Vestitele Ouă Fabergé

Printre alte valori prețioase se aflau renumitele ,,Ouă Fabergé”, realizate de bijutierul curții imperiale, Peter Karl Fabergé. Astăzi colecționarii plătesc pînă la 24 de milioane de dolari pentru un astfel de ou. În plus, țarii ruși foloseau vistieria statului, în general bine umplută prin birurile mari și corvoadele la care era obligată populația, pentru a aduna și alte bogății, precum tablouri sau covoare foarte scumpe. Potrivit estimărilor, valoarea comorilor aflate atunci în posesia țarilor s-ar ridica în prezent la peste 55 de miliarde de euro. Numai aurul cîntărea peste 1.338 de tone, pentru transportul cărora ar fi nevoie de 60 de vagoane de cale ferată. (Țările Române, numai în perioada 1769-1854 - fiind ocupate de Rusia Țaristă, cu armata încartiruită pe teritoriul lor - au fost jefuite de bunuri materiale, a căror valoare se ridică la suma de 200 de milioane lei aur. Aici nu intră teritoriul dintre Prut și Nistru, încorporat la Imperiul Țarist. În timpul primului război mondial, tezaurul României a fost trimis la Moscova, primul transport pe data de 16 decembrie 1916 și al doilea la începutul anului 1917, pentru a fi pus la adăpost de armata Puterilor Centrale, care ocupase o importantă parte a României și amenința ocuparea întregului teritoriu. Acest tezaur era constituit din tezaurul Băncii Naționale, valori ale unor bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive de o valoare inestimabilă. După Marea Revoluție din Octombrie 1917, în Rusia, puterea a fost preluată, sub conducerea lui Lenin, de către bolșevici, care au refuzat restituirea tezaurului românesc. Totuși, o foarte mică parte din tezaur a fost restituită în trei etape: în 1935, în 1956 și în 2008. Tezaurul a cuprins 93,4 tone de aur, 91 tone de monede din aur, 2,4 tone de aur ale firmelor private. Și azi se așteaptă rezovarea acestui diferend dintre România și Rusia).

Căderea Imperiului ţarist

Strălucirea țarilor a apus în anul 1917. Monarhia s-a sfîrșit odată cu Revoluția Bolșevică. Locul ei a fost luat de regimul comunist sovietic. În iulie 1918, țarul Nicolae al II-lea și familia lui au fost executați de bolșevici la Ekaterinsburg. Din acel moment a început căutarea comorilor lor. Finanțele revoluționarilor bolșevici erau la pămînt, iar ei își imaginau că averea Romanovilor, transformată în bani, ar fi constituit o garanție pentru perpetuarea statului sovietic.

Dar unde se aflau comorile țarilor? Unele au apărut, altele nu, rămînînd definitiv pierdute. Totuși au existat mereu urme promițătoare. Astfel, s-a putut stabili că la începutul primului război mondial, în fața înaintării armatelor Puterilor Centrale, țarul Nicolae al II-lea și-a pus în siguranță comorile strînse la Sankt Petersburg. Acestea au fost depozitate la Kazan, la 800 km est de Moscova. Cheltuielile pentru transport au fost enorme, pentru a duce tezaurul țarilor la noua destinație au fost necesare 5.000 de lăzi, 1.700 de saci și 40 de vagoane de cale ferată.

Războiul dintre Roşii şi Albi

După moartea țarului, tezaurul de la Kazan a devenit mărul discordiei între revoluționarii bolșevici și cei albgardiști. Se dădeau lupte aprige pentru putere între albi (burghezia) și roșii (bolșevicii).

La început, trupele albilor au reușit să intre în posesia tezaurului depozitat la Kazan. Dar bucuria lor n-a durat, căci puțin mai tîrziu o parte din avuție a trecut în mîinile bolșevicilor.

Pînă la urmă, din luptele dintre albi și roșii, au ieșit cîștigători bolșevicii lui Lenin. Ei au transformat în valută partea care le căzuse în mînă din averea Romanovilor. În anii 1920 și 1930, la licitațiile de la Paris, Roma, Londra, apăreau cu regularitate piese din moștenirea țarilor ruși. La o licitație de la Londra, în anul 1927, a fost oferită Coroana de Nuntă a Romanovilor. Un iubitor de artă a plătit pentru ea frumoasa sumă de 6.100 guinee (circa 1 milion de euro). Astăzi colecționarii sînt dispuși să pună pe masă o sumă de zece ori mai mare (guineea britanică - monedă de aur - valorînd 21 de șilingi sau 1,5 lire sterline, a dispărut demult din circulație, dar continuă să fie un termen uzitat în cadrul licitațiilor).

