Motto: ,,Ce semănăm aceea vom culege,/ Și nepăsarea ne va fi amară,/ Că ciorditorii mai presus de lege/ Au transformat în SRL o țară” – Marius Budărăscu (,,O țară pierdută”).

Da, așa este, sfîrșitul biblic al omenirii ne-a bătut la ușă, sau cum spunea Corneliu Vadim Tudor: ,,Cumplita zi ca hoțul o să vină/ Ne pedepsește Domnul din amvon,/ Alegeți: Întuneric, sau lumină?/ Apocalipsa nu dă telefon”. Și ne va pedepsi Domnul din amvon pentru că ,,Nu mai contează, din ce a fost, nimic/ Nici fapte, nici dovezi și nici morală/ Sînt la putere cei ce ne înșală/ Și ne conduc prin viermi, calibru mic” (Adrian Păunescu, ,,Omenirea sub escortă”).
Evident că îndrăgitul poet s-a referit la acei viermi care împreună cu șobolani, maimuțe și lipitori, au format majoritatea clasei politice românești, după cum zicea actorul Dan Puric, sau altfel spus: ,,Tot ce-n țările vecine e smintit și stîrpitură/ Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură/ Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții/ Toți se scurseră aicea și formează patrioții/ Încît fonfii și flecarii, găgăuții și gușații/ Bîlbîiți cu gura strîmbă sînt stăpînii astei nații!” (Mihai Eminescu, ,,Scrisoarea III”).
După cum probabil vă amintiți, în articolul precedent am evidențiat faptul că opinia Luceafărului poeziei românești despre clasa politică a vremurilor sale produce mare deranj și în zilele noastre. Arătam atunci că este incontestabil faptul că Eminescu a fost continuu vertical, patriot, credincios și obiectiv, or, așa ceva nu poate fi criticat cu spatele la oglindă sau mînat de răzbunare, doar pentru a se demonstra că și proștii au o armă. Asta spuneam eu, numai că arma renegării lui Eminescu, și în zilele noastre, este cea mai relevantă dovadă a prostiei ce domină actuala clasă politică și așa-zisă elită a României. O adunătură de nesimțiți și proști, pe care ,,Nu-i poți schimba – îi apără Mafia/ După mașini și vile-i recunoști” (,,Demisia!”). Adică, ,,Politica românească e-un gunoi/ Bișnițari și curve, și lichele/ Poate doar un salvator război/ Ne-o scăpa de-aceste duhuri rele” (Corneliu Vadim Tudor, ,,Lumea românească”).
Legat de aceste evidențe aflați că, în urmă cu vreo 7-8 ani, articolul ,,Mihai Eminescu, răstignit de mințile coclite ale unor neica-nimeni” mi-a fost respins de la un concurs organizat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), pe motiv că ,,Revista România Mare nu trebuie să mai iasă în evidență!”. Asta mi-a spus-o clar domnul Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR - Dumnețeu să-l ierte! -, precizîndu-mi și faptul că o grupare din cadrul Uniunii manifestă o adîncă reticență față de Revista ,,România Mare”, în general, și de Corneliu Vadim Tudor, în mod special. Aici mai precizez că președintele UZPR a fost un prieten foarte apropiat cu Vadim, se respectau și se apreciau reciproc, domnul Doru Din Glăvan cunoscîndu-mă foarte bine și pe mine, de vreo 25 de ani. Iată de ce omul și-a deschis sufletul și mi-a spus: ,,Ți-am citit articolul și mi-a plăcut, dar nu am avut nici o competență în a mă pronunța asupra lui în acel concurs”.
Sincer să fiu, nu am fost surprins de faptul că respectivul articol a fost cenzurat în cel mai autentic stil comunist, dar am apreciat decizia domnului Doru Dinu Glăvan, care mi-a solicitat să-i prezint mai multe acte, atunci cînd a auzit că mai scriu în Revista ,,România Mare” și după moartea ilustrului ei redactor-șef Corneliu Vadim Tudor. ,,Pentru ce aceste acte?”, l-am întrebat, iar domnia sa mi-a răspuns: ,,Pentru legitimația de membru UZPR. De ziariști ca tine avem nevoie!”.
Am acceptat, dar aici mă simt obligat să mai fac o  precizare, ce mă scutește de orice alt comentariu: cînd, în cerea de intrare în UZPR, la rubrica ,,REDACȚIA ÎN CARE ACTIVEZI”, am scris, negru pe alb, Revista „România Mare“, am produs mare deranj. Legitimația întîrzia să apară, nimeni nu știa nimic, iar cînd a apărut, era consemnată pe o listă specială, ca să nu mai spun că, pe legitimație, la rubrica ,,REDACȚIE”, a apărut scris... ,,FREELANCER” (liber profesionist). Mai mult, în 2018, cînd s-au împlinit 100 de ani de la înființarea UZPR, domnul Doru Dinu Glăvan mi-a mărturisit cu tristețe că trei dintre jurnaliștii Revistei ,,România Mare” au fost propuși pentru premii speciale, dar au fost tăiați de pe listă fără nici o motivare. Cu timpul, din surse demne de încredere, am aflat că mai toți cei care scriu în Revista ,,România Mare” sînt denigrați cu orice prilej, principalele ținte fiind Geo Ciolcan și doamna Elis Râpeanu, considerați a fi ,,dinozauri ai presei românești”.
Ce nemernici și cîtă nerecunoștință față de niște adevărate valori ale presei românești, remarcabili oameni de cultură, scriitori cu numeroase cărți la activ, și care au făcut din Revista ,,România Mare” o publicație de top, în care apar cele mai tăioase, obiective și documentate articole! Oricum, dacă o asemenea publicație a devenit ținta unor nebuni de legat, putem concluziona că presa nu mai este așa-zisul cîine de pază al democrației. Este, fără îndoială, o cacealma cu iz politic, care, din păcate, a avut și continuă să aibă efecte profund negative asupra întregii societăți. Din acest motiv, ,,Această țară zilnic pică Bac-ul/ Harababură! Haos! Aoleu!/ De-un sfert de veac dăm îndărăt ca racul/ Și nu ne mai suportă Dumnezeu” (Corneliu Vadim Tudor, ,,Demisia!”).
A se observa că, în timp ce jurnaliștii de valoare sînt marginalizați, denigrați și chiar amenințați, în presă și la televiziuni apar tot soiul de măscărici, care sub genericul ,,Cu presa și televizorul trebuie să mințim poporul!” (recomandare UE), ne strică toată ziua. Vorba lui Vadim: ,,Pămîntul e condus de sataniști/ Îi vezi cum ne dau lecții de morală/ De aceea, astăzi, ochii mei sînt triști/ Iar boala omenirii e mortală” (,,Bacoviană”).
Păi, cine poate crede că unii precum Bogdan Chirieac, Gelu Vișan, Monica Tatoiu, Ecaterina Andronescu, Viorica Dăncilă, Victor Ponta, Traian Băsescu, Mugur Ciuvică, gl. Abraham, Alice Drăghici sau Alin Savu, moderați de Victor Ciutacu, Lili Ruse, Mihai Gîdea sau Anca Alexandrescu, vor transmite, în dezbaterile la care participă, ceva util telespectatorilor, deja sătui să-și piardă vremea uitîndu-se la știrile lipsite de obiectivitate, de adevăr dovedit.
A bate zilnic toba cu știri de genul ,,Ăla a furat”, ,,Altul a luat mită”, ,,Celălalt a ucis” sau ,,Primarul a întocmit un fals” - asta nu-i presă. Cetățeanul de rînd așteaptă știrea că vinovații au fost CONDAMNAȚI CORECT și PAGUBELE AU FOST RECUPERATE, dar nici vorbă de așa ceva. Deși break-news-uri vin val după val, frații Tate sînt liberi, Coldea și Dumbravă la fel, doctorițele criminale cică n-ar mai avea nici o vină, drogatul Pascu vrea acasă ca să-și termine liceul, Iohannis are de dat ceva bani, dar încă nu e momentul, vinovații de moartea atîtor români în timpul pandemiei nici măcar nu au fost deranjați ș.a.m.d.
Legat de pandemie, iată un exemplu despre modul de a face presă la madam Anca Alexandrescu în cadrul Realitatea Plus(Minciuni – n.m.) TV. În urmă cu vreo trei luni, într-una din emisiuni, a recunoscut că s-a vaccinat, că-i pare rău și că a avut și ceva simptome care au pus-o pe gînduri, dar, mai zilele trecute, tot la propria emisiune, în care a avut ca invitat un eminent medic, dumneaei nu știa cum să-i bage mai des pumnul în gură. Omul a spus că ,,Pandemia a fost un dezastru pentru întreaga omenire, numărul morților fiind de ordinul milioanelor!”, iar Anca Alexandrescu a sărit ca arsă: ,,Domnule doctor, această concluzie trebuie probată, că altfel mă amendează CNA”. Evident că de la o jurnalistă care s-a vaccinat și a lucrat ani buni în sistemul politic, nu poți avea așteptări să facă presă sinceră și adevărată. Se știe deja că toți cei ca ea au fost bine spălați pe creier, au fost învățați să fie supuși ordinelor politice, ca să nu mai vorbim de faptul că 90% din presa românească este finanțată din bugetul de stat, deși este interzisă prin lege o astfel de procedură, numită deseori și... MITĂ POLITICĂ!
