Motto: „Popor ingrat, nu meriți nici măcar cenușa mea!” 
(Mareșal Ion Antonescu)

Alegerile care n-au mai fost
Oricât am vrea să nu ne raportăm la crima constituțională, înfăptuită de Curtea Constituțională a României, în cârdășie cu fostul Președinte Klaus Iohannis, după primul tur al scrutinului pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie 2024, este imposibil – indiferent în ce poziție politică te încadrezi. Realitatea faptelor în sine, care nu lasă loc de interpretări hazardate (dacă nu ești clar intenționat să deturnezi adevărul), ne obligă să pornim, în orice analiză socio-politică, de la acest eveniment unic în Istoria contemporană a României. Prin hotărârea CCR din 6 decembrie 2024, ne-am întors cu  167 de ani înapoi când, la 12 august 1857, Poarta Otomană a ordonat, sub presiunea puterilor europene, anularea alegerilor pentru Adunarea Ad-hoc din Moldova – un pas important pentru actul Unirii de la 24 ianuarie 1859.  Atunci însă, știam că Principatele Române se aflau sub suzeranitatea Istanbulului, în mod oficial, pe când acum, cărei țări europene este România vasală?
În bătaie de joc, cu numai două zile înainte de alegerile din turul doi, și în timp ce votul din diaspora începuse deja, Curtea Constituțională a hotărât anularea primului tur, încălcând, în mod samavolnic, voința a nouă milioane și jumătate de alegători și aruncând în vânt suma de 199,5 milioane lei, atât cât a costat acest prim tur al alegerilor prezidențiale, cât și campania electorală. De la acest moment care a demonstrat fragilitatea așa-zisei democrații dâmbovițene și impli­carea Puterii în deturnarea alegerilor prezidențiale, cu nerespectarea grosolană a Constituției, a pornit tăvălugul degringoladei electorale care a ținut România captivă cinci luni și jumătate. În loc să asistăm la turul doi al alegerilor prezidențiale din 8 decembrie, unde aveam de ales între primii doi clasați (Călin Georgescu și Elena Lasconi), am fost chemați din nou la urne, pe 4 mai, s-o luăm de la început cu turul unu.
Întorși din drum, 9 milioane de alegători, în afară de câțiva care au comentat, propunând „turul doi înapoi”, dar au fost urgent reduși la tăcere cu sperietoarea organelor de forță (cunoaștem, nu mai intru în amănunte), au bătut pasul pe loc, devenind o masă amorfă, tocmai bună de manevrat de către urmașii lui Iohannis și Koveși, în defavoarea interesului național. În acest punct am de făcut două remarci de ordinul psihologiei maselor, care ar fi putut repune Constituția în drepturi și să facă dreptate în ce privește oribila mutare politică din 6 decembrie 2024, dirijată de Iohannis, cu mâna CCR.
Într-o demonstrație de forță și unitate națională, poporul să provoace o mișcare masivă de mase, imposibil de stăvilit de către forțele coercitive, obligând CCR (care n-a documentat nici până acum un mobil concret al anulării turului întâi al acelor alegeri) să revină la starea de dinainte a rezultatului, agreat și de Biroul Electoral Central; neputându-se mobiliza o forță atât de impunătoare, mai rămânea soluția boicotării noilor alegeri, astfel încât numărul infim al prezenței la vot să nu poată fi validat de nicio instanță națională.
Cum aceste două variante nu sunt decât utopii electorale, lipsite de substanță socială, în actuala societate românească, ne-am prezentat la vot, ca mielușeii, pe 4 mai, determinând, în urma unei campanii electorale cu scântei și cu multe încălcări ale Legilor în vigoare, clasamentul primilor doi candidați pentru scrutinul de duminică, 18 mai: George Simion și Nicușor Dan.
