Kurti este liderul mișcării pan-albaneze de autodeterminare din Kosovo. Anul acesta, această mișcare a participat pentru prima dată la alegerile parlamentare din Albania. Cu toate acestea, sondajele din martie au arătat că mai puțin de 1% dintre cetățenii albanezi sînt gata să voteze pentru pan-albanezi. Perspectiva de a se uni cu kosovenii nu îi mulțumește pe albanezi.

Curatorul proiectului Kosovo din UE, raportorul Parlamentului European privind problema Kosovo, Viola von Cramon, care într-un fel este lobbyist pentru Priștina, a reacționat la activitatea liderului Autodeterminării cu un tweet ascuțit: „Nu pot să înțeleg ce se întîmplă. Pe de o parte, toată lumea din Kosovo se plînge de interferența Serbiei sau de președintele Aleksandar Vučić, pe de altă parte, premierul kosovar votează chiar într-un stat vecin. Inacceptabil. Cel puțin pentru mine”.

Șeful Cancelariei pentru Kosovo și Metohija sub guvernul sîrb, Petar Petkovic, a dat o definiție clară acestei mișcări: „Orice om care observă planurile lui Albin Kurti de a crea o «Albanie Mare» ar putea vedea astăzi că obiectivul său principal este crearea acestei entități periculoase, subminînd direct pacea și stabilitatea în Balcanii de Vest. Participarea lui Kurti la alegerile din Albania și mesajele pe care le-a trimis de acolo au reprezentat un pas înainte spre realizarea ideii sale despre Marea Albanie. Este necesară o opoziție directă în calea acestor idei”.

Dar una este să spui acest lucru și alta să o faci. Albin Kurti a ocupat funcția de prim-ministru al Republicii Kosovo din februarie pînă în iunie 2020. Americanii l-au considerat un politician energic, un disident care a servit propaganda pan-albaneză într-o închisoare iugoslavă și nu a pus niciodată mîna pe o armă. Cu toate acestea, s-au înșelat. Administrația republicană americană a planificat „mini-Schengenul balcanic” – integrarea economică cu frontiere de stat deschise. Cu toate acestea, Kurti nu a dorit integrarea. El a înlocuit taxele de 100% la mărfurile sîrbești cu „măsuri de reciprocitate” și, ca urmare, Belgradul ar fi fost obligat să recunoască documentele comerciale ale Republicii Kosovo. Aceasta ar însemna recunoașterea efectivă a independenței fostei regiuni sîrbe. Sîrbii nu au putut fi de acord cu acest lucru. Priștina nu a recunoscut documentele sîrbe, iar comerțul dintre Serbia și fosta sa regiune autonomă a înghețat. Kurti a sabotat deschis participarea Kosovo la inițiativa balcanică Mini-Schengen, afirmînd că ar prefera fie un „mare spațiu albanez Schengen”, fie aderarea la UE.

Drept urmare, americanii au obținut îndepărtarea lui Kurti: a fost anunțat un vot de neîncredere prin parlamentul kosovar și a fost semnat Acordul de la Washington, în septembrie 2020, pentru normalizarea relațiilor economice dintre Serbia și Kosovo. Aceasta a devenit subiectul unor critici destul de dure atît din partea democraților din SUA, cît și din UE.

Joe Biden, a publicat două programe în octom­brie anul trecut – „Viziunea relațiilor SUA cu Albania și Kosovo” și „Viziunea relațiilor SUA cu BiH - Bosnia şi Herţegovina”. Ambele programe au fost precedate de o introducere: „Biden s-a întîlnit cu Slobodan Milošević, pe care l-a acuzat de crime de război și, la întoarcerea în Statele Unite, a cerut un embargo asupra armelor în BiH și a cerut SUA să conducă Occidentul ca răspuns la agresiunea sîrbă”.

Ne interesează în special primul document. Programul Kosovo al candidatului la președinție Biden specifica clar că „independența Kosovo este un proces ireversibil”, că Biden „va insista asupra administrării justiției pentru crimele de război din Kosovo fără teamă și va cere răspundere deplină și rapidă pentru cei dispăruți, inclusiv frații Byutyuki” (Trei frați Byutyuka – cetățeni americani de origine albaneză, instruiți pentru operațiuni militare de militanții Armatei de Eliberare Kosovo; au fost împușcați de ofițeri ai ministerului iugoslav al afacerilor interne). De asemenea, Biden s-a angajat să „invite partenerii UE și aliații NATO să dezvolte împreună o strategie pentru a lega ferm Balcanii de Vest de instituțiile euro-atlantice”.

