Bolşevismul şi sovietizarea (5)
  • 20-03-2021
  • 0 Comentarii
  • 432
  • 1

Execuția lui Lavrentie Beria

După ce I.S. Konev a dat citire ultimelor rînduri ale verdictului: ,,Se condamnă Beria L.P., Merkulov V.N., Dekanozov V.G., Kobulov B.Z., Goglidze S.A., Mesik P.I., Vladzimirski L.E. la pedeapsa capitală – execuția prin împușcare...”, principalul acuzat, cum a povestit mareșalul Moskalenko K.S., a căzut de pe bancă la podea și, tînguindu-se, s-a tîrît în patru labe către masa ,,completului de judecată” (alt organ nelegitim), implorînd dezarticulat cruțare.

Konev s-a răstit aspru:

– Scoateți-l de aici...

Iar de la Kremlin telefoanele sunau întruna: sentința să fie executată neîntîrziat... La capătul scării care ducea în fundul buncărului fusese fixată din vreme pe perete o scîndură lată, de care Beria urma să fie legat înainte de execuție. S-au spus multe. Un general, care a dorit să rămînă anonim, dar care a făcut parte din acel grup, mi-a relatat încă din 1971:

– Cînd l-au adus pe Beria jos, în urma lui a venit un grup întreg de generali și ofițeri. Nu știu dacă asta fusese dispoziția sau celor însărcinați cu execuția le-au cedat nervii, dar cu cîteva trepte înainte de fundul buncărului a răsunat o împușcătură, iar apoi alte cîteva. Se trăgea în Beria cu pistoalele pe la spate. Într-o clipă totul s-a terminat... În Rusia, cum o arată numeroase exemple, oamenii nu știu nici să împuște în mod demn: nici la Ekaterinburg, nici în subsolurile CEKA, nici în buncărul Statului Major...

DMITRI VOLKOGONOV

(,,Cei șapte lideri”)

 Arestarea şi execuţia lui Lavrentie Beria (2)

Referindu-se la Beria și la acele momente tragice, Hrușciov spune: ,,Beria a fost transportat într-o ambulanță, a fost bandajat și legat ca o mumie, pentru a nu fi recunoscut. A cerut un creion și hîrtie. A primit. A așternut pe hîrtie faptele pentru care a fost acuzat. A început să scrie note. Prima notă era adresată lui Malenkov: «Igor nu mă cunoști? Nu sîntem, noi, prieteni? De ce ai avut încredere în Hrușciov? El te-a atras în povestea asta?» De asemenea, mi-a trimis și mie două note prin care se jura de cinstea sa”.

Abilitatea Procurorului General de a conduce o anchetă obiectivă asupra cazului Beria nu a inspirat nici o încredere, așa că a fost înlocuit de Procurorul Rudenko, care a declarat că ,,Beria avea o figură oribilă, ca a unui animal de pradă pentru care nimic nu era sfînt; s-au descoperit metodele pe care le folosea ca să-și atingă țelul prin orice mijloace, servindu-l pe I.V. Stalin”.

Procesul a durat două zile. Beria nu recunoaște nici o acuzație, spune că e nevinovat. S-a dat verdictul: pedeapsa capitală prin împușcare. Beria a fost luat și dus în subsolul clădirii, unde a fost executat, după care a fost incinerat.

Și în România au avut loc procese de tip stalinist: în primul rînd, cele care i-au vizat pe toți aceia care au înfăptuit România Mare; arestarea întregii conduceri a P.N.Ț. în frunte cu Iuliu Maniu; arestarea și executarea Mareșalului Ion Antonescu; arestarea și executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu; arestarea și condamnarea la moarte a cuplului Ceaușescu la Tîrgoviște.

Merită o autoflecție asupra proceselor de aceeași factură stalinistă, de după 1989. Este vorba despre arestarea și condamnarea lui Adrian Năstase, Liviu Dragnea și a altor personalități românești.

A uita înseamnă a repeta!

Armata Roşie şi Biroul Politic al P.C.U.S. (1)

Arestarea lui Lavrentie Beria a adus multe necazuri Biroului Politic al P.C.U.S. și le-a provocat migrene majorității membrilor. Abia au apucat să scoată un suspin de ușurare cînd Lavrentie Beria a fost transferat în celula cea mai sigură a adăpostului antiatomic al închisorii centrale militare.

Mareșalul Jukov a cerut prin telefon să vorbească cu Bulganin, ministrul Forțelor Armate al U.R.S.S. La sfîrșitul conversației, Bulganin și-a anunțat colegii din Biroul Politic, adunați în „Marea Sală a Comisarilor Poporului”, ,,că mareșalul Jukov a reușit să deschidă seiful din apartamentul lui Beria și să găsească toată arhiva tovarășului Stalin, care dispăruse. Malenkov a fost primul care a reacționat și i-a cerut lui Bulganin să transporte toate documentele la Secretariatul Biroului Politic”.

Faptul că Armata Roșie îl capturase nu numai pe Beria viu, dar și toate documentele alese și păstrate din ,,Epoca lui Stalin”, a creat, din punctul de vedere al lui Malenkov și al Biroului Politic al P.C.U.S., o situație deosebit de nouă.

