Cum să vă zic? mă minunez de viaţă

ca de-un izvor de munte în pustiu

din fiece ungher al fiinţei mele

vin soli cărări vestindu-mi că sînt viu

în zori mă scol cu lauda pe buze

aprind lămpi mari de cuarţ violaceu

simt cum pămîntul - pasăre de finix -

renaşte din cenuşă-n ochiul meu

Apoi se-nalţă beat din pîcla nopţii

un univers de vietăţi stîrnind

miroase-a seve tari şi-a-mperechere

pe cîmp erup vulcani de hiacint

columbe zugrăvesc pe cerul verde

un crucifix de crini miraculos

copiii zămisliţi acum sub soare

au stele-n frunte ca de făt-frumos

Ce tînăr sînt! Ce blînd mă flagelează

blestemul meu divin de a trăi!

spun ,,La mulţi ani” acestei lumi frumoase

în care văd lumina zi de zi

privesc în jur extatic şi mă bucur

cît încă-i bine şi mă mişc firesc

cît încă gust din vin şi scriu poeme

cît încă-i pace, Doamne, şi iubesc!

CORNELIU VADIM TUDOR