De reținut că în Cluj lipsea armata română, care se retrăgea de pe front, iar de ordine se ocupa armata sovietică. Alături de studenții români au fost și locuitorii români din Cluj. A intervenit armata sovietică pentru a face ordine pe străzi. În anul 1946, de 24 Ianuarie, Ziua Unirii Moldovei cu Muntenia, studenții români au organizat o amplă manifestare pentru aniversarea acelui moment înălțător din Istoria României. Ei scandau lozinci patriotice și purtau sute de drapele românești. Mulți dintre studenți au fost arestați întrucît puterea se afla în mîinile alogenilor, care nu recunoșteau că Unirea de la 1859 este o aniversare și pentru Ardeal. Această situație a făcut ca studenții români să declare grevă generală pentru eliberarea celor arestați. Lucrețiu Pătrășcanu s-a aflat la Cluj și s-a implicat în stingerea conflictului. La Facultatea de Drept a făcut o emoționantă expunere în fața studenților români, în care a spus: ,,Ardealul a fost și va fi veșnic al României. Eu înainte de a fi comunist sînt român...” (Ibidem, Lavinia Betea). Poziția lui Lucrețiu Pătrășcanu nu a convenit unor alogeni din conducerea P.C.R., care l-au categorisit ca naționalist periculos, dușman al păcii și al prieteniei dintre popoare.

Arestarea lui Lucrețiu Pătrășcanu s-a realizat în anul 1948, sub învinuirea de naționalism burghez și șovinism. Lupta pentru putere s-a dus și la vîrful P.C.R., sub supravegherea directă a P.C.U.S., care urmărea promovarea în funcții de răspundere a unor personalități loiale și slugarnice față de U.R.S.S. De remarcat este și faptul că perfidia a atins cele mai înalte cote în rîndul unor membri din conducerea P.C.R., care, în cei doi ani în care procesul a stagnat, au făcut vizite la închisoarea de la Jilava.

În arest, Lucrețiu Pătrășcanu a fost vizitat de Iosif Rangheț, Alexandru Drăghici, Teohari Georgescu și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Lucrețiu Pătrășcanu a fost acuzat și de colaborare cu Siguranța Statului, în perioada interbelică. În proces au mai fost arestați și Elena Pătrășcanu (soția), Harry Brauner, Alexandru Ștefănescu, Lena Constante, Petre Pandrea, Torosian Herant, Emil Calmanovici, Remus Kofler, Ion Mocsony-Stârcea, Anton Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sabău și alte 33 de persoane.

Procesul și execuția lui Lucrețiu Pătrășcanu s-au desfășurat după modelul proceselor staliniste, precum cele îndreptate împotriva lui Vladimir Clementis și Rudolf Slansky din Cehoslovacia, Laszlo Raik din Ungaria, Traicio Kostov din Bulgaria, Koci Xoxe din Albania.

Condamnarea la moarte a lui Lucrețiu Pătrășcanu a avut loc în 14 aprilie 1954 după un proces de 6 ani. A fost cel mai lung proces al vreunui lider comunist din istoria comunismului mondial (sic), cu o pauză de doi ani, între 1951 și 1952. În proces au mai fost interogați și alți oameni politici din perioada interbelică: Corneliu Coposu, Gheorghe Tătărăscu, Bebe Brătianu.

Prin actul de acuzare nr. 3/1954 emis de Tribunalul Suprem, au fost condamnați Lucrețiu Pătrășcanu, Her­bert Zilber, director al Institutului de Conjunctură economică, Ion Mocsony-Stârcea, fost mareșal al Palatului Regal, Alexandru Ștefănescu, mare indus­triaș, Remus Kofler, funcționar, Jac Berman antreprenor, Emil Calamovici, antre­prenor, Victoria Sîrbu, Lena Constante, pictor și scenograf, Herant Torosian, fost consul al României la Paris, Harry Brauner, fost director al Institutului de Folclor. În ultimul său cuvînt, Lucrețiu Pătrășcanu a declarat: ,,N-am de spus nimic, decît să scuip pe acuzațiile ce mi se aduc”.

Un pluton de execuție a dus la îndeplinire condamnarea la moarte în timpul nopții, potrivit procesului-verbal întocmit de Grigore Rîpeanu, la Penitenciarul Jilava. Au fost de față procurorul Grigore Rîpeanu, lt. col. Ilie Bădică și maior Moise Cahan. Pe lîngă Lucrețiu Pătrășcanu a mai fost executat și Remus Kofler. Ceilalți acuzați au primit pedepse cu închisoarea de la 8 la 15 ani (Scînteia, nr. 2950/ 18 aprilie 1954).

Generalul trădător Ion Mihai Pacepa, în ,,Cartea neagră a Secu­rității”, scrie următoarele: ,,Lucrețiu Pătrășcanu a fost împușcat în ceafă de către un colonel de securitate în celulă, după care cu o targă a fost aruncat în groapa comună. Colonelul de securitate care l-a împușcat, la rîndul său s-a sinucis”. Acest colonel de securitate, pe numele său Iosif Moldoveanu, a scris o scrisoare pentru Nicolae Ceaușescu, în cuprinsul căreia recunoscuse faptul că el l-a împușcat pe Lucrețiu Pătrășcanu. Aceasta, după ce tot el l-a anchetat dur (alături de alții, ce se roteau) și l-a supus la cele mai groaznice suplicii fizice, ca să mărturisească ce doreau cei din conducerea P.C.R. Pur și simplu, acest securist terorist declara că de atunci trăia un coșmar, pentru că își amintea zi și noapte de sîngele lui Pătrășcanu, care i-a împroșcat fața și mîinile, în seara cînd, din proprie inițiativă, și desigur, mînat de un anumit fanatism, l-a scos din celula de la Jilava la ,,plimbare” și, ajunși în curtea interioară, l-a împușcat în ceafă... Acest colonel de securitate și-a ucis copiii, soția, după care s-a sinucis (vezi cazul analog al generalului Gică Popa) (România liberă, nr. din 21 aprilie 2011). Acum ne punem întrebarea: care este adevărul în legătură cu execuția lui Lucrețiu Pătrășcanu și unde îi este mormîntul?

Reabilitarea post-mortem a lui Lucrețiu Pătrășcanu a avut loc în luna aprilie 1968, din inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, la Plenara C.C. al P.C.R. din 1968. La acea plenară, Nicolae Ceaușescu s-a folosit de cazul Lucrețiu Pătrășcanu pentru a influența negativ situația lui Alexandru Drăghici și a lui Iosif Chișinevschi, despre care a spus că au mîinile pătate de sîngele lui Lucrețiu Pătrășcanu.

De remarcat este faptul că după lovitura de stat din decembrie 1989, ca semn de respect față de Lucrețiu Pătrășcanu, un bulevard din București îi poartă numele.

Lucrețiu Pătrășcanu a rămas în posteritate, el nu se numără printre parveniții și fripturiștii din conducerea Partidului Comunist Român. A lăsat în urma sa lucrări de o importanță deosebită, printre care amintim: Un veac de frămîntări sociale, Probleme de bază ale României, Sub trei dictaturi, Curente și tendințe în filozofia românească (Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, București, 1972, p. 1687).

În anul 1971, Titus Popovici a scris o piesă de teatru, Putere și Adevăr, în care un inginer pe nume Petrescu (Lucrețiu Pătrășcanu) este persecutat de secretarul de partid Pavel Stoian (Gheorghe Gheorghiu-Dej). Petrescu a fost sprijinit de tînărul scriitor Mihail Duma (Nicolae Ceaușescu), dar cu toate acestea este arestat și apoi reabilitat. În același an, după piesa lui Titus Popovici, a fost realizat un film cu același titlu, în regia lui Manole Marcus, cu Amza Pellea în rolul lui Petrescu, Mircea Albulescu în rolul lui Stoian și Ion Besoiu în rolul lui Duma.

Autorii prezentului studiu au urmărit, printr-o cercetare aprofundată, aducerea în actualitate a dreptății ca principiu moral și juridic, care se impune a fi acordat și lui Lucrețiu Pătrășcanu. HISTORIA MAGISTRA VITAE EST!

Sfîrșit

IOAN CORNEANU

MIRCEA PÎRLEA