Sub povara unui procentaj dublu
Rezultatul din 4 mai, în afară de locul unu, a stat mult timp sub semnul incertitudinii între două nume: Crin Antonescu și Nicușor Dan, locul întâi fiind asigurat de candidatul AUR, George Simion. Într-un final dramatic, datorită trădării din interior a PNL, pe locul doi s-a clasat „independentul” Nicușor Dan, cu un punct distanță (20,99%), față de Crin Antonescu, reprezentantul coaliției de la putere (20%). Deci, primii doi clasați, George Simion și Nicușor Dan, au plecat la drum, adică în campania electorală, cu o zestre semnificativă de partea primului (40% față de 20%), cu cât intra primarul Bucureștilor. Urmau 12 zile de campanie electorală până vineri, 16 mai, ora 24, pe care cei doi candidați rămași în cursa pentru Cotroceni trebuiau să le gestioneze cât mai eficient, în raport cu stilul și puterea fiecăruia de influențare.
Prin prisma procentajului obținut din primul tur, George Simion pornea cu un atuu consistent, chiar analiștii politici, în virtutea acestui scor dublu față de adversarul său, îl dădeau câștigător sigur pe reprezentantul AUR. Totuși, cei mai bine documentați, răsfoind istoricul alegerilor de după 1989, au găsit exemple care trebuiau să-l  pună în gardă pe George Simion. Și exemplele sunt elocvente. Din cei patru președinți pe care România i-a avut în perioada postdecembristă, în trei cazuri s-au întâmplat răsturnări spectaculoase de situație: Constantinescu – Iliescu (1996); Băsescu – Năstase (2004) și Iohannis – Ponta (2014). În primul exemplu, primul tur a fost câștigat de Iliescu (32,25%) împotriva lui Emil Constantinescu (28,22%). În turul al doilea Emil Constantinescu a obținut 54,41%, în timp ce președintele în funcție, Ion Iliescu, a cules doar 45,59% din sufragiile alegătorilor. Al doilea caz: primul tur – Adrian Năstase – 40,97%, Traian Băsescu – 33,92%. În turul al doilea: Traian Băsescu – 50,5%, Adrian Năstase – 48,77%. Cel de-al treilea caz conține și mai multă nedumerire, plecând de la recuperarea diferenței de punctaj, și depășirea acesteia, astfel: în primul tur, Victor Ponta a acces în finală cu un scor de 40,44%, în timp ce al doilea clasat, Klaus Iohannis, a fost mai jos cu 10,07 procente (30,37%). Ei bine, în turul doi, polii voturilor s-au modificat semnificativ: Iohannis recuperând cele 10 procente, adăugând o zestre de 10 procente, surclasându-l pe Victor Ponta cu scorul de 54,43% la 45,56%.
Aceasta este lecția Istoriei. În situația noastră, primarul Nicușor Dan, chiar dacă, teoretic, primea toate voturile candidaților care au ratat finala, tot mai avea nevoie de 1,5 milioane de voturi pentru a-l putea învinge pe George Simion, instalat în fotoliul de lider cu un punctaj dublu față de olimpicul de la Primăria Generală. Greu de crezut o asemenea răsturnare de scor. Totuși... am văzut că s-a putut. Cum?  În ce fel? Prin ce mijloace?  În capitolele următoare veți afla răspunsurile la aceste întrebări, poate și la altele care pot apărea în această bătălie pierdută de președintele AUR într-un mod nemeritat.
Alarmă! Alarmă! Alarmă!
Nici nu s-a răspândit bine știrea cu procentajele celor doi candidați calificați pentru finala din 18 mai a alegerilor prezidențiale, și sistemul a intrat într-o panică de moarte, sunând alarma, decretând mobilizarea tuturor forțelor ostile procesului democratic din România, să facă orice, și pe dracu-n patru (cum se spune în popor) numai să împiedice instalarea președintelui suveranist la Palatul Cotroceni. Canalele de influențare și de derutare a populației au fost numeroase, strivirea conștiințelor a fost la cote maxime, iar modalitatea de călcare în picioare a democrației a fost de neimaginat. În sprijinul acestor factori distructivi,  am adunat atâtea exemple încât mi-ar trebui paginile revistei pe o lună de zile pentru a le epuiza. Vrând însă, să închid acest coșmar generat de adevărați torționari nenorociți, care au încălecat România și o sufocă într-un mod bestial, voi selecta câteva direcții de acțiune concertată, a unor forțe malefice (interne și externe), pentru răsturnarea situației percepției alegătorilor la scrutinul de duminică, 18 mai.
