- 11-03-2021
- 0 Comentarii
- 469
- 0
Lupta pentru putere în Uniunea Sovietică, după moartea lui Stalin (2)
Mai tîrziu, cînd a
devenit șeful Guvernului Sovietic și conducător al partidului, Hrușciov își
pune în valoare poziția, dar din păcate de multe ori spunea altceva. Însă mai
sînt și alte mărturisiri ale lui Bulganin și ale mareșalilor Jukov și
Moskalenko.
Înaintea morții lui Stalin, în februarie 1953, Bulganin,
ministrul Apărării, i-a
primit pe mai mulți mareșali în frunte cu Moskalenko, care au cerut întrevedere
cu Stalin. Ei doreau să-i prezinte numeroasele acțiuni criminale săvîrșite de Beria și de N.K.V.D.
contra Armatei Sovietice, și mai ales contra fiului său, Vasia Djugașvili. Ei
doreau eliberarea imediată a generalilor și ofițerilor arestați, în frunte cu
mareșalul de aviație A.A. Novikov. De remarcat că mareșalii i-au atacat pe
Beria, Malenkov și Abacumov, afirmînd că această troică ar fi ucis numeroși ofițeri și
soldați cinstiți, care s-au dovedit curați. Bulganin i-a sfătuit să nu vorbească
nimănui despre acest lucru și mai ales lui Stalin. Totuși, Bulganin i-a transmis lui Stalin cererea armatei, fapt
pentru care a acceptat ca într-o seară să se întîlnească cu mareșalii și generalii armatei, cu prilejul
celei de-a XXX-a aniversări a Armatei Roșii. Festivitățile și dineul urmau să
aibă loc pe 21 februarie 1953, însă nu au mai avut loc pentru că Stalin a
suferit un atac de greață foarte puternic și avea să moară la puțin
timp.
Malenkov a devenit șeful guvernului și secretar general
al P.C.U.S., iar Beria a fost primul său adjunct. Militarii nu au fost dispuși
să renunțe la cererea lor ca Beria și Malenkov să fie înlocuiți. Ei mai cereau
și eliberarea ofițerilor și a militarilor nevinovați și ca Vasia Djugașvili,
fiul lui Stalin, să fie chemat în fața tribunalului.
Bulganin
a înțeles că mareșalii nu vor renunța niciodată la cererea lor, așa că a
aranjat ca delegația condusă de mareșalul Jukov să fie primită de Malenkov,
care a acceptat și aprobat cererea lor, confirmată și de Biroul Poilitic al
P.C.U.S., în ciuda opoziției lui Beria. Astfel, generalii din grupul
mareșalului Novikov au fost eliberați, iar Vasia Djugașvili a fost deferit
organelor de justiție. Dar militarii nu s-au mulțumit doar cu atît. Ei au
formulat în fața lui Bulganin o serie de acuzații la adresa lui Malenkov și a
lui Beria, mai ales că bugetul armatei a fost redus, apoi au cerut să aibă loc
tratative de pace cu Coreea. Hrușciov împreună cu Bulganin au luat măsuri
energice împotriva lui Beria, recunoscînd în același
timp că o acțiune împotriva lui Malenkov este inoportună în acel moment.
N.K.
Kuznețov a transcris un Raport care nu a fost publicat (el redactînd acel
material abia în anul 1966), în care sînt prezentate evenimentele petrecute în
Comandamentul Militar Sovietic și unde citează din amintirile mareșalului Kiril
Samionovici Moskalenko, despre pregătirile pentru arestarea și lichidarea
fizică a lui Beria. El descrie cum (...) un grup de ofițeri de aviație, toți
veterani și eroi din cel de-al II-lea război mondial, și-a exprimat public nemulțumirile față de
acțiunile arbitrare ale organelor de securitate și ale Serviciilor de
contraspionaj militar, al căror șef era Vasea Djugașvili, fiul lui I.V. Stalin
și protejatul lui Beria. Pe baza unei liste întocmite de Vasea, Beria a arestat
mai mulți ofițeri, începînd cu generalul Novikov. Generalul de
corp de armată Moskalenko, care a fost tovarăș de luptă cu mareșalii Jukov și
Koniev, aparținea grupului de ofițeri amintit, și a evocat nemulțumirile
aviației din jurul Moscovei.
Nemulțumiri
se regăseau și în alte armate, gata să se organizeze într-o revoltă. Mareșalul
Jukov a afirmat că a trebuit să suporte șicanele și ofensele nebuniilor lui
Beria. Pentru că un profesor de istorie a scris despre meritele deosebite ale
lui Jukov, la Stalingrad și Berlin, fără a aminti despre I.V. Stalin, a fost
arestat. Grupul de ofițeri superiori condus de Jukov și Moskalenko, la care s-a
alăturat și Bulganin, au dat un ultimatum guvernului U.R.S.S. cerînd:
oprirea urmăririi ilegale a ofițerilor nevinovați, eliberarea tuturor
ofițerilor arestați și scoaterea din armată și judecarea lui Vasea Djugasvili.
De
remarcat că guvernul U.R.S.S. și
Malenkov au cedat. Din relatările mareșalului Novikov, ,,(…) s-a reușit
înlăturarea și eliminarea celor mai mari criminali și dușmani ai Armatei Roșii
– Beria, Malenkov, Abakumov și acoliții lor, pentru a curăța patria sovietică
de această bandă de criminali și mercenari”. Mareșalul Moskalenko avea încredere că ,,Poporul Sovietic
va saluta cu bucurie această schimbare”.
Despre pregătirea ședinței, aflăm
amănunte din declarațiile lui Moskalenko: (…) ,,Am profitat de tulburările din
Germania de Est și de mișcările unităților sovietice de ocupație, pentru a
aduce la Moscova două divizii de tancuri, sub pretextul unei «regrupări
strategice». Aviația, aflată sub comanda mea, stătea
pe poziții de așteptare. A avut loc o întîlnire în noaptea
de 20/21 iulie 1953 între Bulganin, Jukov, Hrușciov și cu mine. Discuția
principală a fost ce facem cu Beria. Hrușciov a propus să fie imediat lichidat.
Bulganin și Jukov au fost împotrivă. Ei au propus ca Beria să fie judecat de un
tribunal popular. Noi avem nevoie de Beria viu, pentru a ne mărturisi crimele
lui Malenkov”.
Despre ședința istorică de la Kremlin
din 21 iunie 1953, în care Beria a fost destituit din toate funcțiile și
arestat, Hrușciov, la Congresul al XXII-lea al P.C.U.S., cînd a fost reales ca secretar general
al partidului, a declarat: (...) „Un grup important de unsprezece mareșali și generali va
veni la Moscova – Kremlin, fără să-i alerteze pe Beria și garda lui. A trebuit
să schimbăm programul ședinței, pentru că ne puteam aștepta la evenimente
tragice. Astfel a fost realizată convocarea, anunțînd că va
fi o ședință comună a Biroului Politic, a Guvernului și a unei echipe speciale
a Comitetului Apărării Naționale, pentru a discuta situația din Germania de Est
și implicațiile internaționale. (...) În urma măsurilor de siguranță, la mai
multe intersecții au fost postate tancuri pentru a ne feri de o contralovitură
din partea lui Beria. (...) Malenkov a sosit după mine. El a chemat pe șeful
gărzii și i-a ordonat ca grupul de militari să fie introdus în sala 3, pentru
că ședința va avea loc în sala 1. (...) Beria a sosit printre ultimii invitați
și s-a adresat lui Malenkov: trebuie luate măsuri urgente privind situația din
Germania de Est. (...) La orele 12 Malenkov declară că ședința este statutară
și poate analiza situația politică a partidului și din țară. (...) Propun mai întîi să
discutăm cazul tovarășului Beria. (...) Ceea ce se discută acum în Berlinul de
Est, faptul că tovarășul Beria a trădat interesele Uniunii Sovietice, nu e o
întîmplare. (...) Beria și-a omorît toți
dușmanii. (...) Beria nu a fost niciodată comunist, ci un arivist calculat
și egoist, care a văzut în partid calea ideală ca să-și realizeze planurile de megaloman, de criminal și de spion. (...) Bulganin, Molotov, Kaganovici și Pervukin au adus și ei învinuiri lui Beria. (...)
Mikoian a propus să se treacă la alt punct de pe ordinea de zi. (...) M-am
repezit la masa prezidiului și am apăsat pe «soneria de rezervă».
(…) În acel moment, ușile sălii de ședință s-au deschis, iar mareșalii și
generalii s-au repezit înăuntru, toți cu pistoalele în mîini, ba
și cu mitralieră, în frunte cu mareșalul Jukov, care a strigat: Sus mîinile!(...)
Moskalenko și-a îndreptat arma spre Beria. (...) Malenkov, în calitatea lui de
Președinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S., a spus: Vă ordon să-l
arestați pe Beria și să-l predați instanțelor juridice competente. Beria
recunoaște că,
în timpul anchetei, (...) a fost împins de la spate cu pistoale și mitralieră
și că a fost aruncat ca un sac într-un colț al secretariatului. (...) Această
scenă a fost scrisă de Beria în 25 iunie 1953, întregul text fiindu-i trimis de
acesta lui Malenkov. Grupul de mareșali și generali, în
înțelegere cu majoritatea membrilor Biroului Politic, a asigurat controlul
tuturor punctelor strategice din Moscova și de pe cuprinsul U.R.S.S.-ului, a
organizat destituirea și arestarea șefilor Securității, care avea tendița de a
deveni o forță puternică a Uniunii Sovietice. (...) Cu toate că s-a scris puțin
despre ședința la care ne-am referit, aceasta a fost una dramatică și a fost
urmată de arestarea tuturor celor apropiați de Beria”.
V.N.
Merkulov, care colabora de mult timp cu Ministerul Securității, a avut o
contribuție importantă în destituirea lui Beria. El a devenit noul
ministru-adjunct al Securității. Apoi a fost brusc arestat, judecat și
condamnat la moarte, împreună cu Beria, așa cum s-a comunicat în ziarul Pravda
din 23 decembrie 1953.
Ședința Biroului Politic din 21 iunie
1953 a fost aprobată de Plenara Comitetului
Central al P.C.U.S., care a acceptat hotărîrea
adoptată. Serghei Kruglov a fost chemat la Malenkov, anunțîndu-l
oficial că este numit în funcția de ministru de Interne. El a ajutat la
epurarea și arestarea tuturor șefilor din Moscova, din capitalele republicilor
și ale provinciilor autonome.
Această
primă epurare a celor mai înalți conducători din organele Ministerului de
Interne s-a realizat pe sectoare și pe funcții. Toate aceste măsuri au fost
ordonate de Malenkov. N. Hrușciov a făcut lista care a fost contrasemnată de
Malenkov, apoi înmînată unor mandatari anume desemnați,
trimiși cu avioane speciale în toate capitalele republicilor.
Plecarea mandatarilor a fost anunțată de C.C. al P.C.U.S.
prin telex cifrat, pentru ca aceștia să-și îndeplinească misiunea de epurare a
unor cadre și, cu acordul Secretariatelor Comitetelor Centrale ale Republicilor,
și a unor miniștri adjuncți ai Internelor. A fost o singură excepție, în
Republica Socialistă Sovietică Georgia, patria lui I.V. Stalin și L. Beria.
Acolo viceministrul B.Z. Kobulov i-a arestat pe ministrul V.G. Dekanezov și pe
primul-adjunct, apoi, pe baza ordinului venit de la Moscova, a fost arestat și
V.G. Dekanezov. După declarațiile lui Merkulov, a fost și el arestat, iar în
total au fost arestați peste 3.500 de oameni ai Securității și funcționari. Cel mai mare număr de destituiri și arestări au fost la
Serviciul de Contrainformații, acțiune condusă de ministrul Bulganin.
(va urma)
Prof. dr. IOAN CORNEANU
Ing. MIRCEA PÎRLEA
Av.
NICOLAE DECSEI
- 25-03-2024
- 0 Comentarii
- 91
- 1
11.7 C