,,Atunci” și ,,Acum”
  • 25-02-2020
  • 1 Comentariu
  • 332
  • 2

,,Atunci” și ,,Acum” sînt două perioade distincte: una de ,,Tristă amintire” și cea prezentă, de ,,Uimire”. Ambele pun în balanță întrebările cele mai grave și neplăcute cu care ne-am confruntatat atît în trecut, cît și în prezent. Dacă ar fi să aleg una dintre ele, le-aș refuza pe amîndouă.

Între ,,Atunci” și ,,Acum” este un drum care ne poartă pașii spre destin, al nostru și al urmașilor urmașilor noștri. Trecut, prezent și viitor – sînt al tuturor și, în Istorie, și ne-am aflat, din îndepărtatul veac, mereu dependenți de puterea politică, financiară, economică, mediatică etc., care, la scară planetară, controlează desfășurarea evenimentelor, sfidînd ideea de legitate a istoriei și dînd prioritate numai intereselor oculte, de grup, care întind o punte între ,,a vrea” și ,,a putea”.

,,Libertate”, ,,Fraternitate”, ,,Egalitate” reprezintă momeala prin care s-a mimat adevărul, fără a se ține seama că în natură nu există egalitate. Mai-marii lumii considerînd că puterea maselor constă în pasiuni frivole, de credință, tradiții etc. și că este înclinată spre diviziuni în partide, fără rațiune și inteligență. Și astfel, triumful ,,celor mari” se obține din atingerea coardelor sensibile ale ,,gloatei”, speculînd lăcomia și poftele nesățioase pentru îmbogățire și parvenire.

Istoria are cursul ei și își urmează calea, pe care fiecare din noi trebuie să o parcurgă, fără a i se putea împotrivi. Cine ar dori o ocupație străină în țara sa, sau un război? Așadar, cînd ,,trăiești în mijlocul lupilor, trebuie să înveți să urli cu ei”. ,,Acum” se dorește condamnarea comunismului, care n-a fost o persoană, ci o idee. Pe cine să condamni? Este atît de absurd, pentru că desfășurarea evenimentelor a depins de împrejurări, nu de dorințe. N-am să uit cum, imediat după Revoluție, un neica-nimeni, pe stradă, îl alerga pe marele poet al neamului românesc, apostrofîndu-l că a fost „comunist și poet al Curții“. Cine s-ar fi putut opune regulilor impuse? În prezent e altfel? Ești chemat la vot, te duci, deși știi că votul tău nu contează. Se știe dinainte cine va fi președinte.

Și ,,Acum”, ca și ,,Atunci” se comit mari nedreptăți. Iată o poveste adevărată: A fost odată o bătrînă nevinovată. În celălalt capăt de țară, într-o dimineață de vară, la ora șase, cînd se pregătea să meargă la biserică, la poarta sa, cîinele furios lătra la duba de la D.N.A. Jandarmii, cu masca pe față, au venit ca s-o ,,înhațe” pe ,,corupta” ce ar fi dat mită unui judecător – ouă din cuibarul găinilor. Și un cocoș, ce privea la ei fălos, părînd a spune: ,,Uite-s viu, nu sînt friptură”. Pe nepusă masă, jandarmii o săltară pe bătrînă, parcurgînd cu ea un drum lung, pînă în Capitală. Ajunsă la D.N.A., dl. procuror, impunător, după ce a anchetat-o 10 ore, a concluzionat: ,,Baba e un drac”. Și a lăsat-o să plece, fără bani și apă rece, nemulțumit că ,,Baba i-a păcălit”.

Celebru a rămas și cazul mamei care, neavînd ce da de mîncare copilului, a furat dintr-un magazin un salam. A făcut pușcărie timp îndelungat. În schimb, hoții de păduri și acum își văd de drum, lăsînd în urmă munții pleșuvi. În regimul de ,,tristă amintire”, nici o frunză nu s-a tăiat. Măreția munților împăduriți era fala românilor.

,,Acum”, războiul nu se mai desfășoară pe front, s-a mutat în Parlament, și în zadar pui întrebarea: Cînd va fi România o țară normală? Eu cred că niciodată. O apă revărsată n-o mai aduci la matcă. Nici un concept moral, istoric, național, filozofic, științific, în jurul căruia să se coaguleze un grup social capabil să structureze o societate, n-a scăpat de războiul psihologic, pentru ca societatea să se destrame din interior, și astfel să poată fi manipulată. ,,Europa lui Tolstoi, Ibsen, Nietzche, Verlaine, la sfîrșitul Secolului XIX, își făcea iluzia că a trăit una din marile epoci ale omenirii”, însă la final și-au dat seama că societatea era întemeiată pe minciună.

Ce se întîmplă în prezent, e greu de acceptat, și îți dai seama că trăiești degeaba, lucru confirmat și chiar interpretat, pe scenă, într-un concert... Lumea, în loc să lupte pentru progres, luptă pentru Infern. România a devenit un univers necunoscut, o altă planetă parcă, mai puțin albastră și cufundată în neîncredere - ,,amputare” iminentă a speranței. Pentru unii, Raiul pe Pămînt, pentru alții...? Poporul, spectatorul unei comedii cu final ,,de doi bani”... Vor mai trece ani grei pînă cînd idioții fără nume vor pleca în altă lume, iar adevărul-adevărat să fie încununat.

Istoria defilează în pas cadențat, iar noi ne-am săturat de cuvîntul ,,democrat”, ce naște doar speranțe deșarte și păduri defrișate, pămînt vîndut bucată cu bucată. Nu ne mai rămîne de spus decît că România ,,a fost odată...” o poveste adevărată. Avem sentimentul ciudat că noi, românii, de România ,,am divorțat”. Să ascultăm muzică de Bach...

În elita medicală, se desfășoară o ,,vînătoare de vrăjitoare”: cătușe la mîinile tămăduitoare de chirurg, acuzații nefondate, privare de libertate, argumente spulberate - adevărate dezastre...

Un superbogat, cu P.N.L. în zbor, acuză de zor: ,,PSD e vinovat pentru tot ce s-a întîmplat; PSD ne-a împușcat; PSD e vinovat că mi-a căzut grinda în cap; PSD – Ciuma roșie, din Parlament să dispară. Afară din țară!”.

Ura e un cuvînt blînd pentru un asemenea simțămînt, avînd un singur substrat: goana după putere și dorința de a domina.

LILIANA TETELEA

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite