Bolşevismul şi sovietizarea (1)
  • 12-02-2021
  • 0 Comentarii
  • 746
  • 1

Pentru prezentarea în mass-media a unor aspecte importante din istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, este nevoie de un studiu profund, de niște informații privind sistemele și doctrinele ideologice, politice din întreaga mișcare comunistă și muncitorească internațională, în special rolul și însemnătatea „Internaționalelor I și a II-a socialiste”, precum și a celei de-a treia Internaționale comuniste, cu sediul la Moscova, cu organul său de lucru, „Cominternul”. Acesta a fost fondat în anul 1919 de către Vladimir Ilici Lenin și de Partidul Comunist Rus (Bolșevic), și care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv prin lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei ,,Republici Sovietice Internaționale”, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a Statului. În anul 1919 acest organism a avut și o publicație apărută la Moscova și Petrograd, ,,Pravda”, decretînd lozinca: „Proletari din toate țările, uniți-vă !”. Cominternul, ca organism de conducere ideologică, politică și organizatorică, acționa ca un centru unic de orientare pentru toate partidele comuniste și muncitorești din întreaga lume.

De la început, autorii prezentului studiu s-au oprit la două chestiuni importante, și anume, să explicăm ce reprezintă bolșevismul și sovietizarea, care au dominat viața politică de la sfîrșitul Secolului al XIX-lea și începutul Secolului al XX-lea. În acest studiu se vor găsi capitole importante, din Istoria Rusiei, apoi a U.R.S.S.-ului. În decursul timpului, foarte multe documente nu au fost cunoscute, ele nu au fost publicate, au fost sigilate și trecute la categoria strict secret și de importanță deosebită. Deci, cu acest prilej, cititorii vor cunoaște aspecte privind: Moartea lui Stalin; Stalin și Lavrentie Beria; Afacerea halatelor albe; Familia lui Stalin; Declarația de război; Stalinismul văzut de aproape; Nopțile de insomnie ale lui Lavrentie Beria;  Destituirea și moartea lui Lavrentie Beria; Armata și Biroul Politic al P.C.U.S.; Viața particulară a lui Lavrentie Beria; Documente din arhiva lui Lavrentie Beria. Autorii au folosit documente de arhivă, presa scrisă, diverse știri, memorii ale persoanelor participante la evenimente, rapoarte și hotărîri la cele 27 de congrese ale P.C.U.S., o bogată literatură și note biografice aparținînd unor personalități la care ne vom referi: Vladimir Ilici Lenin, Victor Semionovici Albakumov, Konrad Adenauer, Iacov Saulovici Agranov, Nadejda Sergheievna Allilueva, Svetlana Andreievici, Lavrentie Beria, Mihail Bodrov, Nikolai Ivanovici Buharin, Nikolai Alexandrovici Bulganin, Victor Cernenkov, Mihail Edisarevici Civreli, Gheorghi Pîrvanov Demianov, Vladimir Dimicev, Gheorghi Mihailovici Dimitrov, Dimo Navacov Dicev, Felix Edmundovici Dzerjinski, Iacob Iașa Iosipovici Djugașvili, Lev Davidovici Troțki, Ilia Grigorovici Ehremburg, Lev Tolstoi, I.G. Etinger ș.a.

Bolșevic (majoritar) este numele care a fost dat unei persoane avînd calitatea de membru al formațiunii bolșevicilor din Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia, un partid marxist, condus de V. I. Lenin, care a preluat puterea în Rusia în anul 1917, în timpul „Revoluției din Octombrie”. (De remarcat și faptul că V.I. Lenin a fost masiv susținut financiar de Germania și de alte țări occidentale interesate de desființarea Imperiului Țarist, un stat a cărui politică externă era mereu pregătită pentru războaie de cucerire de teritorii din Europa și Asia).  Acest partid a fost înființat în anul 1903, la Bruxelles, capitala Belgiei, de către V.I. Lenin și Alexander Bogdanov. După preluarea puterii, bolșevicii și-au schimbat numele partidului, în anul 1918, în Partidul Comunist. În anul 1940 s-a numit Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Cuvîntul bolșevic nu a mai fost folosit.

