Bolşevismul şi sovietizarea (4)
  • 11-03-2021
  • 0 Comentarii
  • 382
  • 0

Lupta pentru putere în Uniunea Sovieticădupă moartea lui Stalin (2)

Mai tîrziu, cînd a devenit șeful Guvernului Sovietic și conducător al partidului, Hrușciov își pune în valoare poziția, dar din păcate de multe ori spunea altceva. Însă mai sînt și alte mărturisiri ale lui Bulganin și ale mareșalilor Jukov și Moskalenko.

Înaintea morții lui Stalin, în februarie 1953, Bulganin, ministrul Apărării, i-a primit pe mai mulți mareșali în frunte cu Moskalenko, care au cerut întrevedere cu Stalin. Ei doreau să-i prezinte numeroasele acțiuni criminale săvîrșite de Beria și de N.K.V.D. contra Armatei Sovietice, și mai ales contra fiului său, Vasia Djugașvili. Ei doreau eliberarea imediată a generalilor și ofițerilor arestați, în frunte cu mareșalul de aviație A.A. Novikov. De remarcat că mareșalii i-au atacat pe Beria, Malenkov și Abacumov, afirmînd că această troică ar fi ucis numeroși ofițeri și soldați cinstiți, care s-au dovedit curați. Bulganin i-a sfătuit să nu vorbească nimănui despre acest lucru și mai ales lui Stalin. Totuși, Bulganin  i-a transmis lui Stalin cererea armatei, fapt pentru care a acceptat ca într-o seară să se întîlnească cu mareșalii și generalii armatei, cu prilejul celei de-a XXX-a aniversări a Armatei Roșii. Festivitățile și dineul urmau să aibă loc pe 21 februarie 1953, însă nu au mai avut loc pentru că Stalin a suferit un atac de greață foarte puternic și avea să moară la puțin timp.

Malenkov a devenit șeful guvernului și secretar general al P.C.U.S., iar Beria a fost primul său adjunct. Militarii nu au fost dispuși să renunțe la cererea lor ca Beria și Malenkov să fie înlocuiți. Ei mai cereau și eliberarea ofițerilor și a militarilor nevinovați și ca Vasia Djugașvili, fiul lui Stalin, să fie chemat în fața tribunalului.

Bulganin a înțeles că mareșalii nu vor renunța niciodată la cererea lor, așa că a aranjat ca delegația condusă de mareșalul Jukov să fie primită de Malenkov, care a acceptat și aprobat cererea lor, confirmată și de Biroul Poilitic al P.C.U.S., în ciuda opoziției lui Beria. Astfel, generalii din grupul mareșalului Novikov au fost eliberați, iar Vasia Djugașvili a fost deferit organelor de justiție. Dar militarii nu s-au mulțumit doar cu atît. Ei au formulat în fața lui Bulganin o serie de acuzații la adresa lui Malenkov și a lui Beria, mai ales că bugetul armatei a fost redus, apoi au cerut să aibă loc tratative de pace cu Coreea. Hrușciov împreună cu Bulganin au luat măsuri energice împotriva lui Beria, recunoscînd în același timp că o acțiune împotriva lui Malenkov este inoportună în acel moment.

Arestarea şi execuţia lui Lavrentie Beria (1)

N.K. Kuznețov a transcris un Raport care nu a fost publicat (el redactînd acel material abia în anul 1966), în care sînt prezentate evenimentele petrecute în Comandamentul Militar Sovietic și unde citează din amintirile mareșalului Kiril Samionovici Moskalenko, despre pregătirile pentru arestarea și lichidarea fizică a lui Beria. El descrie cum (...) un grup de ofițeri de aviație, toți veterani și eroi din cel de-al II-lea război mondial, și-a exprimat public nemulțumirile față de acțiunile arbitrare ale organelor de securitate și ale Serviciilor de contraspionaj militar, al căror șef era Vasea Djugașvili, fiul lui I.V. Stalin și protejatul lui Beria. Pe baza unei liste întocmite de Vasea, Beria a arestat mai mulți ofițeri, începînd cu generalul Novikov. Generalul de corp de armată Moskalenko, care a fost tovarăș de luptă cu mareșalii Jukov și Koniev, aparținea grupului de ofițeri amintit, și a evocat nemulțumirile aviației din jurul Moscovei.

Nemulțumiri se regăseau și în alte armate, gata să se organizeze într-o revoltă. Mareșalul Jukov a afirmat că a trebuit să suporte șicanele și ofensele nebuniilor lui Beria. Pentru că un profesor de istorie a scris despre meritele deosebite ale lui Jukov, la Stalingrad și Berlin, fără a aminti despre I.V. Stalin, a fost arestat. Grupul de ofițeri superiori condus de Jukov și Moskalenko, la care s-a alăturat și Bulganin, au dat un ultimatum guvernului U.R.S.S. cerînd: oprirea urmăririi ilegale a ofițerilor nevinovați, eliberarea tuturor ofițerilor arestați și scoaterea din armată și judecarea lui Vasea Djugasvili.

De remarcat că guvernul U.R.S.S. și Malenkov au cedat. Din relatările mareșalului Novikov, ,,(…) s-a reușit înlăturarea și eliminarea celor mai mari criminali și dușmani ai Armatei Roșii – Beria, Malenkov, Abakumov și acoliții lor, pentru a curăța patria sovietică de această bandă de criminali și mercenari”. Mareșalul Moskalenko avea încredere că ,,Poporul Sovietic va saluta cu bucurie această schimbare”.

Despre pregătirea ședinței, aflăm amănunte din declarațiile lui Moskalenko: (…) ,,Am profitat de tulburările din Germania de Est și de mișcările unităților sovietice de ocupație, pentru a aduce la Moscova două divizii de tancuri, sub pretextul unei «regrupări strategice». Aviația, aflată sub comanda mea, stătea pe poziții de așteptare. A avut loc o întîlnire în noaptea de 20/21 iulie 1953 între Bulganin, Jukov, Hrușciov și cu mine. Discuția principală a fost ce facem cu Beria. Hrușciov a propus să fie imediat lichidat. Bulganin și Jukov au fost împotrivă. Ei au propus ca Beria să fie judecat de un tribunal popular. Noi avem nevoie de Beria viu, pentru a ne mărturisi crimele lui Malenkov”.

Despre ședința istorică de la Kremlin din 21 iunie 1953, în care Beria a fost destituit din toate funcțiile și arestat, Hrușciov, la Congresul al XXII-lea al P.C.U.S., cînd a fost reales ca secretar general al partidului, a declarat: (...) „Un grup important de unsprezece mareșali și generali va veni la Moscova – Kremlin, fără să-i alerteze pe Beria și garda lui. A trebuit să schimbăm programul ședinței, pentru că ne puteam aștepta la evenimente tragice. Astfel a fost realizată convocarea, anunțînd că va fi o ședință comună a Biroului Politic, a Guvernului și a unei echipe speciale a Comitetului Apărării Naționale, pentru a discuta situația din Germania de Est și implicațiile internaționale. (...) În urma măsurilor de siguranță, la mai multe intersecții au fost postate tancuri pentru a ne feri de o contralovitură din partea lui Beria. (...) Malenkov a sosit după mine. El a chemat pe șeful gărzii și i-a ordonat ca grupul de militari să fie introdus în sala 3, pentru că ședința va avea loc în sala 1. (...) Beria a sosit printre ultimii invitați și s-a adresat lui Malenkov: trebuie luate măsuri urgente privind situația din Germania de Est. (...) La orele 12 Malenkov declară că ședința este statutară și poate analiza situația politică a partidului și din țară. (...) Propun mai întîi să discutăm cazul tovarășului Beria. (...) Ceea ce se discută acum în Berlinul de Est, faptul că tovarășul Beria a trădat interesele Uniunii Sovietice, nu e o întîmplare. (...) Beria și-a omorît toți dușmanii. (...) Beria nu a fost niciodată comunist, ci un arivist calculat și egoist, care a văzut în partid calea ideală ca să-și realizeze planurile de megaloman, de criminal și de spion. (...) Bulganin, Molotov, Kaganovici și Pervukin au adus și ei învinuiri lui Beria. (...) Mikoian a propus să se treacă la alt punct de pe ordinea de zi. (...) M-am repezit la masa prezidiului și am apăsat pe «soneria de rezervă». (…) În acel moment, ușile sălii de ședință s-au deschis, iar mareșalii și generalii s-au repezit înăuntru, toți cu pistoalele în mîini, ba și cu mitralieră, în frunte cu mareșalul Jukov, care a strigat: Sus mîinile!(...) Moskalenko și-a îndreptat arma spre Beria. (...) Malenkov, în calitatea lui de Președinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S., a spus: Vă ordon să-l arestați pe Beria și să-l predați instanțelor juridice competente. Beria recunoaște că, în timpul anchetei, (...) a fost împins de la spate cu pistoale și mitralieră și că a fost aruncat ca un sac într-un colț al secretariatului. (...) Această scenă a fost scrisă de Beria în 25 iunie 1953, întregul text fiindu-i trimis de acesta lui Malenkov. Grupul de mareșali și generali, în înțelegere cu majoritatea membrilor Biroului Politic, a asigurat controlul tuturor punctelor strategice din Moscova și de pe cuprinsul U.R.S.S.-ului, a organizat destituirea și arestarea șefilor Securității, care avea tendița de a deveni o forță puternică a Uniunii Sovietice. (...) Cu toate că s-a scris puțin despre ședința la care ne-am referit, aceasta a fost una dramatică și a fost urmată de arestarea tuturor celor apropiați de Beria”.

V.N. Merkulov, care colabora de mult timp cu Ministerul Securității, a avut o contribuție importantă în destituirea lui Beria. El a devenit noul ministru-adjunct al Securității. Apoi a fost brusc arestat, judecat și condamnat la moarte, împreună cu Beria, așa cum s-a comunicat în ziarul Pravda din 23 decembrie 1953.

Ședința Biroului Politic din 21 iunie 1953 a fost aprobată de Plenara Comitetului Central al P.C.U.S., care a acceptat hotărea adoptată. Serghei Kruglov a fost chemat la Malenkov, anunțîndu-l oficial că este numit în funcția de ministru de Interne. El a ajutat la epurarea și arestarea tuturor șefilor din Moscova, din capitalele republicilor și ale provinciilor autonome.

Această primă epurare a celor mai înalți conducători din organele Ministerului de Interne s-a realizat pe sectoare și pe funcții. Toate aceste măsuri au fost ordonate de Malenkov. N. Hrușciov a făcut lista care a fost contrasemnată de Malenkov, apoi înmînată unor mandatari anume desemnați, trimiși cu avioane speciale în toate capitalele republicilor.

Plecarea mandatarilor a fost anunțată de C.C. al P.C.U.S. prin telex cifrat, pentru ca aceștia să-și îndeplinească misiunea de epurare a unor cadre și, cu acordul Secretariatelor Comitetelor Centrale ale Republicilor, și a unor miniștri adjuncți ai Internelor. A fost o singură excepție, în Republica Socialistă Sovietică Georgia, patria lui I.V. Stalin și L. Beria. Acolo viceministrul B.Z. Kobulov i-a arestat pe ministrul V.G. Dekanezov și pe primul-adjunct, apoi, pe baza ordinului venit de la Moscova, a fost arestat și V.G. Dekanezov. După declarațiile lui Merkulov, a fost și el arestat, iar în total au fost arestați peste 3.500 de oameni ai Securității și funcționari. Cel mai mare număr de destituiri și arestări au fost la Serviciul de Contrainformații, acțiune condusă de ministrul Bulganin.

(va urma)

Prof. dr. IOAN CORNEANU

Ing. MIRCEA PÎRLEA

Av. NICOLAE DECSEI 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite