,,Bunicii și părinții noștri ne-au lăsat moștenire o țară fără un leu datorie” – spuse la un interviu un ,,lăstar” de trandafir, cu petale și cu spin, ce-a răsărit dintr-o grădină invadată de mărăcini, acei veșnici ,,ucenici”, niște bieți începători, ducînd România spre nicăieri. Noul Partid, sigur pe sine, are și un nume: AUR. Încă neșlefuit, dar cu mari ambiții, în beneficiul – spun liderii lui – poporului român și al României.

Pe mine, însă, continuă să mă preocupe soarta unui alt AUR al țării: ,,Aurul verde”, cel dătător de viață întregii naturi și oamenilor. Bogăția aceasta a fost supusă unui jaf inimaginabil, peste tot în țară. În prezent, în Munții Făgăraș, copacii plantați de Dumnezeu au devenit, deodată, proprietate privată. Fără milă sînt măcelăriți din rădăcină, de către cei ajunși pese noapte ,,stăpîni”, cu drepturi depline pentru a-i ,,preda” securilor străine. ,,În țara ce-i de veci a noastră,/ noi nu ne-am cumpărat-o din pachet –/ De-a pururi roșă, galbenă, albastră,/ de la Zamolxes – marele profet./ Nu din imperiale cancelarii/ am obținut-o cu proces-verbal,/ La solduri nu ne-au dat pămînt mai-marii,/ neguțători în tîrgul mondial./ Frumoasa noastră țară, dulce, tristă,/ cu mari păduri și rîuri, și cu munți/ Ce seamănă la chip cu Burebista,/ superbul cap al dacilor ne-nefrînți...”. (Adrian Păunescu)

Aproape întreaga bogăție națională ,,a plecat” afară, inclusiv tezaurul național, moștenit de la Decebal. În numele democrației, se săvîrșește orice hoție. În trecut, din codri o frunză nu s-a rupt. Atunci s-a putut. Acum, probabil se vrea ca țara mea, țara ta, să fie a altora, și Ion fără de țară să fie slugă afară. Cinste ție, viitoare fostă Românie! Pădurile s-au tăiat, tinerii din țară au plecat, industria a închis ,,prăvălia”...

Cînd oare Istoria va alege neghina de grîu, pentru ca Adevărul să fie scos la lumină, fără pete negre, iar în lanul de grîu, brodat cu flori roșii de mac, spicele de aur să se desfacă pentru pîinea noastră? Fiindcă doar atunci ciocîrlia va putea cînta din nou ROMÂNIA! Numai așa, prin inima țării va curge iarăși sîngele pămîntului străbun, la a cărui chemare să se întoarcă ,,acasă” fiecare român, plecat, de prea multă sărăcie, în pribegie.

... Anii au trecut, dar, din păcate, caloriferele sînt înghețate, și după 31 de ani de libertate, sîngele vărsat n-a contat. El a rămas doar în Istorie implantat.

A fost, în preajma recentului Crăciun, zarvă mare între inițiale pentru ,,Ăl mai mare”. Covid ne-a împrejmuit, iar PSD, în alegeri cîștigător, nu mai are nici un spor: este exilat din Palat... Poporul e uitat și supus la umilințe, așa cum spunea poetul. Nimic nu s-a schimbat:

,,Cînd lumea plînge-n pumni și n-are bani

Nici de mîncare, sau medicamente

În timp ce politrucii șarlatani

Fac și desfac Guverne, Parlamente” (C.V. Tudor - ,,Umilințe”)

În epoca de ,,tristă amintire”, mereu blamată, cînd nu aveai serviciu, erai luat de pe stradă și băgat la fabrică. Acum, ești luat din fabrică și aruncat în stradă, de unde niște ,,binevoitori” te ,,racolează” la culesul de căpșuni și slugă la bătrîni.

Ani de zile n-am luat în seamă că nepăsarea este teribila noastră dramă. Românul nepăsător nu s-a prezentat la vot, a ,,amuțit”, nu din cauza lui Covid, ci pentru că, din prea multă suferință, și-a pierdut și bruma de speranță și voință. După înfruntări politice, mare război pe funcții și poziții noi. Criza politică e în toi. Și la un sector din Capitală, noul primar a înregistrat prima lui mare scofală: munți întregi de gunoi. Vai de noi...

LILIANA TETELEA