Broscoiule, pune burta pe carte!
  • 31-07-2021
  • 0 Comentarii
  • 205
  • 2

* Iarna pe uliţă * Opoziţia pune Biciuşca pe bucureşteni * Ilie Năstase îşi va termina cariera în ridicol * Caraion, sluga preaplecată a lui Ceauşescu * Un beţivan irecuperabil: Mihai Pelin * Broscoiule, pune burta pe carte!

(Text preluat din revista „România Mare“, nr. din  16 februarie 1996)

PARTEA I

* Iarnă grea, aproape în toată lumea. Nici România n-a fost iertată. Astea nu mai sînt „capricii ale vremii“, ci dezastre. Ca de fiecare dată, în ultimii 6 ani, Primăriile, Prefecturile, Ministerul Transpor­turilor, RENELUL şi COTROCELUL au fost în ofsaid, luaţi prin surprindere, fiindcă nu se aşteptau ca iarna să vină în ianuarie-februarie, ci prin iulie-august. Dacă ne dă peste cap schimbarea de temperatură, an de an, cum o să rezistăm noi la schimbarea regimului politic? * Mor oamenii de frig. Vacilor le-au căzut urechile ca nişte păstăi de fasole uscată. Lui Cristoiu i-a căzut puţa, nenorocitul copil, noroc cu o găină paranormală, care tocmai ciugulea prin zăpadă şi a găsit-o. Lui Petre Roman i-a căzut capul între umeri, pentru că uitai să vă comunic: atunci, la 8 zile de cînd a văzut lumina unui tanc sovietic, fiindcă s-a născut în gura turelei, i s-a făcut circumcizia de rigoare, dar, din greşeală, nu i-au tăiat prepuţul, ci gîtul. * Straşnic de frig! Lui Asztalos-Măgureanu i-au înghețat ochiul la gaura cheii şi urechea la telefonul public, acum aleargă să se mai încălzească, şi brusc sare sus, pe capra căruței, apoi sare între cai, dar nărăvaşii ăştia i-au tras nişte copite de-a ajuns în poala Ilenei Lucaciu. Dar şi creatura asta suferă de frig, i-au îngheţat chiloţii de tablă, parcă-s o armură de cavaler teuton. Preşedintele Senatului a prins promoroacă la sprîncene şi bărbi, zici că nu mai e Moş Trahanache, ci Moş Gerilă, dar lui nici că-i pasă, le sforăie şi trage la aghioase, visînd că într-o viaţă viitoare va fi politician. Şi Bombonel e rău de frig, a vrut să se-aplece pentru a se încheia la şireturi (e şiret, băiatul!) şi-aşa a rămas, încă nu se ştie dacă din cauza şalelor sau a haimanalelor, care, să fie clar, vor să-i trimită semnale neprincipiale, pentru a-i vedea jocul de picioare. * Brrr, al naibii ger! Mugur Isărescu a încercat să joace rişca cu o monedă de 1 leu, dar n-a mai găsit pe piaţa o asemenea raritate numismatică, apoi a aruncat în aer o fisă de 100 de lei, care a îngheţat în zbor, iar el se uită acum neputincios, aşteptînd să i-o coboare F.M.I.-ul jos, cît mai jos. Pe un asemenea frig năpraznic nu-i bine să dai afară din casă nici un cîine, dar P.N.Ţ.C.D.-ul s-a încumetat, totuşi, şi s-a dus în vizita la Gradina Zoologică, unde membrii săi cei mai de vază s-au încălzit spate în spate cu pensionarii stabilimentului: ne referim la Lup, Lupu, Ţapul Emil, Piţigoi, Găină ş.a. Pe scurt, toată lumea a suferit teribil. Chiar toată lumea? Aş, Nea Nelu Cotrocelu s-a simţit excelent, pentru că el, deşi e sărac şi cinstit, are căciulă din blană de urss, cu urechi de tractorist, precum şi două ghete îmblănite, ambele pe stîngul, ca să nu alunece sub nivelul de trai. Vorba cîntecului revoluţionar „Iarna pe uliță“: „Iliescu – apare/ Soarele răsare/ Iliescu rîde/ Ce simpatic gîde!/ Iliescu plînge/ Inima ne-o frînge/ lliescu tace/ Iarba nu-i mai place,/ Iliescu n-are/ Grijă de hotare/ Iliescu scoate/ Încă trei mandate/ Şi-a băgat cuponu’/ La N.A.T.O. şi O.N.U./ Însă K.G.B.