Sovietizarea este un termen folosit în general cu două înțelesuri distincte, dar înrudite: adoptarea sistemului politic bazat pe modelul sovietic – Sfaturile Muncitorești și adoptarea modului de viață și a mentalității modelate după modelul Uniunii Sovietice. În sensul cel mai larg, este vorba de sovietizarea Europei de Est, după cel de-al II-lea război mondial, și a inclus adoptarea prin forță armată a instituțiilor, legilor, obiceiurilor, tradițiilor și a modului sovietic, renunțîndu-se pînă la dispariție la cele tradiționale pentru țara supusă imperiului sovietic. Perioada cuprinsă între anii 1945 și 1948, în România, a fost caracterizată prin lovituri puternice și decisive, aplicate sistemului democratic românesc de către reprezentanții Partidului Comunist, susținut cu forța de U.R.S.S. în toate domeniile de activitate: politic, militar, economic și social.

Procesul halatelor albe

Anul 1953 a consemnat trei evenimente tragice care au zguduit regimul politic din U.R.S.S. Este vorba de Procesul Halatelor Albe, moartea lui I.V.Stalin și arestarea și executarea grupului condus de către Lavrenti Beria. Abordăm acest subiect în baza studiului documentar de arhivă, a presei scrise, a aprecierilor personale ale lui Iosif Vissarionovici Stalin și ținînd cont și de mărturisirile lui Lavrenti Pavlovici Beria după arestarea lui, de cele ale lui Nichita Sergheievici Hrușciov, precum și aprecierile făcute la Congresul al XIX-lea al Partidului Comunist al U.R.S.S.

„Procesul halatelor albe” inițiat de I.V.Stalin înainte de a muri, la 5 martie 1953, a avut un caracter xenofob mascat, fiind acuzați 9 medici, din care 6 erau evrei, de fapte de spionaj în interesul Angliei și al S.U.A. și de otrăvirea și uciderea unor înalți demnitari de partid și de stat sovietici în scopul răsturnării orînduirii socialiste și al reinstaurării celei capitaliste.

În ziarul Pravda (Adevărul) din data de 18 ianuarie 1953 a fost publicat Comunicatul Oficial al Agenției T.A.S.S,. purtînd titlul scris cu litere groase „Arestarea unui grup de medici criminali”. Se menționa arestarea următoarelor persoane: MIRON VOVSI - medicul personal al lui I.V.Stalin; profesorul V.N. VINOGRADOV; profesorul M.B. KOGAN; profesorul B.B. KOGAN; profesorul P.I. IEGOROV; profesorul A.J. FELDMAN; profesorul I.G. ETINGER; profesorul A.M. GRINSTEIN; profesorul G.J. MAIOROV. Acești oameni nevinovați, arestați din dispoziția lui I.V.Stalin și torturați, au mărturisit că l-au ucis pe A.A. JDANOV, în baza unui diagnostic fals, că la fel a fost asasinat A.S. SCERBACOV, că au plănuit asasinarea mareșalilor A.M. VASILIEVSKI, L.A. GOVOROV, I.S. KONEV, S.M. STEMENK, a amiralului P.J. LEVTSENK și mulți alții.  În articol se menționa faptul că prin arestarea la timp a acestor criminali s-a pus capăt planurilor lor, ei făcînd parte dintr-o organizație evreiască burgheză și șovinistă numită „JOINT” (unit) pusă în slujba spionajului american și britanic.

Comunicatul din 18 ianuarie 1953 anunța și măsuri de epurare în rîndul medicilor eminenți, a unor importanți cercetători din diferite domenii științifice și a unor cadre de conducere. I.V. Stalin a murit în 5 martie 1953 înainte de începerea procesului, dar i-a fost prezentat un raport întocmit de Albakumov privind arestarea medicilor, în care propunea eliberarea lor pentru lipsa de probe. Enervat de această propunere, I.V.Stalin l-a demis pe loc și a dispus arestarea lui. Îl numește pe IGNATIEV ministru al Securității, uitînd că acesta a fost recomandat de L.P. Beria. Cu ocazia Congresului al XIX-lea al P.C.U.S., N.S. Hrușciov a declarat: „Dacă nu-i faci pe medici să vorbească și să mărturisească, îți pierzi capul. Să-i bați, să-i bați și iar să-i bați.”

Spitalul de la Kremlin, care dispunea de o bibliotecă alimentată cu traduceri de la Centrul Special nr.3, era de fapt o închisoare unde erau internate cîteva sute de prizonieri, mari specialiști, cu misiunea de a cerceta și traduce în limba rusă publicații din domeniul sănătății din întreaga lume. Această enormă documentare era organizată pe fișiere, sub directa răspundere a unui deținut german, Schneider, prizonier de război condamnat la moarte. Accesul la această bibliotecă era permis numai unui număr strict de persoane. La acest spital a fost încadrată ca medic radiolog LIDIA TIMACIUK, colaboratoare a Serviciilor Secrete, despre care L. Beria spunea că era foarte ambițioasă și o ,,adevărată tîrfă care într-o noapte putea schimba și trei amanți”. Pentru a se remarca, L.Timaciuk i-a înaintat lui L.Beria un raport ce cuprindea acuzații grave împotriva grupului de medici, menționînd faptul că erau evrei ce dețineau otrăvuri, că au făcut strangulări și nu au dat oxigen la bolnavi, astfel fiind ucise 10 persoane. L. Beria a dispus mutarea ei într-un lagăr de femei, fapt ce a determinat-o să trimită o plîngere la I.V.Stalin, în care acuza medicii ca fiind criminali ce pregăteau noi asasinate, vizîndu-l chiar pe ,,conducătorul iubit”.  I.V. Stalin a primit și o scrisoare de la mareșalul I.V. KONEV, în care acesta se plîngea de faptul că un grup de medici evrei de la spitalul de la Kremlin au vrut să-l otrăvească și aceștia intenționează să facă același lucru și în privința lui Stalin. Ancheta medicilor arestați a fost condusă, prin interpuși, personal de I.V.Stalin, medicii fiind torturați ziua și noaptea în mod îngrozitor, unii dintre ei murind chiar în prima noapte de cercetare. Urmare a torturilor, aceștia au recunoscut acuzațiile și s-a declanșat o campanie antisemită fără precedent.  Tot ziarul PRAVDA scria că „Numai oportuniștii de dreapta au putut să uite avertismentele tovarășului I.V.Stalin și, furați de succese și victorii, să creadă că pericolul de sabotaj și de spioni a trecut. Vigilență, la asta ne învață tovarășul I.V.Stalin”. De asemenea: Medicii arestați erau plătiți ca agenți ai Serviciilor de Informații străine anglo-americane”, contactele dintre aceștia fiind ținute prin profesorul Cimelivici și actorul Mikhoels. La mai puțin de o lună după moartea lui I.V.Stalin, din inițiativa lui L. Beria, prezidiul P.C.U.S. aprobă o amnistie generală, prin care sînt amnistiați toți cei care au fost condamnați pînă la cinci ani, precum și cei arestați în utimele zile ale lui Stalin. La 31 martie 1953 toți medicii au fost exonerați de orice acuzație printr-un decret semnat de noul ministru de Interne, Lavrenti Pavlovici Beria. Principalul anchetator, M.D. Riumin, a fost arestat, iar mai tîrziu executat.

N.S. Hrușciov a adresat un atac dur împotriva lui Beria în ședința P.C.U.S. din 26 iunie 1953, acuzîndu-l pe acesta de spionaj în slujba Marii Britanii. A fost arestat imediat împreună cu oamenii lui de încredere. A fost acuzat de activități criminale împotriva partidului și statului, fiind declarat vinovat de trădare, terorism, activitate contrarevoluționară. El și oamenii săi au fost judecați de Curtea Supremă a U.R.S.S., fără drept la avocat și recurs. Toți au fost condamnați la moarte și executați imediat, la 23 decembrie 1953.

(va urma)

Prof. dr. IOAN CORNEANU

Ing. MIRCEA PÎRLEA

Av. NICOLAE DECSEI

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite