Ei bine, despre asta e vorba – agenți străini – și în cazul „alesului” Dominic Fritz.

Informația a apărut prima dată din gura unui personaj ciudat, dar bine informat, fostul senator Gelu Vișan. Adică, un fost om de maximă încredere al Elenei Udrea și, implicit și explicit, al lui Traian Băsescu. Dar Gelu Vișan are mai multe dezvăluiri „bombă”, așa că prefer alte surse, în general.

Interesant mi s-a părut că zilele trecute informația a fost reiterată de cunoscutul avocat Aurelian Pavelescu, președintele PNȚCD. O sursă foarte bine informată. Și să mai reținem un aspect: înainte de ciudatul Nicolae Robu, Timișoara a fost ultima redută PNȚCD, fiind condusă de Gheorghe Ciuhandu. Deci, informația vine pe mai multe căi.

Iată ce spune acum avocatul Aurelian Pavelescu, președintele PNȚCD - în privința lui Fritz s-a pus problema apartenenței la Serviciile Secrete germane, dar și că ar fi parte a unui plan de autonomie a Transilvaniei. Pavelescu scrie datele sub forma unei misive către noul ales de la Timișoara. „Domnule Fritz, așa cum desigur știți, încă din ianuarie, cînd nu erați cunoscut de nimeni, un politician român a dat publicității informația că sînteți un produs al Serviciilor Secrete germane, că aveți misiunea de a cîștiga Primăria Timișoarei și faceți parte dintr-un plan extins de «autonomizare a Transilvaniei»”, scrie Pavelescu.

Așa cum explicam, e vorba de ex-senatorul Gelu Vișan. Completez, informația a fost reluată recent și de România TV.

Revenind la Aurelian Pavelescu, acesta observă că „o parte din «profeție», iată, s-a împlinit!” - și, aruncă „nucleara”: de fapt, în spate ar fi fost o dezvăluire a Serviciilor românești. „Probabil n-a fost o «profeție», ci o informație livrată de contraspionajul românesc, e la mintea cocoșului”, scrie Pavelescu, care crede că dacă „SRI, cu toate tarele lui, a făcut asta, înseamnă că a apreciat că dvs. și ce s-ar afla în spatele dvs. trebuie tratat ca o amenințare la adresa securității naționale!”. Concret, prin publicarea unei astfel de știri „s-a încercat o prevenire și o zădărnicire”, consideră Pavelescu.

Dar de ce reamintește președintele PNȚCD această știre puțin cunoscută? Explicația te pune pe gînduri: „Am ținut să reiterez știrea din ianuarie, adeverită parțial în septembrie, pentru ținere de minte și, mai ales, pentru că în Transilvania curentul «autonomist» prinde contur cu mijloacele nu doar ale propagandei, dar și prin acțiuni de natură economică susținute, care se opresc, ca din întîmplare la Carpați - și, ca într-un blestem, tentativele să legăm Transilvania de Vechiul Regat prin autostrăzi se izbesc de ziduri invizibile”, scrie Aurelian Pavelescu.

Este numai o atenționare, evident, sau o redeschidere a unui subiect, care merită dezbătut?

Atenție și la alt aspect: Aurelian Pavelescu îi aduce aminte lui Dominic Fritz că ar trebui să facă pasul și să devină și cetățean român, mai ales că merită felicitări pentru excelenta sa cunoaștere a limbii române! „Mai sper să ne și respectați pe noi, românii, așa cum spuneți!”, scrie Pavelescu, dîndu-i lui Fritz un reper – „Stephan Ludwig Roth, marele umanist german din Transilvania, care s-a alăturat cauzei românilor opresați, participant la Marea Adunare de la Blaj. E adevărat că Roth a murit împușcat de «tribunalul de sînge» al nobililor maghiari de la Cluj, dar a rămas în sufletul neamului românesc!”.

OK, ce înseamnă asta? Că alegerea unui cetățean ne-român, german sau de orice altă națiune, este un fel de jignire a mîndriei românilor?

Care mîndrie? - întreabă pe bună dreptate fostul președinte Traian Băsescu. Da, e un cinic, este omul care a transformat România în colonie! Dar criminalul se întoarce la locul faptei – și știe bine despre ce este vorba!

 „Întotdeauna românii au apreciat mai mult străinii decît pe ei înșiși”, spune Traian Băsescu, amintind și de opțiunea pentru dinastia străină.

Ironic, Traian Băsescu declară că îl apreciază pe primarul din Timișoara și atrage atenția asupra excelentei cunoașteri a limbii române. „În primul rînd uitați-vă la diferența... deși primarul de Timișoara nu-i născut în România, vorbește perfect limba română, spre deosebire de Clotilde Armand, care nici ea nu-i născută în România”.

La polul opus la politicii, deputatul Liviu Pleșoianu spune că „problema nu e că Ion votează Fritz și Klaus și Clotilde și Cosette și Siegfried” – „problema e că Ion votează așa pentru că el crede că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried sînt mai mult decît Ion!”. De ce asta? Pentru că „ne-au băgat în cap, timp de zeci de ani, că sîntem nimeni în drum, praful de pe tobă, musca din bere”. Și, observă deputatul PSD, „i-am crezut”, acesta fiind motivul care „ne-a determinat să căutăm mereu nu parteneri străini, ci stăpîni...”.

Da, aceasta s-ar putea să fie cea mai dură constatare – pentru că pare realistă, dacă privim istoria – și nu numai pe cea de acum. „De cîteva decenii, ne vor resemnați și cu capul plecat, temători și lipsiți de speranță, încărcați de frică și convinși că sîntem cei mai răi, cei mai leneși, cei mai corupți!”, scrie Pleșoianu, expunînd și consecința: „Dacă sîntem «cei mai corupți», «cei mai leneși», «cei mai puțin capabili», atunci ne trebuie mereu manageri străini, atunci ajungem să căutăm la nesfîrșit administratori de țară din alte... țări”.

Bun, problema este – vorbim de un defect nativ – sau de unul amplificat, cultivat cu grijă? Cu un scop precis – al unei autonomizări?

Care ar fi ideea, de ce s-ar dori așa ceva? O explicație este – o nouă ordine europeană, în conceptul unei noi ordini mondiale. Or, Timișoara, poate chiar Banatul, este un teren propice.

Cert este că, în Banat, ca și în unele zone transilvane, au apărut idei autonomiste, unele sub forme economice, altele fățișe, teritoriale, instigînd populația contra Bucureștilor prin mediul online, dar și prin mass-media. Și, la fel de cert, Timișoara, margine de țară, cu compoziție etnică multiplă, cu tendințe clare centrifuge, este o posibilă țintă a unor acțiuni subversive.

Iar alegerea germanului șomer și necunoscut Dominic Fritz în fruntea Timișoarei, din partea unei grupări politice globaliste și cu tendințe anarhiste, antireligioase – ei bine, este un exemplu că nimic nu e imposibil. O ultimă observație – vorbeam de Tökeș: da, Revoluția de la Timișoara a început într-o biserică; acum, timișorenii au ales un primar din partea unui partid care se pronunță împotriva Bisericii. Chiar mai credeți că există ceva negativ… imposibil?

Dragoș Dumitriu