Dintr-odată era evident că militarii erau doar executorii voinței și a hotărîrilor P.C.U.S., prin lichidarea lui Beria, dar că aveau intenția de a prelua toată puterea. Prin eficacitatea ei, puternica organizație care a ajutat la arestarea lui Lavrentie Beria și neutralizarea tuturor colaboratorilor săi susceptibili de a se opune la cea mai mică rezistență, a apărut ca o forță autonomă, perfect rodată, în ciuda cîtorva semne de ezitare și incoerență să se ridice împotriva P.C.U.S..

Arestarea lui Beria în viață, cît și documentele lui I.V. Stalin, se aflau în mîinile mareșalului Jukov și a generalilor săi, altfel spus, militarii reprezentau toți membrii Biroului Politic al P.C.U.S. Ei erau conștienți că acest lucru era o amenințare cumplită de acuzare publică împotriva tuturor membrilor din conducerea partidului (Beria le-a întocmit fiecăruia dosare, pe care le folosea în luarea deciziilor lui Stalin).

Malenkov, Molotov, Voroșilov și Hrușciov au reușit să-l convingă pe Bulganin că întregul caz al lui Beria trebuie lichidat cît mai repede, cît mai discret, în interesul P.C.U.S. și al U.R.S.S.. De remarcat că Jukov și Moskalenko au refuzat și au cerut să-l facă pe Beria să tacă. Ei au explicat că l-au arestat și că trebuie judecat cu toți colaboratorii lui. Această luptă secretă dar tenace între Biroul Politic și grupul de mareșali și generali a durat 20 de zile.

Într-un interviu acordat publicației centrale a Partidului Comunist Italian, Nikita Hrușciov a mințit că Beria (...) „a fost ucis cînd a încercat să opună rezistență la arestare”. Grupul de mareșali și generali în frunte cu Jukov nu a cedat. Ei au susținut ca Lavrentie Beria să fie arestat, anchetat și să fie judecat public. În ziarul Pravda din 10 iulie 1953, a fost publicat un comunicat în care se arăta: (...) „Plenara Comitetului Central al P.C.U.S., a adoptat Raportul tovarășului Malenkov privind activitățile criminale ale lui Lavrentie Beria îndreptate împotriva P.C.U.S. și a Statului Sovietic, cu intenția de a răsturna puterea sovietică, în interesul capitalului străin”. Mareșalii și generalii au trebuit să facă concesii, adică au acceptat ca Lavrentie Beria și acoliții săi să fie judecați în secret. Pentru prima dată după zilele sumbre din 1936-1938, cînd I. V. Stalin a lichidat ,,militarii” din cauza influenței prea mari pe care o luaseră în societatea sovietică și în conducerea U.R.S.S., militarii redevenind activi, apăreau din nou ca o forță prezentă, vizibilă și foarte activă în viața politică a U.R.S.S. Militarilor li s-au dat drepturile, în schimb ei îi recunoșteau pe Molotov, Malenkov, Voroșilov și Hrușciov, ca ghizi ai Partidului Comunist și ai poporului sovietic.

În ziua de joi, 10 iulie 1953, Biroul Politic al P.C.U.S. a ținut ședința obișnuită. Malenkov nu a declarat ședința deschisă, l-a așteptat pe Molotov care trebuia să facă un Raport. La insistențele lui Bulganin și ale lui Jukov, pe ordinea de zi s-a trecut un punct: „Prezentarea și analiza poliției politice interne a U.R.S.S.”. Raportul a fost prezentat de Anastase Mikoian, el a prezentat un tablou al „epurărilor”, adică a arestărilor, deplasărilor, mutațiilor de funcționari din Ministerul de Interne, cît și a reacțiilor organizațiilor partidului și a cetățenilor. Cînd Mikoian a terminat, Bulganin a cerut primul cuvînt.

În procesul verbal al ședinței se arăta că Bulganin (...) „și-a exprimat dorința de a-i vedea eliberați (...)... din lagărele de muncă forțată (gulaguri) pe toți soldații și ofițerii Armatei Roșii făcuți prizonieri de război de germaniîn timpul celui de-al II-lea război mondial și închiși în gulaguri că au pactizat și s-au predat dușmanului”.

Molotov i-a răspuns lui Bulganin: (...) „Nu e loc acum pentru zgomotul eventual provocat de reabilitarea ofițerilor. Au fost cu toții eliberați și s-au întors la unitățile lor. Trebuiau formate comisii speciale care cu organele judiciare să examineze fiecare caz al prizonierilor de război luați de germani. Printre aceștia sînt și criminali, trădători, spioni și colaboratori cu armata germană”.

Mareșalul Jukov a reacționat violent și a cerut (…) să se accepte propunerile lui Bulganin, insistînd asupra faptului că acesta a dat citire listei revendicărilor militarilor. (…) El a propus eliberarea tuturor ofițerilor arestați de Beria, reabilitarea ofițerilor și a soldaților nevinovați și a celor uciși în închisori și în gulaguri, să se acorde pensii familiilor lor.

(va urma)

Prof. dr. IOAN CORNEANU

Ing. MIRCEA PÎRLEA

Av. NICOLAE DECSEI

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite