i dau socotealã cum de am acceptat sã trec prin tunelul de brusturi cu frunzele dinţate pe margini, şi nu cu mîinile goale, ci cu dor de zborul pescãruşilor albi. Pentru cã aşa mi-am pierdut credinţa de om liber, îndrãgostit de mãiastra în rochie de nufãr şi pãlãrie, de arde lumina în mine. Şi citesc!… Ştiu cã aşa am fãcut toatã viaţa  mea de visãtor-cãlãtor, mereu flãmînd de mierea buzelor de piersicã, dornic sã cunosc cîntecul din nai auzit pe sub dealuri şi parfumul trandafirilor din braţele doamnelor profesoare, culcuşit la sînul lor… De ce, Doamne, nu m-ai fãcut bujor, sau altã floare? Aş fi fost mai darnic şi mai mîngîios cu sentimentele  mele, fãrã ca sã  se ştie cã eu sînt poetul care a crezut cã viaţa se poate trãi la nivel de poezie. Cît m-am înşelat! Amarnic m-am înşelat, cã Dumnezeu mi-a dat destule, numai cã eu, bulgãrul de iascã ce am fost, n-am înţeles cã, fãrã iubire, nici om, nici floare n-au cum s-o ducã pe aceastã lume şi cã fãrã dragoste nu poate exista tristeţe. Şi aici e aici… Azi, gîndurile mele îmi dau posibilitatea sã reflectez la viperã, la graur şi, nu în ultimul rînd, la ceea ce mi-am propus sã fac, şi nu am fãcut… Sã tac! Pentru cã am fost prea vrednic la vorbã – nu am fost nici rege, dar nici bujor, floarea mea preferatã, pentru care am tînjit sub lacrimile mele ascunse. Oare a ştiut careva?

Ion MACHIDON,

preşedintele Cenaclului „Amug sentimental“

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite