Secțiunea de jos a fațadei Catedralei San Rufino este decorată cu forme pătrate și are trei uși de piatră susținute de grifoni. În mod special ușa centrală este foarte bogat decorată. În luneta semicirculară de deasupra ușii se află un basorelief reprezentîndu-L pe Christos pe tronul de judecată între Soare și Lună. De-a dreapta și de-a stînga Sa se găsesc Fecioara Maria cu Pruncul, de asemenea stînd pe tron, și Sf. Rufinus. Ușa este înconjurată de trei arcuri de piatră decorate cu sfinți, flori și motive geometrice, între care sînt intercalate lebede. La baza arcului din mijloc, pe fiecare parte există cîte un leu. Clopotnița acestei biserici se află pe partea de nord și a fost construită în Secolul al XI-lea. Pe clopotniță se poate vedea un cadran de ceas avînd o singură limbă, arătînd cele 

24 de ore ale orei italiene. Este un ceas liturgic care arată perioada de timp care se temină cu apusul soarelui odată la 24 de ore. Fundația clopotniței este așezată pe o fostă cisternă romană, în timp ce structura dintr-o parte a turnului a fost identificată ca fiind casa Sf. Clara.

Acum, că am aflat toate detaliile exteriorului bisericii, putem să intrăm ca să descoperim restul. Vedeți că o fațadă de biserică poate ascunde extrem de multe detalii pe care le trecem cu vederea? Asta e o parte din munca unui ghid de turism. Să învețe toate aceste lucruri, să le sintetizeze, să le pună într-o ordine și să le prezinte turiștilor.

În anul 1571, interiorul catedralei, ce fusese inițial construit și decorat în stil romanic, a fost complet modificat în stil renascentist tîrziu de către arhitectul Gian Galeazzo Alessi din Perugia. Interiorul este alcătuit dintr-o navă centrală, două altare separate de coloane masive, o absidă și o turlă. Aici există cristelnița unde au fost botezați Sf. Francisc și Sf. Clara. Această cristelniță a fost înfrumusețată cu o impresionantă coloană de granit. Tabernacolul de terracotă a fost un cadou primit în anul 1882 cu ocazia celei de-a 700 aniversări a nașterii Sf. Francisc. 

În dreapta absidei se află Biserica Binecuvîntatului Sacrament, în stil baroc, a cărei construcție a fost terminată la 1663. Capela „Doamna consolării noastre” a fost construită în 1496 ca urmare a unui miracol în care oamenii au văzut imaginea Mariei cu Isus în brațe. Altarul principal, realizat în Secolul al XIX-lea, se află sub domul octagonal amplasat peste rămășițele Sf. Rufinus. Pe ambele părți ale altarului se află statuia Sf. Francisc și cea a Sf. Clara, sculptate de Giovanni Dupré. Un ultim detaliu interesant este forma octogonală. În simbolistica creștină, octogonul simbolizează cele 7 zile ale Creației și ziua Învierii lui Christos. În total – 8 laturi.

Sub catedrală există sarcofage romane datînd din Secolul III, despre care se presupune că ar fi conținut la un moment dat rămășițele Sf. Rufinus. Multe din aceste sarcofage au basoreliefuri ce o reprezintă pe zeița Diana și pe Endymion oferind o versiune ne-creștină a vieții de după moarte. Tot aici găsim o fîntînă medievală și ruinele unei mînăstiri carolingiene din Secolul X.

Ei bine, de aici eu mi-am lăsat soția să bea o cafea la o terasă, în apropierea catedralei pe care tocmai o vizitasem, și m-am dus cu prietenii noștri să viziteze cetatea din localitate. Doar i-am însoțit pînă afară, făcînd cîteva fotografii și m-am întors la cafenea, lăsîndu-i să viziteze în tihnă. Din cîte am înțeles, seamănă bine cu Rupea și Rînșnovul de la noi, așa că nu mă voi apleca asupra ei. Cînd am reunit grupul, am pornit spre ultima destinație din acea zi, din Assisi. 

Santa Maria Maggiore, Basilica di San Francesco. Este o catedrală cu un nivel, astfel încît la parter avem fresce în stil byzantin/orthodox, iar la etaj picturi renascentiste pictate de Giotto. Imaginați-vă cum arată combinate aceste două stiluri. Este ceva uimitor. Eu unul m-am uitat absolut cucerit și fără să scot o vorbă toată vizita. Așa ceva nu am crezut că pot vedea, și am de gînd să revin la Assisi într-o bună zi ca să o revăd.

