Aroganța prezidențială
  • 06-06-2023
  • 0 Comentarii
  • 382
  • 3

În ultimul an și jumătate, de cînd sînt „scriitor la ziar”, am publicat în „Tribunul” o serie de articole despre diferite caracteristici umane: prostia, ignoranța, frica, incompetența, mînia, dubla măsură, credulitatea, critica în exces, ipocrizia, oportunismul, egoismul, egocentrismul, idiocrația, omul nou și  superficialitatea. A venit, iată, rîndul aroganței, de data aceasta chiar pe prima pagină a revistei. Ce este ea? Dicționarul Explicativ al Limbii Române o definește dept „o purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mîndrie disprețuitoare”. Am înțeles, da? Toți cunoaștem indivizi de acest fel, iar pentru exemplul de azi am ales un „băiet” super cunoscut de toată lumea, care excelează în a fi arogant.
Nu m-am revoltat cînd a zburat cu acel avion superluxos prin toată lumea, findcă am zis „domʼle, omuʼ e președinte, trebuie să aibă condiții bune de zbor, unde mai pui că ne și reprezintă țara”, dar, văzînd cum gestionează problema grevei profesorilor, mi se pare a fi de o nepăsare și o aroganță potrivite mai degrabă unui dictator fără multă școală, nu
unui intelectual rafinat cum se pretinde a fi. V-ați prins, probabil: mă refer la prezidențiabilul nostru, Klaus Werner Iohannis.
Citesc, pe site-ul edupedu.ro, următoarele declarații ale vremelnicului președinte, nedemn să locuiască în spațiile prin care au pășit Regina Maria, Regele Ferdinand sau Ionel Brătianu. În preambul, vă reamintesc faptul că Guvernul PNL-PSD-UDMR a decis, într-un gest fără precedent, să aprobe, într-o ședință de guvern convocată în mod extraordinar într-o zi liberă, prin Ordonanță de Urgență, majorările salariale etapizate pe 3 ani și respinse deja de profesorii care sînt de două săptămîni în cea mai mare grevă din ultimii 18 ani. Abia după ce a aprobat OUG-ul, Executivul condus de fostul general în armată Nicolae Ciucă i-a chemat la discuții la Palatul Victoria pe reprezentanții profesorilor. Cu alte cuvinte… „voi le-ați respins, dar cum nouă nu ne pasă de ceea ce vreți voi, vi le băgăm pe gît așa cum sînt și apoi, prin presa care ne iubește (oare de ce?) o să spunem că v-am satisfăcut doleanțele; continuarea grevei este o consecință a faptului că voi sînteți niște lacomi și neînțelegători”. Parșivă gîndire, este?
Mai departe, vine și cetățeanul ajuns președintele României să ne zică părerea lui despre greva din ultimele două săptămîni. Citez din site-ul menționat anterior: „Toată clasa politică a neglijat educația 30 de ani. Prima dată cînd educația a fost pusă la nivelul care i se cuvine a fost cu ocazia proiectului meu «România Educată». Știm toți că educația se face cu mult entuziasm, dăruire, dar nu vine pe gratis. Dascălii trebuie să primească ce li se cuvine. De asta au fost foarte supărați cînd din proiectul legii educației a fost scoasă partea cu salarizarea. În lege era prevăzută cu salariul mediu. Cînd a fost scos articolul, oamenii s-au simțit jigniți. De aceea am spus că solicitările lor sînt legitime”.
Comentariu: Zici matale că educația a fost pusă, pentru prima dată în 30 de ani de guvernare democratică, la locul ce i se cuvine (adică de onoare, vrei să zici), doar cu ocazia proiectului tău, „România Educată”? Pe bune? Tu chiar ai senzația că cineva a crezut formele alea fără fond pe care le-ai semnat acolo? Spun semnat, fiindcă nu cred că ai scris nici măcar un rînd din proiectul ăla, nu te văd în stare. De ce spui că problemele profesorilor, învățătorilor și educatorilor țin strict de salarii? Ai uitat că era vorba de mai multe revendicări? Cu ele ce ai făcut? Cum le-ai rezolvat? În ce document ți-ai luat angajamentul să le împlinești? Uite, îți reamintesc aici ce cereau profesorii, poate ai uitat: „• Majorarea salariilor personalului din învățămînt, în conformitate cu importanța socială a muncii prestate, plecînd de la principiul ca salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare urmînd să se realizeze în mod progresiv, în raport cu funcția, studiile, vechimea și gradul didactic;
• Instituirea regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflației; (notă: Unde scrie despre indexarea asta în Ordonanța de guvern?)
• Plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar și nedidactic; (notă: Unde scrie despre rezolvarea acestei revenidcări?)
• Acordarea sporurilor pentru condiții de muncă personalului din învățămînt;
• Acordarea drepturilor prevăzute în legislația în vigoare și contractele colective de muncă aplicabile (decontarea navetei, plata indemnizației de instalare);
• Acordarea concediului de odihnă suplimentar, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat etc.; (notă: problema asta cum aveți de gînd s-o rezolvați, înălțimea voastră?)
• Creșterea anuală a investițiilor în învățămînt, pentru îmbunătățirea bazei materiale și a infrastructurii; (notă: ai promis și ai întărit cu semnătura ta personală, în programul tău «România Educată», acest punct. Ai avut 10 ani să începi proiectul care a rămas doar pe hîrtie. Unde sînt școlile alea pe care ai promis că le vei construi? Cum s-a îmbunătățit baza materială, domnule profesor de fizică?)
• Renunțarea la aplicația EduSal și înlocuirea acesteia cu un program informatic de salarizare gestionat și administrat de Ministerul Educației”. (notă: despre asta de ce nu scrie nimic în măreața Ordonanță de urgență, stimate reprezentant al poporului, care ai vrut guvernul tău, fără să știi că guvernul aparține țării, nu ție? Sau poate voiai să ai guvernul tău fiindcă îți place să te crezi un mic dictator?)
Mai departe: „Greva a arătat politicienilor și românilor că și ei știu să își ceară drepturile. După ce s-a negociat și au fost la mine, cred că s-a văzut cu ochiul liber că s-a schimbat puțin abordarea. Guvernul a decis să le acorde două lucruri importante. Primul e recunoașterea dreptului de a avea o grilă care pornește de la salariul mediu pe economie. Acest lucru a fost deja garantat prin OUG dată azi. Al doilea lucru: pînă atunci există creșterile salariale prin care primesc 1.000 de lei în plus lunar la salariu. Deci guvernul a avut grijă să rezolve pe termen mediu și lung noua grilă de salarizare, dar și compensație pe termen scurt.  În plus, guvernul a introdus în noua OUG că legea, chiar dacă apare mai tîrziu, garantează că la nivelul anului 2024 cel puțin 40% din creștere va fi realizată efectiv”.
Aroganța e la ea acasă în ceea spune cetățeanul Iohannis. Abordarea guvernului s-a schimbat numai după ce profesorii au fost la el, la jupîn, care a avut grijă să ordone „guvernului său” ce să facă și ce să dreagă, iar acela a executat. Cum se numește cel care dictează altora ce să facă și e ascultat? Exact! Mulțumesc!
Vă amintiți că în editorialul de săptămîna trecută scriam faptul că bănuiam finalul grevei pe sistemul Nicolae Ceaușescu: „Vă mai dau 100 de lei în plus la salariu”? Am avut dreptate. Bine, acum nici nu trebuia să fii cine știe ce inteligent ca să faci o astfel de previziune, dovadă faptul că mi-a ieșit și mie. Întrebarea e dacă cetățeanul președinte (vedeți cît îl respect cu denumirea aceasta pe care o mai avea doar Napoleon al III-lea, chiar dacă într-o formă ușor diferită) mai știe care a fost reacția mulțimii după ce a auzit promisiunea asta? Exact: s-a dus peste ʼăl de a făcut-o și i-a dat un brînci de a zburat de la putere.
Mai departe: „Greva a durat un pic mult. Se pune întrebarea: cine negociază pentru dascăli? Fiindcă liderii de sindicat tot vin și tot pleacă, dar ei sînt un fel de interfață. Guvernul le spune ceva sau eu, ei se duc și consultă oamenii. Este extrem de greu de imaginat cum funcționează o negociere pe această bază, de aceea premierul a hotărît corect să dea această Ordonanță, fiindcă a înțeles că sînt solicitări legitime și le garantează indiferent de ce se negociază cu acești reprezentanți”. Iohannis se miră că liderii sindicali sînt o interfață care doar transmite dorințele profesorilor, în loc să negocieze în numele lor și să-i oblige să le accepte hotărîrile. Atunci ar fi fost mai ușor pentru cetățeanul președinte să termine odată cu greva asta; altfel, însă… a ordonat premierului să dea acea ordonanță pe care o garantează indiferent de ce negociază cu reprezentanții cadrelor didactice. Adică a trecut peste voința profesorilor și le-a făcut un bine, cum a vrut el. Cum se numește asta? Purtare obraznică și sfidătoare, adică aroganță. Nu zic eu, așa scrie în DEX.
Știți de ce președintele guvernului său se miră de felul în care, în mod democratic, sindical, reprezentanții profesorilor nu și-au luat angajamente în fața dumisale? Fiindcă el e obișnuit să dea ordine și să se execute. Fiindcă el e obișnuit să negocieze cu un singur om, așa cum discută și cu ăia din afară, care-l orientează în politica externă.
Ce mai spune Iohannis? Exact ce scriam eu mai sus: „sper să se întoarcă la școală, pentru că nu mai au pentru ce să facă grevă”. Ultima declarație a cetățeanului te face să te înfurii și să zici exact ca Jupîn Dumitrache „Ce poftești, mă musiu?”, fără să continui să-i faci ceea ce-i promitea el lui coate goale, care-l enerva peste măsură, fiindcă nu o consider o soluție.  Adică să-l umfle.
Ia poftiți de citiți mai jos, poftiți de: „Cum îndrăznește cineva să pună în dificultate examenele naționale? Este o generație întreagă care dă BAC-ul și trebuie să meargă la facultăți. E o generație întreagă care dă Evaluarea Națională. După ce Guvernul le-a dat tot ce au cerut, acum în ce temei mai continuă greva?”. Alo, domnuʼ președinte, dar matale cum ai îndrăznit să faci reclamă unui program mincinos pe care nu ai fost în stare să-l pui în funcțiune? Cum ai îndrăznit să ne vorbești de sintagma fascistă „ciuma roșie” și să ne spui cum o să ne scapi de PSD, pentru ca acum să dai din picioare ca un copil răzgîiat că nu poți numi un prim-ministru PSD-ist fiindcă te încurcă greva profesorilor? Cum ai îndrăznit să minți în halul în care ai făcut-o cînd spuneai că diaspora e împiedicată să te voteze? Cum ai îndrăznit să voiajezi prin toată lumea degeaba, pe banii poporului? Cum ai îndrăznit să abandonezi românii și biserica românească din Ucraina? Cum ai îndrăznit, în general, să fii un președinte atît de slab încît am ajuns să-l regretăm pe Traian Băsescu toți cei care i-am votat suspendarea?
Nu are rost să mă mai enervez degeaba, fiindcă președintele nu doar că e arogant, dar are și mult tupeu. Despre tupeu însă, într-un alt articol.

NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite