Motto: ,,Ghicit în palmă, Bobi, Cafea, Tarot./ O să murim cu toții, asta-i tot”.

Farmece, vrăjitorie și blestem nu sînt de la Dumnezeu, ci de la opusul Său, adică de la Cel Rău, care își ascute toporul ca un călău și te doboară cînd îți e lumea mai dragă.
Dacă ești necinstit, vrăjile și blestemul te-au lovit.
Am cunoscut, în mod întîmplător, o astfel de poveste adevărată, care m-a marcat profund. La mine în sat, o familie bogată a fost blestemată ca, de la nepot la străbuni, să ajungă la Casa de Nebuni. Și au ajuns...
S-a întîmplat demult, cînd niște ciobani dintr-un sat apropiat și-au vîndut oile la tîrg. Fiind prea tîrziu, seara, să se întoarcă acasă, au rămas la o gazdă. Peste noapte, cînd toți dormeau, gazda le-a furat banii care se aflau asupra lor. A doua zi, ciobanii au descoperit că au rămas săraci, gazda pretinzînd că nu are nici o vină și că, probabil, banii i-au pierdut în tîrg. Disperați, convinși că au fost jecmăniți, păgubiții l-au blestemat pe făptaș, dorindu-i ca fiecare urmaș, pînă la a treia generație, să ajungă la Casa de Nebuni.
Din a treia generație asupra căreia fusese aruncat blestemul, făcea parte colega mea de bancă din liceu, care a plătit nevinovată fapta strămoșului ei. După absolvirea Facultății de Chimie, ea obținuse un post la un laborator, unde cîștiga foarte bine. A cunoscut un medic veterinar, cu care s-a căsătorit. La scurt timp, au început să apară primele semne de nebunie, boală de care suferise și mama tinerei, care și-a trăit viața singură, cu poarta încuiată și doar noaptea circula pe stradă, evitînd însă să stea de vorbă cu cineva. Umbla mereu dezbrăcată, fie iarnă, fie vară.
Am fost teribil de impresionată de soarta fostei mele colege, dar cum să te pui cu un blestem? Odată rostit, blestemul s-a săvîrșit. Nu-i loc de glumit.
Acum, mă întreb ce vor păți cei care ne-au tot furat și n-au lăsat nimic în urmă: fabrici, uzine, păduri etc.? Hoții ăștia care au jefuit, vreme de 31 de ani, o țară întreagă și au îndatorat poporul român pentru niște împrumuturi colosale, amanetînd astfel și traiul generațiilor noastre viitoare, sînt norocoși că n-au fost blestemați... Există, însă, o justiție divină și răsplata o vor primi cîndva, dar va fi prea tîrziu, și pentru ei, și pentru noi, cei care am suferit fără vină... Cei care au păcătuit au fost oameni fără Dumnezeu și care nu au înțeles că nu se poate fără El. În schimb noi, cei care am avut de îndurat umilința, de atîtea ori în istorie, știm că, așa cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, ,,Suferința-i un dar de la Dumnezeu... «Te-am umilit, popor român, ca să te pot înălța!»”.
,,Tîrziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictînd cu semnul ,,Interzis” pereții,
Tot timpul la respect să-i ții pe draci” (C. Vadim Tudor)
LILIANA TETELEA