Aur ascuns în Lacul Baikal?

Lacul Baikal, din Rusia Siberiană, este lacul cu cea mai mare acumulare de apă dulce de pe Terra. Are o suprafață de 31.500 kmp, o lungime de 656 km, lățime de 68 km și aproape 2.000 m adîncime.

Persistă și azi zvonul că atunci, în timpul evenimentelor turbulente de după moartea țarului Nicolae al II-lea, gardiștii albi și trupele fidele acestuia ar fi reușit să pună în siguranță o mare parte din obiectele păstrate la Kazan. Acțiunea ar fi fost organizată de amiralul Kolceak, care ulterior a fost arestat și împușcat de bolșevici. Operațiunea ,,Salvarea aurului țarului” trebuie să fi fost extraordinar de dificilă. Expediția s-a sfîrșit brusc pe Lacul Baikal din Siberia. Se spune că gardiștii ar fi încercat să treacă vagoanele de cale ferată peste lacul înghețat. Gheața s-ar fi spart și vagoanele cu prețioasa încărcătură s-ar fi scufundat în lac, la o adîncime ce depășește 1.000 de metri.

Folosirea tehnologiilor avansate

Să fie doar un zvon? Sau adevărul? Ideea că aurul țarilor așteaptă să fie găsit pe fundul lacului nu le-a dat pace aventurierilor, politicienilor finanțiști și cercetătorilor. Dar căutările au fost mereu îngreunate de condițiile naturale nefavorabile. Scafandrilor le-a fost aproape imposibil să atingă fundul lacului.

Și totuși, în anul 2008, cercetătorii ruși au pornit o nouă ofensivă pentru dezlegarea misterului tezaurului țarist din Lacul Baikal, avînd aprobarea președintelui Vladimir Putin și folosind tehnologia avansată. Potrivit versiunii oficiale, era vorba de exploatarea geologică a fundului lacului și descoperirea  unor specii de animale încă necunoscute. Dar era clar că cercetătorii erau atrași în primul rînd de fabulosul tezaur.

Rezultatele cercetărilor

Întreaga operațiune a fost realizată de două submersibile MIR, care își dovediseră deja capacitatea în alte cazuri, așa cum a fost descoperirea epavei Titanicului în Oceanul Atlantic. În lunile care au urmat, lacul a fost pus sub observație și cartografiat cu meticulozitate. În anul 2010 s-a produs incredibilul. Șeful echipei de cercetători ruși a anunțat că ar avea indicii concrete că tezaurul s-ar afla într-adevăr la 400 de metri sub suprafața apei, unde a apărut brusc, în lumina reflectoarelor, o sclipire aurie. După ce s-au apropiat, cercetătorii au descoperit o structură stranie. Era vorba, fără dubii, de niște traverse de oțel, poate piese ale vagoanelor care au căzut în apă din cauza spargerii gheței. Apoi a apărut șocul total: prin hublourile submersibilului s-ar fi văzut lingouri de aur. În anul 2009, însuși Vladimir Putin s-a urcat la bordul unui submersibil pentru a explora adîncimile Lacului Baikal.

Cercetările ulterioare n-au convins și nici nu au confirmat că ar putea fi vorba de o parte a tezaurului țarist. Nici un scafandru n-a reușit încă să pătrundă pînă la presupusele lingouri de aur.

Istoricii pun la îndoială toată povestea. Ei nu cred că un tren ar fi ajuns vreodată în Lacul Baikal. Zvonurile ar fi fost răspîndite intenționat, pentru a ascunde urmele. După părerea lor, piesele au fost scoase atunci din țară și transformate în bani. Se bănuiește că obiectele s-ar afla în seifurile băncilor din S.U.A., Marea Britanie, Japonia și nu pe fundul Lacului Baikal din Siberia.

Prof. dr. IOAN CORNEANU

Ing. MIRCEA PÎRLEA

Av. NICOLAE DECSEI