Citadela este o fortăreață situată pe vîrful dealului, construită în anul 1854; la ora actuală, este un monument istoric și un reper turistic apreciat, de unde se deschide o panoramă splendidă asupra întregului oraș. Statuia Libertății (Szabadság-szobor) este un ansamblu statuar finalizat în 1947 pentru a rememora eliberarea Ungariei de către trupele sovietice în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Situat la extremitatea estică a platoului, în timp, a devenit un monument emblematic al orașului Budapesta. Statuia Episcopului Sf. Gerard (Szent Gellért püspök szobra) este un monument ridicat în 1904 prin finanțarea de către „Consiliul Lucrărilor Publice a Budapestei”, figura centrală este opera sculptorului Gyula Jankovits, figura alegorică a păgînului este creația lui Aladar Gajdos, arhitectura ansamblului e semnată de Imre Francsek.

Băile Rudas (Rudas gyógyfürdő) reprezintă un complex balnear medical aflat la poalele dealului Gellért, în imediata vecinătate a peretelui de stîncă dinspre piața Döbrentei. O parte a complexului este un monument istoric reprezentativ al arhitecturii otomane din Ungaria.

Parcul Jubileului (Jubileumi Park) este un parc de mari dimensiuni situat pe versantul sud-vestic al dealului, amenajat și inaugurat în anul 1965 cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la eliberarea Ungariei de sub ocupația germană.

Grădina filosofică (Filozófiai kert) – grup statuar din bronz, opera celebrului sculptor Nándor Wagner, donat de către artist municipalității din Budapesta, amplasat în parcul de deasupra rezervorului de apă (inaugurat în 2001 și restaurat în 2010, după vandalizarea lui din 2006)

Am ajuns, astfel, la Biserica Matei Corvin. Catedrala este o superbitate și poți ține în fața ei lecție de stil gotic, ceea ce am și făcut pentru turistele mele, lucru care le-a plăcut foarte tare. În interior, pereții sînt decorați cu fresce, lucru pe care pînă aici nu-l mai văzusem la o catedrală gotică. Totul era foarte frumos, chiar și micul muzeu din interiorul catedralei, unde piesa principală era o copie a coroanei Ungariei, era foarte bine pus la punct.

Biserica Mátyás (în maghiară Mátyás-templom), mai precis Biserica Adormirea Maicii Domnului din Budapesta sau Biserica Încoronării din Budapesta (în maghiară Budavári Koronázó Főtemplom), este situată în Piața Sfintei Treimi din Budapesta, în fața Bastionului Pescarilor din sectorul Cetății Buda. În conformitate cu tradiția bisericii, ea a fost construită inițial în stil romanic în 1015. Clădirea actuală este realizată în stil gotic tîrziu în a doua jumătate a Secolului al XIV-lea și a fost restaurată la sfîrșitul Secolului al XIX-lea. După mărime, este cea de-a doua biserică din Buda medievală și a șaptea biserică din Regatul medieval al Ungariei. A fost biserica domnească a Regatului Ungariei, loc de botez, încoronare și prohodire a membrilor familiei regale. Își are denumirea de la faptul că aici a avut loc nunta regelui Ungariei, Matia Corvin (1458 - 1490). Este unul dintre cele mai importante sanctuare catolice din Budapesta. Conform tradiției, biserica ar fi fost construită pentru prima dată de către regele Ștefan cel Sfînt în anul 1015, primind hramul Adormirea Maicii Domnului, dar a fost distrusă în urma invaziei mongolilor din anul 1241. Lucrările la actuala biserică gotică au avut loc între anii 1255 și 1370, în mai multe etape, sub regi precum Béla al IV-lea și Ludovic I cel Mare. Biserica a fost folosită mai ales de etnicii germani. Denumirea sa populară de Biserica Mátyás provine de la numele regelui Matia Corvin, care a ordonat renovarea turnului sudic al acesteia și a fost locul unde au fost celebrate mai multe încoronări ale regilor Ungariei, inclusiv cea a lui Carol al IV-lea în 1916 (ultimul împărat habsburgic). Aici au avut loc cele două cununii ale regelui Matia (prima cu Ecaterina de Poděbrady și, după moartea ei, cu Beatrice de Napoli). În timpul unui secol și jumătate de ocupație turcească, marea majoritate a comorilor sale bisericești au fost expediate la Pressburg (Bratislava de astăzi) și, după ocuparea Budei în 1541, biserica a devenit principala moschee a orașului. Frescele bogat ornamentate, care împodobeau anterior pereții clădirii, au fost văruite, iar mobilierul interior a fost scos afară. Aici a avut loc așa-numita Minune a Sfintei Fecioare Maria. Edificiul a suferit distrugeri în timpul luptelor pentru eliberarea Budei. În 1686, în timpul asedierii orașului de către Liga Sfîntă, un zid al bisericii s-a prăbușit din cauza proiectilelor trase de tunuri. S-a dovedit că o veche statuie a Sfintei Fecioare Maria era ascunsă în spatele zidului. Din cauza faptului că sculptura Fecioarei Maria a apărut în fața musulmanilor care se rugau, moralul garnizoanei a scăzut și orașul a fost eliberat în aceeași zi. Deși după alungarea turcilor în 1686 s-a făcut o încercare de a restaura biserica în stil baroc, dovezile istorice arată că lucrarea a fost în mare măsură nesatisfăcătoare. La 8 iunie 1867, Elisabeta de Wittelsbach și Francisc Iosif au fost încoronați în Biserica Mátyás ca suverani ai Regatului Ungariei.