Catedrala a fost începută în anul 1228 pe un deal, și conține o criptă cu rămășițele Sf. Francisc și două biserici așezate precum coroanele papale, una peste alta. Din această cauză, în descrierea acestei catedrale vom vorbi des despre Biserica de Sus și Biserica de Jos.

Astfel, interiorul Bisericii de Sus este un exemplu timpuriu de arhitectură gotică italiană, iar amîndouă spațiile catedralei sînt decorate cu fresce pictate de maeștri ai școlilor de pictură toscană și romană. Vom include aici pe Cimabue, Giotto, Simone Martini, Pietro Lorenzetti și Pietro Cavallini, pictori care demonsttrează prin munca lor nivelul ridicat la care ajunsese arta italiană în această perioadă istorică.

Pentru construirea acestei biserici în anul 1228, imediat după canonizarea lui Francesco din ziua de 16 iulie, a fost donat teren de către Simone di Pucciarello. Acest teren era de fapt un deal cunoscut ca „Dealul iadului”, loc de excuție a criminalilor. Astăzi, desigur, datorită sfîntului înmormîntat acolo, numele dealului a devenit acela de „Dealul raiului”.

Vorbind despre construcția catedralei vreau să vă spun că planurile de arhitectură au fost desenate de Maestro Jacopo Tedesco (un neamț, fără îndoială), care era pe atunci cel mai celebru arhitect. Șeful de șantier a fost călugărul Elias din Cortona, unul din primii apostoli ai Sf. Francisc.

Biserica de Jos a fost finalizată la 1230, iar moaștele  Sf. Francesco au fost aduse cu mare pompă și înmormîntate aici. Biserica de Sus a început a fi construită la 1239 și finalizată în 1253, an în care Papa Innocentiu al IV-lea a săvîrșit slujba de tîrnosire a catedralei. Firește că, odată cu mutarea aici a moaștelor sfîntului și cu ridicarea bisericii la rang de Biserică papală în anul 1288, piața din fața bisericii va primi o colonadă unde se găseau locuințele pelerinilor ce veneau aici. În anul 1997 un cutremur a distrus biserica, iar bolta acesteia s-a prăbușit, ucigînd doi călugări și doi specialiști ce constatau daunele provocate de cutremur, la una din replicile acestuia. Architectura bisericii este o sinteză a stilurilor romanic și gotic, stabilind multe din caracteristicile de mai tîrziu ale goticului italian. Planul este acela de cruce cu transept. Călugărul Elias a gîndit Biserica de Jos ca pe o enormă criptă cu bolți arcuite și este construită în întregime în stil romanic, avînd bolți semi circulare deasupra navei. De asemenea, există un mare număr de capele adăugate în Secolele XIII și XIV.  

Intrarea principală a catedralei este decorată în stil gotic, fiind încadrată în 1487 de o prispă romanică. Deasupra intrării avem o rozasă care este denumită „ochiul celei mai frumoase biserici din lume”. Ușa are două canaturi din lemn. Pe canatul din stînga, decorațiunile au fost făcute de Ungolinuccio da Gubio (1550), iar cele de pe canatul drept, de un artist anonim (1573). Aceste decorațiuni prezintă povestea vieților Sf. Francisc și ale Sf. Clara, Sf. Luis și Sf. Antonie. Pe peretele din stînga al prispei se află bustul Papei Benedict XIV care a oferit acestei biserici titlul de Basilică Patriarhală și Capelă Papală.

Intrînd în Biserica de Jos găsim pe partea stîngă a intrării (în nord) prima capelă dedicată Sf. Martin din Tours. A fost construită la ordinul Cardinalului Franciscan Gentile Portino da Montefiore și a fost decorată între anii 1317 și 1319 cu zece fresce reprezentînd viața sfîntului. O altă capelă de pe partea de nord este cea dedicată Sf. Sebastian, avînd pictate momente ale vieții sfîntului. 

Bolțile bisericii sînt pictate de un maestru italian necunoscut, supranumit Maestrul Sf. Francisc. Scenele reprezintă cinci dintre imaginile „Drumului Crucii” par­curs de Isus spre Golgota.

(va urma)

nicu marius marin