Pentru cei care utilizează tehnica modernă de comunicare, unele autorități ale statului nu mai încetează cu „dezvăluiri” ale amestecului Rusiei în alegerile prezidențiale din România, omițând cu îndărătnicie ingerințele altor state (vezi Franța, Republica Moldova). Vrând să creeze panică în sânul populației, chiar în preziua alegerilor prezidențiale, ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrarea și Reglementare în Comunicații) a emis un comunicat de presă care confirmă informațiile jurnalistice din ultima perioadă: Rusia se implică în alegerile din România prin rețele de  dezinformare. Desigur, pentru „credibilitate”, ni se bagă în cap că, în ultima perioadă, „a fost observată apariția unor rețele de pagini și conturi neautentice pe o platformă de socializare cu un nivel coborât al postărilor și conținutului acestora pentru a determina o interacțiune foarte ridicată în mod artificial”. Comunicatul cuprinde multe îmbârligături, rămase, însă, în stadiul de „embrion”, fiindcă rezultatul finalei din 18 mai a fost cel care „trebuia”, altfel, în cazul câștigării alegerilor de către George Simion, se putea inventa ceva gen Călin Georgescu, din primul tur, cel din noiembrie 2024.
Aceeași instituție a statului a avut orbul găinilor atunci când, de la Palatul Élysée, au venit semnale clare în favoarea lui Nicușor Dan; la fel n-a văzut nimeni apariția la rampă a Maiei Sandu care și-a îndemnat conaționalii care au și cetățenie română să-l voteze pe același Nicușor Dan; Ilie Bolojan, vorbind de pe fotoliul de Președinte interimar al Țării, a invitat lumea să-l voteze pe primar; la ieșirea de la urne, ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, în fața urnei de vot, a fonfăit câteva fraze care s-au învârtit în a declara, public, opțiunea lui: Nicușor Dan. Rămânând în zona secțiilor de votare, am rămas consternați când, după ce au votat, George Simion și Călin Georgescu, întâmpinați de reporterii aflați la fața locului să spună câteva cuvinte, la ordinul șefului secției de votare au fost evacuați din sală cu ajutorul jandarmilor și polițiștilor.
În planul presiunii care i se pregătea lui George Simion au intrat și acuzații grave privind cheltuirea banilor din campania electorală, deși candidatul a comunicat toate sursele care i-au împrumutat bani sau i-au făcut donații, speculându-se firme și nume plasate în diferite anturaje „dubioase”. În schimb, celălalt candidat, Nicușor Dan, deși întrebat de mai multe ori despre proveniența banilor pentru campania electorală, s-a eschivat să răspundă, trimițând jurnaliștii să caute pe nu știu ce platformă digitală. Dacă metodele explicate până acum au avut darul să dea alarma, trezind copoii și azmuțindu-i asupra prăzii, în secțiunea următoare vă voi arăta atacul concentrat al mass-media soroșistă asupra candidatului suveranist, un atac fără precedent într-o democrație reală, cu obiectiv precis: „molestarea” psihică a lui George Simion, și inducerea  în mentalul colectiv al masei de alegători români de pretutindeni a pericolului ce-i pândește pe fiecare, la fel și România, dacă președintele AUR va câștiga alegerile prezidențiale din 18 mai.
Fără Țară, fără Neam, fără rușine...