În timpul campaniei electorale, Biden a acordat o atenție specială problemelor spațiului post-iugoslav. Și anturajul lui Biden nu a uitat în special de Kurti, care a fost jignit sub conducerea lui Trump. „O voce pro Joe Biden este o voce pro consolidarea valorilor comune ale justiției, libertății, autodeterminării și oportunității pentru toți. Adică, tot ceea ce a legat întotdeauna Statele Unite ale Americii, Kosovo și diaspora albaneză ca aliați loiali”, a spus Kurti înainte de alegerile din SUA.

Odată cu victoria democraților din Statele Unite, Curtea Constituțională a regiunii, complet dependentă de curatorii americani ai proiectului Republicii Kosovo, care susținuse anterior legalitatea revocării premierului printr-un vot de neîncredere, „brusc” a constatat că votul pentru înlăturarea lui Kurti a fost ilegal. Și, prin urmare, noul guvern este, de asemenea, ilegal, fiind necesară repetarea alegerilor. Așa s-a făcut: în februarie, Autodeterminarea a primit 48% din voturi la alegeri, aproape dublînd numărul deputaților săi. După aceea, parlamentul reales l-a aprobat pe Kurti în funcția de prim-ministru și a anunțat imediat că dialogul cu Belgradul este pentru el pe „locul șase sau al șaptelea” în lista priorităților și că este necesar „să ne unim împotriva Serbiei”.

Kurti a cerut imediat votul pentru protejata sa, nominalizată la președinție, Vjosu Osmani, care a studiat și a predat în SUA. După ce Belgradul a donat 1.000 de teste PCR către Kosovo în aprilie anul trecut, Osmani a spus că gestul „nu este capabil să șteargă crimele care au fost comise în trecut”. Iar cînd fostul președinte al Kosovo, fostul bandit și comandant de teren Hashim Thaci a fost luat în custodie de Tribunalul special din Haga, Osmani, devenind și președinte, și călătorind în Albania, a căutat insistent la Tirana recunoașterea oficială a „genocidului kosovarilor de către sîrbi”.

La începutul lunii februarie, duetul Kurti - Osmani a vizitat teritoriul celei mai mari enclave sîrbești, Kosovska Mitrovica, demonstrînd că puterea Priștinei în Kosovo este totală. Osmani, aleasă președinte al Republicii Kosovo, a declarat că „pacea va fi realizată numai atunci cînd Serbia se va pocăi”, că această țară „trebuie să își asume responsabilitatea pentru tot ceea ce a făcut în Kosovo” și că „justiția nu va fi realizată decît dacă toți infractorii sîrbi vor fi aduși în fața justiției”.  „Osmani are legături trainice la Washington, are un masterat și un doctorat în Statele Unite”,  comentează Vladimir Marinkovic, deputat al Adunării Naționale a Serbiei. „Și această femeie are un rating mai mare în unitatea americană decît politicienii aparținînd partidelor conduse de foști comandanți de teren ai Armatei de Eliberare din Kosovo. Își construiește politica pe vechile povești de propagandă, potrivit cărora sîrbii sînt de vină pentru tot ce s-a întîmplat în anii ʼ90”.

Între timp, Washingtonul discută despre inclu­derea Madeleinei Albright în procesul de „dialog” dintre Belgrad și Priștina, care în 1999 a desenat personal pe o hartă țintele bombardate de avioanele NATO. Iar Biden trimite „scrisori prietenoase” liderilor balcanici. La începutul lunii februarie, el a trimis „felicitări” președintelui sîrb Aleksandar Vučić cu ocazia Zilei statului sîrb, în ​​care a afirmat „necesitatea încheierii unui acord cuprinzător între Belgrad și Priștina pe baza recunoașterii reciproce”. Vučić a răspuns în spiritul: „Mulțumesc, dar Belgradul rămîne pe poziții”. După ce Osmani a fost ales președinte al Republicii Kosovo, Biden i-a trimis felicitări: ,,Statele Unite vor continua să sprijine eforturile de a asigura o pace durabilă printr-un dialog productiv între Kosovo și Serbia și, în cele din urmă, printr-un acord cuprinzător de normalizare care credem că ar trebui să se concentreze pe recunoașterea reciprocă”.

La Priștina, acest lucru a fost întîmpinat cu încîntare. Osmani a spus: „Vom coordona fiecare pas diplomatic pe care îl facem cu Statele Unite și administrația Biden. Ierusalimul nostru este acolo”.

Totul este pregătit pentru atacul decisiv al Occidentului asupra spațiului post-iugoslav. Și nu există nici o îndoială că un astfel de atac va avea loc.

N.K.