Construcția și-a recăpătat o mare parte din fosta splendoare în perioada marelui boom arhitectural de la sfîrșitul Secolului al XIX-lea. Forma sa actuală i se datorează arhitectului Frigyes Schulek, care a condus o campanie de restaurare profundă a bisericii între anii 1873 și 1896. La reconstrucția ei în stil neogotic, de la sfîrșitul Secolului al XIX-lea, au lucrat cei mai renumiți artiști ai epocii. Biserica a fost restaurată după planul inițial din Secolul al XIII-lea, iar o serie de elemente originale gotice timpurii au fost scoase la iveală. Prin adăugarea, de asemenea, de motive noi (cum ar fi plăci de diamant pe acoperiș și garguie) Schulek s-a asigurat că munca sa, atunci cînd va fi terminată, va fi extrem de controversată.

În Biserica Mátyás se află Muzeul de Artă Bisericească, care începe din cripta medievală și duce pînă la Capela Sf. Ștefan. Galeria conține o serie de relicve sacre și sculpturi medievale din piatră, împreună cu o copie exactă a Sfintei Coroane a Ungariei și a bijuteriilor coroanei. În capela funerară se află sarcofagul lui Béla al III-lea al Ungariei și cel al Anei de Châtillon. În spatele său se află Bastionul Pescarilor (Halászbástya) din Piața Sf. Treimi (Szentháromság) – un sistem de bastioane cu șapte turnuri în stil neoromanic.

Bastionul pescarilor (în maghiară Halászbástya) este o terasă în stil neogotic și neoromanic, situată la marginea cartierului Várkerület (vechea Cetate a Budei). El a fost construit în apropiere de Biserica Mátyás. Bastionul Pescarilor a fost proiectat și construit între 1895 și 1902, după planurile lui Frigyes Schulek; a fost aproape distrus în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, fiind restaurat în perioada 1947-1948 de o echipă condusă de János Schulek, fiul lui Frigyes Schulek. Numele bastionului provine de la breasla pescarilor care a fost responsabilă cu apărarea acestei porțiuni a zidurilor orașului în Evul Mediu. Aici se află o terasă de vizualizare, cu multe scări și poteci pietonale. De pe terasă și din turnuri se deschide o panoramă superbă asupra Dunării, Insulei Margareta și Pestei către est, precum și a Dealului Gellért.

O statuie ecvestră din bronz a regelui Ștefan I al Ungariei, realizată în anul 1906, se află între Bastion și Biserica Mátyás. Piedestalul a fost executat în stil neromanic de Alajos Stróbl, după planurile lui Frigyes Schulek, cu basoreliefuri ce ilustrează episoade din viața regelui.

(va urma)

nicu marius marin