-ul/ Îi strică clişeul/ Primul lui amor/ Nu-l uită uşor/ Nici ăla pe el/ Fiindcă-i spionel/ Iar dacă dispare/ P.D.S.R. moare/ Ăsta nu-i partid/ Ci e un GUVID/ Nişte zăpăuci/ Ne-au pus pe butuci/ Alde Tărăcilă/ N-are pic de milă/ Crivăţul din case/ Ne-a răzbit la oase/ Primari şi prefecţi/ Nişte ţipi suspecţi/ Îşi făcură scopul/ După ei – potopul/ Caragea cu Ciuma/ Spiroiu cu Puma/ Fură Chiuzbaian/ Sever Mureşan/ Aurel Crişan/ Şi Marcel Ivan/ Şi cu Dragodan/ Năstase-Adrian/ Virgil Măgurean/ Băsescu Traian/ Neulander-Roman/ Monstrul Găgeştean/ Primarul Ţigan/ Pascariu Dan/ Răzvan Temişan/ George Bush şi-al lui „son“/ Delia Balaban/ Şi Radu Budean/ Păun Otiman/ Răţoi Apolzan/ Nisztor Bădicean/ Dumitru Moţpan/ Pictor Mărginean/ Mincu Iulian/ Oliviu Gherman/ Şi Zamfir Troian/ Cu Ioan Solcan/ Şi Ghiulbenghian/ Şi Iskandaran/ Voiculescu Dan/ Pelin Beţivan/ Pleşu Burdihan/ Şi cu Pitulan/ Sava Şobolan/ Creţu Iulian/ Şi Gelu Voican/ Şi-un porc de Băcan/ Nina Cassian/ Radu Boroian/ Şi Vasile Bran/ Giurgiu Prostovan/ Ioan Lăpuşan/ Necşeşti Adrian/ Şi Radu Feldman/ Chebeleu Traian/ Şi-un olteniţean/ Şi mai hoţoman/ Agent lipovean/ La brîu cu «top gun»/ Aştia toţi, măi frate/ Sînt pe-apucate/ Şi ne mint în faţă/ Apele dengheaţă/ De-aia este ger/ În calorifer/ Şi-am făcut acas’/ Ţurţuri pe la nas/ Şi-am căzut pe stradă/ De ne-am ars la noadă/ Iarna ’96/ Ne-a adus ponoase/ Însă lui Năstase/ I-a adus foloase/ Şi-ncă vreo 5 case/ Puterea şi CHEIA/ Sînt precum femeia:/ Uită iute/ Cine-o fură/ Dar le-am prins cu raţa-n gură...“. * Bill Clinton e un pericol public! Cel puţin aşa susţine soţia sa, sprîncenata Hillary. Aflată în New Hampshire pentru a face campanie electorală soţului său, aceasta s-a adresat unui grup de tinere cercetașe (ce-or cerceta fetele astea?), afirmînd că soţul ei ar trebui reales ca preşedinte al S.U.A., chiar şi numai pentru a-l împiedica să mai pună mîna pe volan. „Unul dintre motivele pentru care e bine ca Bill să fie reales mereu, este acela că, fiind preşedinte, are şofer, aşa că şoselele sînt mai în siguranţă“ – a spus prima doamnă. Înduioşătoare grija acestei femei pentru semenii ei, dar o întrebare se impune: dacă acest foarte simpatic saxofonist nu poate conduce o maşină, cum poate să conducă el o Ţară, și încă ce Ţara, cea mai puternica din lume?! * Într-o Conferinţă de Presă desfășurată vineri la Senat, cunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu a istorisit modul în care necunoscutul Petre Roman, care cică năvălise călăre pe o betonieră la C.C. al P.C.R., a devenit prim-ministru al României. Atunci cînd Ion Iliescu a propus să se formeze un Guvern, Silviu Brucan l-a băgat la înaintare pe Petre Roman (un evreu pe un alt evreu) pentru postul de premier. În clipa aceea, Neulander i-a dat un cot lui Sergiu Nicolaescu (Cotul Donului!) şi, cu obrăznicia specifică unor minoritari care au confundat mereu Ţara asta, a spus: „Propune-mă tot pe mine!. La care regizorul ar fi răspuns: „Îl propun pe Mussolini!“. Ce scene palpitante se petreceau acolo, la căpătîiul unei Ţări însîngerate, care abia îşi mai trăgea sufletul! * Începe bătălia pentru postul de primar-general al Capitalei! Păstorii Ţapului, de la aşa-zisa Convenţie Demo­cratică, s-au grăbit să fie ei primii care propun un candidat: în urma unor furtunoase dezbateri, el a fost ales în persoana lui Victor Ciorbea. Acesta a văzut lumina zilei, direct prin ochelarii ca nişte funduri de sifon, în ziua de 26 nov. 1954, în comuna Ponor, jud. Alba. Moaşa comunală fiind în stare de ebrietate, pe micul pezevenghi l-a ajutat să iasă agentul veterinar, care s-a servit şi de un forceps, ceea ce a lăsat urme adinci în conformaţia macrocefală a lui Victoraș. Ulterior, prin perseverenţă şi bunăvoinţă, el a absolvit Facultatea de Drept din Cluj-Napoca. Atunci, s-a descoperit că n-are liceul, dar era prea tîrziu – intrase în politică! O întrebare se impune: de ce nu candidează Ciorbagiul la Alba-Iulia sau la Cluj-Napoca? Oare ce-o avea el în comun cu Bucureştii, ce ştie el din specificul, tradiţia, istoria şi necesităţile acestui oraş? Şi ce legătură au sindicatele (pe care zice că le