
- 08-03-2022
- 0 Comentarii
- 322
- 1
Azi, în lume, atotputernic este banul, ,,ochiul Dracului”, și nu întîmplător e numit așa. Vom înțelege mai multe despre puterea banilor, a instituțiilor financiare mondiale și rolul lor în politica economică și socială a statelor lumii, inclusiv în ceea ce au însemnat acestea pentru istoria recentă a țării noastre, din textul următor.
,,În 1944, a avut loc la Bretton Woods o conferință internațională în care au fost create Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. Toate statele prezente la conferință au fost de acord să creeze aceste sisteme financiare mondiale în care fiecare guvern participant se angaja să schimbe la cerere dolarii în aur la un curs de 35 de dolari la 28,35 de grame. Astfel, multe guverne au acceptat dolarul american ca certificate de depozite în aur și au preferat ca rezervele lor valutare să fie nu în aur, ci în dolari. În Banca Mondială și FMI, marile puteri au drept de veto în privința anumitor decizii, cît și drept de vot proporțional cu acțiunile la capitalul subscris, ceea ce asigură controlul asupra programului.
Obiectivul nedeclarat al acestor două instituții l-a constituit dependența statelor subdezvoltate de sistemul mondial și deschiderea economiilor lor colonizării moderne.
Specialiștii Băncii Mondiale au pretins întotdeauna că dobînzile și împrumuturile efectuate vor fi rambursate din profiturile obținute în urma creșterii economice pe care o stimulează. Realitatea a fost alta.
Cele mai multe țări care au făcut împrumuturi au putut să achite dobînzile și ratele la împrumuturi numai prin alte împrumuturi. Cu cît împrumută mai mult, cu atît devin mai dependente de împrumuturile internaționale, fenomen care este similar dependenței de droguri. Acest fenomen este determinat de amestecul brutal al Băncii în politica economică și socială a statelor debitoare. Sub îndrumarea FMI și a Băncii Mondiale, statele sărace ale lumii își ipotechează avuția națională și viitorul.
În perioada 1965-1972, poporul era alături Nicolae Ceaușescu. După această perioadă, politica sa externă și internă a început să deranjeze: a achitat toate datoriile externe către FMI și Banca Mondială, refuzînd să mai plătească dobînzi finanței francmasonice. «Economiștii» de uliță afirmau că este foarte bine să ai datorii externe, că și americanii aveau datorii mari și trăiau bine.
Această măsură a deranjat Finanța Internațională, care nu mai încasa dobînzi. Poporul, de asemenea a fost nemulțumit, pentru că a trebuit să «strîngă cureaua» pentru a plăti datoriile.
La începutul anului 1989, N. Ceaușescu anunța că România a lichidat datoria externă, că avea în rezervă 3,5 miliarde de dolari, iar creanțele externe erau de 3,5 miliarde de dolari și tot atîtea ruble. N. Ceaușescu nu s-a limitat să achite datoriile externe, și, în colaborare cu două țări arabe, Libia și Iran, a preconizat organizarea unei bănci internaționale cu un capital de 15 miliarde de dolari, pentru a acorda credite țărilor sărace din toată lumea, în fapt, o replică la FMI și Banca Mondială.
Nu încape nici o îndoială, Ceaușescu a fost un mare om de stat, a făcut multe lucruri bune pentru țară, în politica externă și internă, a fost singura perioadă în care România era independentă, poate din toată istoria”. (Ieronim Hristea, ,,De la steaua lui David la Steaua lui Rothschild” - Editura ,,Țara Noastră”).
LILIANA TETELEA
-2.7 C