Construcția acesteia a început în anul 1954 urmînd desenele, planurile și instrucțiunile lăsate de Antonio Gaudi pentru arhitecți și sculptori. Această fațadă contrastează cu cea a Nașterii, fiind mai austeră, sculptată cu linii dure, drepte, care amintesc oasele unui schelet și personifică mai bine durerea. Acest efect dramatic al suferinței lui Isus pe cruce și al oamenilor pentru păcatele lor este obținut prin formele unghiulare și rigide ale personajelor. Gaudi a dorit ca această fațadă să stîrnească teamă în privitor. El a dorit să „rupă” arcele și să „taie” coloanele, folosindu-se de efectul „clar-obscur” (umbre întunecate în unghi ascuțit contrastînd cu lumina dură) ca să arate duritatea și brutalitatea sacrificiului lui Christos.
Această fațadă este orientată spre vest, simbolizînd moartea, apusul vieții pămîntești a lui Christos. Este susținută de șase coloane înclinate, care simbolizează trunchiuri de copaci Sequoia. Deasupra se află un fronton triunghiular, pe marginea căruia se poate citi de la stînga la dreapta, de jos în sus, numele „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum”, făcut din optsprezece coloane asemănătoare oaselor, avînd deasupra o cruce cu o coroană de spini. Cele patru turnuri care susțin fațada sînt dedicate apostolilor Ioan, Toma, Filip și Bartolomeu.
Scenele sculptate pe această fațadă urcă de jos în sus, pe trei niveluri așezate sub formă literei S. Ele reproduc opririle de pe Drumul Crucii. Nivelul cel mai de jos ne arată scene reprezentînd Ultima Cină, Sărutul lui Iuda, Judecata lui Isus. Nivelul de mijloc, ne arată scenele de pe Dealul Golgotei cu Maica Domnului, Longinus, și Vălul Veronicăi. Ultimul nivel înfățișează moartea lui Isus, Așezarea Sa în Mormînt și Învierea. Înălțarea apare între două din turnurile ce susțin fațada de vest.
Fațada Slavei
Cea mai mare și mai impresionantă fațadă este cea a Slavei, a cărei construcție a început în 2002. Va fi fațada principală, oferind acces în biserică. Dedicată Slavei Cerești a lui Isus, reprezintă drumul spre Dumnezeu: Moartea, Judecata de Apoi și Slava. Temîndu-se că nu va trăi suficient ca să-și vadă această fațadă terminată, Gaudi a făcut un model, distrus în 1936. Ca să ajungi la Poarta Slavei, o scară foarte mare te va conduce către pasajul subteran construit sub Strada Mallorca, avînd decorațiuni reprezentînd iadul și viciile. Această fațadă va avea 7 coloane mari la ușă reprezentînd darurile Sf. Duh. La baza ușii vor fi inițialele lui Antonio Gaudi. Fațada va avea 5 uși, fiecare corespunzînd celor 5 nave ale bisericii.
Mi-a plăcut, dar nu la fel de mult precum Catedrala Catolică pe care o văzusem în prima zi cu Enrique. M-au impresionat cele patru laturi, fiecare sculptată în alt mod. Cea de sud, cu dantelărie în piatră, ca să redea bucuria Nașterii Mîntuitorului, și cea de vest, extrem de sobră și colțuroasă, ca să redea durerea răstignirii. Am luat prînzul la un Mc Donaldʼs și am continuat spre Parcul Güell, unde am intrat prin spate, fără să știm, și pe o căldură criminală. Cu toate sacoșele după noi, am străbătut tot parcul ăla prăfuit, căutînd minunatele construcții și sculpturi ale lui Gaudi, pe care le-am găsit într-un final la poarta din față, cum era și firesc. A fost de neuitat drumul acela istovitor, prin tot parcul, încărcați de pungi voluminoase. În fine, despre parc pot spune acum următoarele: este un parc public compus din grădini și elemente de arhitectură din Barcelona.
Parcul Güell
Este reflectarea plenitudinii artistice a lui Gaudi, care aparține fazei sale naturaliste (prima decadă a Secolului XX). În această perioadă, arhitectul și-a perfecționat stilul personal prin inspirația din forme organice. El a pus în practică o serie de soluții structurale noi, înrădăcinate în analiza geometriei. La aceasta, artistul catalan adaugă libertate creatoare și o creație imaginativă, ornamentală. Pornind de la un soi de baroc, lucrările sale dobîndesc o bogăție structurală de forme și volume, lipsită de rigiditatea rațională sau de orice fel de premise clasice. În proiectarea Parcului Güell, Gaudi și-a dezlănțuit tot geniul arhitectonic și a pus în practică o mare parte din soluțiile lui inovatoare structurale, devenite simbolul stilului său organic, și care ar culmina cu crearea Bazilicii și a Bisericii Expiatorii a Sfintei Familii (Sagrada Familia).
Güell și Gaudí au conceput acest parc situat în natură. Ei și-au imaginat o grupare organizată de case de înaltă calitate, amenajate cu cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru a asigura confortul maxim, finalizate cu o notă artistică. De asemenea, au avut în vedere o comunitate puternic influențată de simbolism, deoarece, în elementele comune ale parcului, încercau să sintetizeze multe dintre idealurile politice și religioase împărtășite de patron și arhitect; prin urmare, există concepte vizibile provenite din politica catalană – mai ales în scara de la intrare, în care sînt reprezentate zonele Cataloniei – și din catolicism – Monumento al Calvario, proiectat inițial pentru a fi o capelă. Elementele mitologice sînt, de asemenea, importante: aparent, concepția despre parc a lui Güell și Gaudí a fost inspirată și de Templul lui Apollo din Delfi.
Pe de altă parte, oamenii au încercat să lege parcul de diverse simboluri, din cauza iconografiei complexe pe care Gaudí aplicat-o proiectului urban. Astfel de referințe merg de la revindicația politică la exaltarea religioasă, trecînd prin mitologie, istorie și filozofie. Mai exact, multe studii susțin că se referă la francmasonerie, în ciuda credințelor religioase profunde atît ale lui Gaudí, cît și ale contelui Güell. Aceste referințe nu au fost dovedite în istoriografia arhitectului modern. Multitudinea de simboluri găsite în Park Güell este, după cum am menționat anterior, asociată semnelor politice și religioase, cu o notă de mister în funcție de preferințele din acea vreme pentru enigme și puzzle-uri.
(va urma)
nicu marius marin