conduce) cu politica? Şi de ce se încăpăţînează Opoziţia să mai aibă un candidat la funcţia de primar-general al Capitalei? N-a mai avut unul, pe Bulibaşa Halaicu, care a nenorocit un oraş, în schimb a devenit putred de bogat? Oare Ce-or bea ăştia de la CHEIA de merg în alegeri cu Ciorbea, care i-a minţit pe muncitori? Creolină, terebentină, verde de Paris? Dar, caracterul de senzaţie al agitatei şedinţe patronate de Țapul Emil, a fost altul: ştiţi care e contracandidatul pe care l-a învins Ciorbea? Unul Biciuşcă! Care Biciuşcă? Cum care? Se vede că n-aveţi cultură! Biciuşcă care de fund ne muşcă! Vă daţi seama cum ar fi arătat Capitala României condusă de unul Biciuşcă?! Să mori de rîs! Ăsta era bun la Pluguşoare, sau în mîna căruţaşului ungur Asztalos. De unde-i tot scoateţi, fraţilor? N-aveţi, cumva şi vreo Gămălie, vreo Tiribombă, ori vreun Satîr? * Dar nici cu P.D.S.R.-ul nu-mi e ruşine! Ce vor să demonstreze snobii ăştia de bombonei, cu fundiţe şi bentiţe colorate, aruncîndu-l în arenă pe Ilie Năstase? Poate fi acesta primar-general al unui oraş de 3 milioane de locuitori, cu grave probleme sociale, cu mari platforme muncitoreşti în fierbere, cu fenomene infracţionale fără precedent, cu molime care bat la porţile Cetăţii, cu o moştenire catastrofală, lăsată de cea mai neruşinată beşniţă, adică Halaicu! Am vrea să fim bine înţeleşi: avem toată stima pentru Ilie Năstase, a fost un sportiv de-a dreptul genial, probabil cel mai mare sportiv din Istoria României şi, în orice caz, cel mai artist dintre tenismenii lumii, el a adus glorie Ţării noastre şi Patria îi va fi veşnic recunoscătoare – dar arena de sport e una, iar groapa cu lei a copleşitoarelor probleme social-economice e alta. Nu se află nimeni de bună-credinţă prin preajma lui Ilie Năstase, să-i spună că România nu-i America şi că riscă să-şi compromită total o strălucită carieră, să-l înjure oamenii de dimineaţa pînă seara? Toată lumea ştie că, cel puţin jumătate de an, el se află peste hotare, avînd domiciliul stabil în S.U.A. Poate conduce el din avion, ori de prin diverse hoteluri situate la mii de kilometri distanţă, un oraş în fierbere, ca Bucureştii? Să n-aibă el atîta minte în cap încît merge pe mîna lui Adrian Năstase, care e un tînăr inteligent şi rafinat, ce-i drept, dar la primul cutremur social provocat de sutele de mii de şomeri sau de săraci ai Bucureştilor, se va ascunde ca un şoricel de cîmp, dat fiind faptul că în fața foametei şi a disperării nu mai ține să vii cu limbajul tău efeminat, cu brăţăruşe de argint şi glumite de prost-gust?! Măi, nea Iliescule, treziți-vă odată la realitate, nu mizaţi prea mult pe supoziţia că Poporul Român n-o să mai iasă în stradă şi-a doua oară, fiindcă vă înşelaţi, de data asta o să iasă cu mult mai mult decît în decembrie 1989, şi va fi prăpăd! Să nu ziceţi că nu v-am spus! Acum nu mai puteţi îndrepta ce aţi stricat, e prea tîrziu, degeaba credeţi că amăgiţi lumea cu înfiinţarea unor „cantine ale săracilor“, după ce tot voi i-aţi sărăcit – acum tot ce puteţi face este să nu vă mai audă lumea gura, să nu vă mai vadă, să călcaţi în vîrful picioarelor, să nu înfuriaţi populaţia şi mai mult, nici voi, nici primarii ori parlamentarii Opoziţiei, fiindcă aşa miroase în aer a „dictatura prole­tariatului“, şi aşa „democraţie“ o să vă tragă pe spinare milioanele de oameni minţiţi, şi jefuiţi, încît n-o să vă apere nici agenţii evreilor, nici comisarii europeni, nici trăgătorii de sfori de peste Ocean. *În linii mari, aceleaşi invitaţii la luciditate şi pentru marele fotbalist care a fost Nicolae Dobrin, amăgit de aceiaşi şarlatani miliardari din P.D.S.R.

(va urma)

ALCIBIADE

(Text preluat din revista „România Mare“, nr. din  16 februarie 1996)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite