Motto: „Eu cred că toată lumea va ateriza cu picioarele pe pămînt“. (Klaus Werder Iohannis)

Ce frază adîncă a slobozit pe gaura gurii sale domnul preşedinte! Numai că ar trebui puţin modificată şi adaptată la gîndirea, simţirea şi înţelepciunea prostitului popor (am folosit o sintagmă din Eminescu). În sensul ca românii, inclusiv domnia-sa, mai ales acum, în vremuri tulburi, cînd bat vînturi aprige la răscruce, trebuie să fie cu picioarele pe pămînt. Şi, la ultimele alegeri parlamentare, s-a dovedit că românii sînt realişti. Au votat stînga, adică PSD-ul. Nici că se putea altfel. Prin urmare, cel care trebuie să aterizeze cu picioruşele pe sol ar trebui să fie însuşi domnul Iohannis, în pofida urii lui nemăsurate faţă de Dragnea, Ponta şi compania. Dar dumnealui parcă e plecat pe altă planetă. Parcă habar nu are ce responsabilitate uriaşă apasă pe umerii săi şi se încăpăţînează să meargă pe un drum greşit. A susţinut că nu va accepta un guvern condus de un ,,penal”, invocînd un aşa-zis criteriu de integritate. Deşi se ştie bine că Liviu Dragnea a fost condamnat pe nedrept, că a fost alături şi PNL-ul în tentativa de suspendare a Băsescului la Referendum. Analiştii politici şi gazetarii care au observat această îndărătnicie a preşedintelui l-au taxat aspru, spunînd că, după ce a fost ,,agent electoral” pentru partidele lui de suflet, acum ,,pare un autist politic”, incapabil să perceapă realitatea. Domnul Ion Cristoiu îi aduce aminte, într-o emisiune, că „a fost chibiţ în campanie“. Adică, în loc să tacă, după cum îi e firea, s-a apucat să clămpănească împotriva adversarilor domniei-sale, ai PNL-ului şi ai USR-ului. În schimb, a mai adăugat maestrul, „în doi ani, n-a fost să vadă un pod. Stă la Cotroceni…“. Noi l-am contrazice puţin pe marele ziarist, care nicidecum nu poate fi bănuit de simpatii pesediste. Domnul Iohannis nu stă mereu la Cotroceni. Cînd are timp, se duce fuga-fuguţa la Sibiu, la doamna sa. Cum a scăpat de datoria prezentării la vot, a şi zbughit-o în oraşul de la poalele Cibinului. O fi fost şi supărat, sărmanul. Nu mai are ceea ce şi-a dorit: ,,guvernul meu”. Şi, pentru că nu recunoaşte o înfrîngere zdrobitoare a dreptei (e un fel de a zice, întrucît, la noi, nici nu prea există dreapta şi stînga), se leagă de o chichiţă puerilă, stîrnind mînia norodului. Da’ cine sînteţi dvs., domnule Klaus Werder? Oare sînteţi un om curat ca lacrima? N-aveţi nici o pată pe obrăjor? Problema cu acele case, şi nu numai, nu vă apasă deloc? Cine vă dă voie să sfidaţi Poporul Român, nerespectîndu-i voinţa? Se vede clar, acum, dacă mai era nevoie, că nu-l iubiţi. Se adevereşte, totodată, că afirmaţia unora despre nepăsarea dvs. faţă de Ziua Naţională a României este, din păcate, întemeiată. Acum putem aprecia că, pas cu pas, călcaţi neabătut pe urmele lui Băsescu. Ba chiar, în unele privinţe, tindeţi să-l întreceţi. De ce nu acceptaţi rezultatul alegerilor? Doar pentru că aşa vrea muşchii domniei-voastre? Sau primiţi ordine din altă parte? Aterizaţi odată, dom’ Werner, cu picioarele pe pămînt! Nu aveţi cum să treceţi peste voinţa naţiei. Are şi răbdarea noastră, a ,,proştilor”, o limită. Ori vreţi să semănaţi mai multă ură? Care oriunde poate duce, dar nu la bine. Ori vreţi să aruncaţi România în haos? Asta ne mai trebuie. Că, în rest, le avem pe toate.

GEORGE MILITARU