Se tot spune, poate din amintiri, că presa „este a patra putere” în stat. O mare prostie! Un fel de blastfemie la adresa celorlalte puteri! La noi, presa (mass-media, în general) se împarte în două: cea care încearcă să țină sus steagul deontologiei, indiferent sub ce guvern se află Țara, și cea care, plătită de forțe oculte, le servește interesele, ajungând preș la picioarele acestora, fiind organizată într-o încrengătură periculoasă pentru însuși statul român. Cum puterea se folosește de aceste cozi de topor, statutul lor rămâne incert – trecerea dintr-o tabără în alta, numai cu interese nocive, se face la comandă. Revenind la subiect, am constatat o revărsare de șuvoaie de lături asupra lui George Simion, care întrec cea mai productivă imaginație. Minciuni, multe minciuni, insulte grosolane, interpretări și conexiuni ireale, tendențioase, atacuri în trombă, pe teme diverse, cu un scop unic: crearea unui portret reprezentantului suveranist de om rău famat, de adevărat diavol pe pământ.
Citești și te îngrozești de tupeul fără margini al acestor vectori de opinie: „Simioniștii au ales un băiat de galerie, fără absolut nicio meserie cunoscută la bază. Un bombardier șef peste Consiliul Suprem de Apărare a Țării? Doamne Dumnezeule! O vuvuzea promovată de infractori și impostori pe tik-tok”. Deci, stimați cititori, cei 5.339.053 de români care l-au votat pe George Simion în turul doi sunt „impostori și infractori”, chiar dacă pe tik-tok? Mai departe, autorul, dând frâu liber mizeriei morale care-i inundă conștiința, se lansează într-o caracterizare morbidă, imposibil de imaginat, adunând la un loc toate relele umane, concentrate în personalitatea președintelui AUR, într-un delir de invective în cascadă: „Iar mârlănia, bădărănia ordinară, misogismul, ghiolbănia, șovinismul, xenofobia, legionarismul, fascismul bombardier trebuie învinse la vot pentru ca România să mai aibă și o șansă minimă să mai respire și de la vară încolo”. Rândurile de mai sus nu sunt un pamflet, ele fiind publicate sub egida „Opinii  & comentarii”. Câtă ură, câtă bestialitate în cuvântul scris!
Într-un alt articol, după ce oferă un sfat contracandidatului lui Simion: „Îmi asum vina, știu că pentru mulți sunt răul mai mic, asta ar trebui să transmită Nicușor”, autorul lansează atacul imund la adresa lui George Simion: „Nu alegem între tocilar și golan. Nu voi vota în veci un violent cu mintea de frații Tate și caracter de ghiolban plătit de servicii să scrie pe pereți Basarabia e România, așa cum a scris Simion”. Vedeți câtă istorie știe acest jurnalist? Adică Basarabia nu este românească! Atunci, cum este?  Se subînțelege că este... rusească! Și, atunci cine este rusofil? Apoi, acuzațiile vin și din alt unghi, titrate astfel: „Cum arată politica de tip clan a prezidențiabilului AUR, George Simion”, în care acesta este acuzat pentru faptul că... „sora și mătușa, judecătoare. Cumnatul, angajat la o firmă abonată la contracte cu statul”. Ce să vezi? George Simion ar fi trebuit să aibă rude de la groapa de gunoi de la Chiajna! Ce „vină” are el pentru că rude apropiate lui lucrează în Justiție?
Un alt ziar bucureștean, mergând de data aceasta pe o linie mai... subtilă, publică un reportaj intitulat, cu trimitere explicită, „Țara de AUR”.  Într-un periplu prin câteva sate din județul Ialomița, reporterul, atât prin text cât și prin ilustrație, vrea să scoată în relief condiția precară a celor care declară că îl vor vota pe George Simion, multe declarații fiind luate în cârciumă, la băutură. Iată, de pildă, ce declară primarul comunei Mărculești: „Pe ăștia de votează cu Simion o să-i vedeți prin cârciumi. Au ieșit și o să iasă mulți și în turul doi. Eu cred că e vorba de educație. Îi vezi la mese, stau zece-cinșpe inși la un loc, dar fiecare se uită în telefonul lui.. Și ce zice telefonul, aia votează”. După ce ne plimbă prin sate, punându-ne în contact cu opțiunea electoratului rural, unde sătenii cu paharul în mână optau pentru George Simion, apare adevărata față a acestei scrieri. Iată mârșăvia numită „reportaj”: „Nici despre Simion, oamenii nu au o părere prea bună. Nici cei doi camarazi care își spun povestea, nici alții care așteaptă să treacă timpul pe la birtul și magazinul din centru. Părerea generală este clară: «Simion e țigan. Cum reprezinți România cât timp tu ești în poze cu țiganii tăi? Are mutră de borfaș. E chiar borfaș. Dar lumea îl votează că e tupeist. Că are tupeu să se ia de ăștia corupți»”. Ce comentarii să mai faci la aceste abjecții jurnalistice?  Doar, poate, să-l dai în judecată pe autor.
Manipulare prin frică
Un alt tablou al mass-media (presă și televiziune), care reflectă dejecțiile cu care a fost împroșcată munca unui om și a unei formațiuni politice, în formă continuată, a fost metoda sperietoare a electoratului, punându-se pe tapet unele dintre cele mai aberante minciuni și amenințări, unele inventate, altele scoase din context – toate conturând un personaj (George Simion) care, în fruntea Țării, va aduce o ploaie de nenorociri peste România și români. Persuasiv și sacadat, în rafale zilnice și sub titluri care mai de care mai prăpăstioase, timp de 12 zile – în lipsa unei reacții ferme – președintele AUR a fost tocat în malaxorul informației neverificate, zilnic aprinzându-se fitilul manipulării ordinare a unei realități mistificate, într-un mod planificat și permanent.
Cei care nu citesc presa scrisă erau mitraliați online, majoritatea însă, erau bombardați cu știri, informații și dezbateri aranjate prin intermediul televiziunilor – mijlocul de manipulare pentru mase largi de români care, stupefiați, după o zi, două, trei, patru... zece, în care li se băgau în cap aceleași minciuni sfruntate, începeau să creadă și chiar să tremure de frică, în cazul în care George Simion va ajunge Președintele României. De la lucruri care nu depind de Președinte (n-o să mai poți face concediul în Grecia, Spania, Italia), până la banalități cu haz (lipsiți de libertate, românii nu vor mai avea posibilitatea să cumpere haine din Germania prin About You, un retailer online de modă – n.a.) sau parfumuri din Cehia prin Notino (un mare magazin de parfumuri – n.a.) sau mobilă suedeză de la IKEA. Atâtea prostii au ocupat spațiul public zile întregi, sub forma picăturii chinezești, care macină încrederea și voința oricui care cade în plasa demonică a dezinformării.
Ceea ce am scris mai sus a fost doar mărunțișul. Mani­pularea grea s-a dus în jurul unor probleme grave, cu impact emoțional devastator asupra oamenilor creduli și lipsiți de alte canale de informații și a celor nehotărâți. Iată principalele rele puse în seama  „Președintelui” George Simion:
• Eliminarea din sistemul de stat a 500.000 de membri de partid;
• Naționalizarea companiilor străine din România, controlul și condiționarea investițiilor externe;
• Scoaterea României din NATO;    
• Scoaterea României din Uniunea Europeană;
• Apropierea României de Rusia lui Putin.
Cea mai puternică intimidare a populației României a fost pusă la cale prin intermediul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. După ce în public a apărut știrea că leul s-a devalorizat în raport cu euro, și că peste 3 miliarde de euro au fost retrase din România, BNR comunica, la doar două zile de la primul tur al alegerilor prezidențiale, o depreciere a leului cu 2,25%. Panica stârnită de efectele depășirii pragului critic de 5 lei pentru un euro, comentează analiștii bancari, a fost făcută de BNR (prin acțiuni sau inacțiuni), cu efectul de a majora inflația, prin scumpirea bunurilor importate, de a genera o stare de nesiguranță și de sărăcie în rândurile populației. Bineînțeles că Mugur Isărescu a „salvat” situația, oprind și o mai mare depreciere a leului, în timp ce vina pentru perturbarea pieței financiare este pusă pe seama faptului că George Simion a câștigat turul întâi al alegerilor din 4 mai.
Pentru că nu era de ajuns panica din țară, apare și PNL-istul Siegfried Mureșan, negociator șef la UE, care ne transmite mesajul președintelui PPE, Manfred Weber, care ne avertizează că „Un președinte antieuropean  care încalcă și nu respectă regulile europene va izola România, iar cetățenii români vor avea de pierdut, poate inclusiv foarte concret, prin suspendarea de fonduri europene”. În urma acestei manipulări mârșave, jurnalistul și analistul finanțist Radu Soviani concluzionează: „Dar, în opinia mea, acțiunile și inacțiunile băncii domnului Isărescu din 6 mai 2025 (zi istorică), vin în sprijinul psihozei ideii că George Simion e văzut rău pe piețele internaționale. Adică o bancă națională care joacă politic”. Excelent mesaj, răul însă a fost făcut: în 6 mai George Simion a „distrus” economia românească, „îngropând” leul românesc!
O ultimă față a manipulării prin frică, pe care o mai prezint în acest articol, dintre sutele de exemple pe care le am, este acest titlu-avertisment: „Ce au pățit alte țări care au ales extremiști la conducere. Cazurile Greciei, Ungariei și Slovaciei sunt dureroase”. Deci, atenție români, să nu pățiți ca alți extremiști! Oare aceste țări au dispărut de pe harta Europei?
Greșeala fatală a lui George Simion
Îmi pare rău să scriu, dar nu pot trece cu vederea greșeala fundamentală pe care domnul George Simion a făcut-o în cele 12 zile de campanie electorală dintre cele două scrutinuri: neparticiparea la dezbateri electorale alături de contracandidatul său, primarul Nicușor Dan. Mirarea mea este și mai mare dacă ținem cont că la confruntarea pe care au avut-o, invitați de sindicate, la Congresul BNS, de la Palatul Parlamentului, pe 7 mai, George Simion a ieșit învingător, altfel cum ar fi ieșit și din celelalte confruntări, dacă ar fi luat parte la ele. Din păcate, strategia de campanie a fost incorect concepută, după părerea mea, lipsa de la dezbateri a reprezentantului AUR creând un spațiu liber de orice replică, în care Nicușor Dan a zburdat, pur și simplu, cu răspunsurile de unul singur, la întrebările jurnaliștilor.
În bătaie de joc, alături de Nicușor Dan era mereu instalat un scaun gol, etichetat cu numele lui George Simion, căruia i se adresau întrebări, așteptând „răspunsuri”. Desigur, în acest joc de-a dialogul în lipsă, răspunsurile din partea lui George Simion le oferea tot Nicușor Dan, pe limba lui și, bineînțeles, în detrimentul total al celui absent. Știm, în acele zile, contracandidatul primarului n-a lâncezit. Dimpotrivă, a alergat mult, în țară și în străinătate, preferând întâlnirea directă cu oamenii, cu alegătorii, ceea e nu e rău. Numai că acest procedeu l-a mai folosit și în campania dinaintea primului tur, și atunci a dat roade. Și în perioada amintită George Simion a refuzat participarea la dezbaterile cu toți candidații la prezidențiale, în număr de 11. Atunci însă, cu toată propaganda negativă de care a avut parte, considerându-i o lipsă de fair-play absența lui de la dezbateri, discuțiile s-au estompat, la mijloc fiind un grup de candidați ale căror luări de cuvânt nu au fost atât de proeminente precum aveau să fie înaintea turului doi, când, în platou, se găseau față în față doar unu la unu.
Concret, iată doar câteva aspecte memorate de la o singură dezbatere electorală, în care Nicușor Dan l-a făcut „praf” pe George Simion, în lipsa acestuia, trăgându-și, desigur, spuza pe turta lui. • George Simion: taie 500.000 de posturi de la bugetari; Nicușor Dan: reașezarea sistemului pe criterii de eficiență; • George Simion: naționalizarea companiilor străine; Nicușor Dan: încurajarea investitorilor străini, crearea de noi locuri de muncă pentru români; 
• George Simion:  distanțarea de „tutela” UE, care va duce la pierderea de fonduri europene; Nicușor Dan: integrarea mai accentuată în UE pentru absorbția de fonduri; • George Simion: apropierea de Rusia; Nicușor Dan: întărirea unității europene ca principală modalitate de stopare a agresivității Rusiei... și alte, și alte asemenea paralele, tot eșafodajul dezbaterilor în acest cadru singular era construit să-l demonizeze pe candidatul absent de pe scenă.
Ca un bun exemplu rezultat din participarea domnului George Simion la dezbateri comune cu Nicușor Dan (cu sindicatele), a fost răspunsul la întrebarea insinuantă: „Pe cine consideră responsabil pentru lovitura de curs euro-leu, după ce un euro a depășit pragul de 5 lei”. Calm și sigur pe el, George Simion a răspuns: „Din informațiile pe care le am, au fost anumite companii care au pariat  împotriva leului. A fost o mișcare electorală penibilă, românii nu mai pot fi influențați de astfel de chestiuni. Dacă mă întrebați de deficit, o să arăt către cel care a fost la conducere”. În continuare, la afirmația primarului cum că: „Eu am luat primăria cu datorii și am dus-o peste ratingul național”, George Simion, documentat, i-a replicat că, din contră, datoriile primăriei au crescut.
Vedeți ce-a pierdut candidatul George Simion, la o confruntare directă?
Și întâlnirile cu publicul sunt benefice, dar în altă fază a campaniei sau, cel puțin, trebuiau intercalate. Acum, tocmai când a lipsit de la dezbateri, cu deschiderea televiziunilor către publicul larg și cu impactul unor discursuri contra lui, cu lipsa posibilității de a verifica informația (acuza), efectul a fost dur. Chiar dacă ar mai fi și alte elemente care au dus la această răsturnare de scor: de la 40,96% cu 20,99%, în favoarea lui George Simion, s-a ajuns la 53,60% cu 46,40%, în favoarea lui Nicușor Dan, lipsa de la dezbateri a cântărit enorm în construirea unui personaj malefic în ceea ce-l privește pe George Simion. Acest demers contra unei deschideri reale către publicul larg, la nivel național, coroborat cu atacurile imunde, în haită, ale adversarilor democrației, au condus la un eșec nedorit și neașteptat de cei aproape 5 milioane și jumătate de votanți AUR.
Totuși, poate, cândva, ar trebui o analiză la firul ierbii, pentru a risipi  nedumerirea omului patriot și onest: cum de au avut efect asupra conștiinței unor alegători îndemnuri, precum acesta dintr-o revistă bucureșteană („Cațavencii” – autor Doru Bușcu): „De aceea, vă spun: adunați-vă curajul și înfrângeți-vă sila! Îmbătați-vă, urlați, înjurați, vomitați dacă e nevoie, dar votați-l pe Nicușor!”. 
Cred că toate aceste îndemnuri se vor împlini de acum încolo, cu Nicușor Dan la Cotroceni...
NOTĂ: Gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) este o insectă din ordinul coleopterelor, din familia chrysomelidelor, amplu răspândit la nivel mondial, asociat cu locurile de cultură și de depozitare a cartofilor, împotriva cărora acționează ca un dăunător feroce. Se combate cu insecticid.
GEO CIOLCAN