Mai mult, pentru astfel de ,,jurnaliști” s-au înființat școli speciale, unde aceștia, chipurile, se perfecționează, primesc și burse (Sörös, Schwab, Bill Gates etc.), chiar și promisiuni că, într-un viitor apropiat, vor ocupa posturi cît mai selecte. Școli de acest gen sînt și pentru politicieni, finalizate prin jurăminte de fidelitate față de cei cărora
le-au lins clanțele.
Păi, cum credeți dumneavoastră că a ajuns Cîțu prim-ministru, Iohannis, președinte sau Geoană, secretar adjunct al NATO? Vă mai aduceți aminte de Ion Iliescu, care s-a declarat ,,liber cugetător”, termen provenit de la secta înființată la 1 mai 1776 de Adam Weishaupt, cu bani de la Banca Rothschild. Se numea a ,,Liber cugetătorilor” și era formată din cei mai înfocați adepți ai Noii Ordini Mondiale. De menționat că Rothschild și Weishaupt au realizat planul Revoluției franceze cu aproape 20 de ani înainte să se producă. Aveau un sistem de spionaj bine pus la punct, discipolii lor fiind infiltrați în eșaloanele superioare ale autorităților din Germania, Franța, Anglia, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Polonia, Ungaria și Italia, adică exact cum, astăzi, în SRI și alte instituții de forță, își au birouri reprezentanții UE, CIA, NATO etc. Păi, ce credeți, că îndemnul ,,Haideți să predăm Uniunii Europene suveranitatea țării!” a venit așa, din creierul coclit al Alinei Gorghiu? Nicidecum, aceste ordine se primesc sub formă de ,,recomandări” prin telefon, bilețele roz, mesaje online etc., însoțite, la nevoie, și de o palmă peste ceafă sau un bombeu în fund.
Revenind la Ion Iliescu, amintesc ceea ce spunea Corneliu Vadim Tudor – și nu era o glumă: ,,Ăstuia, dacă n-ar avea urechi, i s-ar uni zîmbetul la ceafă”. Da, așa este, Iliescu zîmbea extrem de mult, precum ,,doctorul” Mengele, care, surîzînd, le spunea deținuților din lagăre: ,,Mare noroc ați avut că ați ajuns pe mîna unui medic, care vă va vindeca de orice boală”, după care îi trimitea la camera de gazare. Exact așa a procedat și Iliescu pe timpul Revoluției din 1989, apoi la Mineriade, și tot zîmbind așa, a ajuns inculpat, sub acuzația de... genocid (!), dar surîsul său, prelucrat tot în școli speciale, nu-i mai poate fi de folos.
Știu că mulți cititori vor spune că bat cîmpii cu privire la așa-zisele școli speciale, motiv pentru care mai adaug ceva. Și plec de la celebrele școli care funcționau în palatele monarhilor medievali, unde întreaga lor familie învăța să danseze, să călărească, să se îmbrace, să gesticuleze, să recite poezii etc. Pînă aici, toate bune, numai că, astăzi, în anturajul celor care dețin cele mai înalte funcții, se găsesc tot soiul de specialiști – un fel de păpușari ai celor pe care îi servesc. Spre exemplu, rînjetul de cal al Camalei Harris a fost cu migală regizat, așa cum și zîmbetul parșiv al Ursulei van der Leyen este tot o făcătură regizorală. Pînă și Joe Biden a fost presat să execute anumite tertipuri prin care să înșele privirile naive ale celor din preajmă. Astfel, a fost îndemnat ca, atunci cînd urcă niște scări, să o facă în pas alergător, ca să demonstreze, vezi-Doamne, că nu este într-atît de neputincios, după cum crede lumea. Și a făcut asta și pe treptele de la Casa Albă, și pe scara avionului, și la urcarea în tren, dar de cele mai multe ori s-a împiedicat și a căzut, internetul fiind ticsit cu astfel de secvențe.
Oricum, cert este faptul că toate aceste metode menite să prostească lumea sînt perimate, și nu înțeleg de ce se mai mizează pe ele. Se pare că ,,Ființa umană este prost croită/ Trăiește în păcate fără leac./ Mă tem că a ieșit de pe orbită/ Și-acesta este ultimul ei veac./ Există semne tot mai grăitoare/ Că funia, acum, s-a strîns la par/ Că nu mai este, vai, nici o scăpare/ Nu vă e clar? Vin vremuri de coșmar!” (Corneliu Vadim Tudor, ,,Apocalipsa nu dă telefon”).
VALENTIN TURIGIOIU