La sfârșitul lunii aprilie 2024, Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei, a prezidat o reuniune la Sankt Petersburg a înalților responsabili cu secu­ritatea din țări din Africa, Asia, America Latină și Orientul Mijlociu. Reuniunea a avut ca temă suveranitatea și securitatea infor­mațiilor – modul în care Kremlinul descrie tehnologiile cibernetice concepute pentru a proteja împotriva supravegherii, influenței și interferenței occidentale. Dar Patrușev a avut și un mesaj mai specific. Flancat de Serghei Narîșkin, șeful Serviciului de Informații Externe SVR al Kremlinului, Patrușev a in­format audiența că cele mai importante companii de securitate cibernetică din Rusia ar putea ajuta guvernele lor să obțină controlul asupra spațiului informațional național.


La momentul respectiv, evenimentul a trecut neobservat în Statele Unite și Europa. Cu doar câteva zile înainte, Congresul SUA aprobase un pachet de ajutor de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina, amânat de mult timp, iar Europa pregătea a 14-a rundă de sancțiuni împotriva Rusiei. Cu toate acestea, guvernele din multe alte părți ale lumii erau atente, scrie Foreign Affairs. Deși lista completă nu a fost făcută publică, printre participanții la reuniune s-au numărat consilieri de securitate națională, șefi ai consiliilor de securitate națională și șefi ai agențiilor de securitate și informații din numeroase țări, printre care Brazilia, Sudan, Thailanda și Uganda, aliați apropiați ai Rusiei, precum China și Iran, precum și Liga Arabă.
Kremlinul lui Putin consideră Africa, Orientul Mijlociu și părți din Asia și America Latină ca fiind principalele câmpuri de luptă ale competiției globale cu Occidentul. Această campanie include extinderea grupurilor militare afiliate Kremlinului, precum compania paramilitară Wagner, în numeroase țări africane. Ea implică o utilizare extinsă a puterii soft, precum deschiderea de noi „Case ale Rusiei” în mai mult de o duzină de țări din Africa. 
Interese și contrainterese
După cum atestă reuniunea de la Sankt Petersburg, Kremlinul consideră că tehnologiile cibernetice comerciale ale Rusiei sunt o parte importantă a acestei campanii mai ample și o altă modalitate de a-și promova interesele în întreaga lume. Conform concluziilor anterioare ale guvernelor europene și ale Statelor Unite, mai multe firme ruse de top din domeniul securității cibernetice au legături cu serviciile militare și de securitate ale Kremlinului. În aprilie 2021, de exemplu, Trezoreria SUA a impus sancțiuni firmei ruse de securitate cibernetică Positive Technologies pentru sprijinirea „clienților guvernului rus, inclusiv FSB”, Serviciul Federal de Securitate, și a afirmat că firma „găzduiește convenții la scară largă care sunt utilizate ca evenimente de recrutare pentru FSB și GRU”, unitatea de informații militare a Rusiei.
Iar în iunie 2024, Statele Unite au impus sancțiuni asupra Kaspersky Lab, o altă firmă rusă de top, pentru „cooperarea cu autoritățile militare și de informații ruse”, care, potrivit oficialilor Trezoreriei, este „con­trară securității naționale a SUA”. Din 2022, UE și unele țări europene au luat, de asemenea, măsuri pentru a limita accesul companiilor cibernetice ruse la piețele lor. Positive Technologies se află sub sancțiuni ale UE; în cazul Kasperky Lab, mai multe țări, printre care Germania, Italia și Polonia, au încercat să interzică sau să descurajeze utilizarea software-ului companiei. 
În ultimele luni, pe măsură ce administrația Trump și-a înmuiat poziția față de Rusia și a retras resursele externe și de informații ale SUA destinate amenințărilor externe la adresa securității cibernetice, Moscova a continuat această expansiune fără a fi supusă unui control prea strict. Companiile cibernetice rusești au apărut ca actori globali la câțiva ani după prăbușirea Uniunii Sovietice. Un sistem educațional tehnic puternic în întreaga țară, combinat cu prăbușirea complexului militar-industrial, a împins o mulțime de ingineri talentați pe piața incipientă a securității cibernetice. Aceștia au adus cu ei atât expertiză, cât și determinare. Unii dintre ei au construit companii internaționale de succes, precum Kaspersky Lab, fondată în 1997, care a dezvoltat o serie de instrumente extrem de avansate de securitate internet și securitate cibernetică și a devenit cunoscută pentru expunerea amenințărilor la adresa securității cibernetice. În 2010, o echipă de cercetători Kaspersky a descoperit virusul Stuxnet, o armă malware extrem de sofisticată care a fost utilizată împotriva programului nuclear al Iranului și a fost proiectată în comun de Israel și Statele Unite.
Kaspersky, spionul prietenos
Timp de aproape două decenii, companiile ciber­netice rusești s-au concentrat pe construirea de piețe mari pentru produsele lor în țările occidentale, vizând atât corporații, cât și agenții guvernamentale străine. 
În martie 2017, oficialii serviciilor de informații americane, inclusiv șefii FBI și CIA, au declarat că nu se simt confortabil să aibă pe computerele lor puternicul software antivirus al Kaspersky. La scurt timp după aceea, Departamentul pentru Securitate Internă a ordonat tuturor agențiilor guver­namentale să elimine software-ul Kaspersky din sistemele lor, invocând „riscuri de securitate a informațiilor” nespecificate prezentate de produsele marca Kaspersky și menționând că antivirusul și alte programe software ale companiei „oferă acces larg la fișiere” care ar putea fi exploatate de actori rău intenționați.
Potrivit oficialilor occidentali din do­meniul securității, Putin a încercat să reconstruiască această relație strânsă între serviciile de informații și cei mai importanți dezvoltatori de tehnologie din țară. În sancțiunile impuse împotriva Kaspersky Lab, Trezoreria SUA nu a inclus sancțiuni personale împotriva lui Kaspersky însuși. Dar a sancționat alți 12 cetățeni ruși care sunt directori executivi ai companiei. Kaspersky Lab a negat că directorii executivi ar avea vreo legătură cu serviciile de securitate ruse. „Ar fi ciudat (și complet greșit) să se presupună că acești directori executivi au fost introduși în conducerea companiei pentru a oferi spionilor ruși pârghii de influență asupra acțiunilor Kaspersky Lab”, a declarat compania într-un comunicat din 2018.
Sub administrația Biden, Statele Unite au devenit din ce în ce mai îngrijorate de legăturile pe care le-au descoperit între marile companii cibernetice rusești și guvernul rus. Trezoreria SUA a inclus Positive Technologies și Kaspersky Lab pe lista sancțiunilor americane, iar după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022, alte țări occidentale au urmat acest exemplu. În 2023, Positive Technologies a fost sancționată de Uniunea Europeană. 
Atac la nivel planetar
De la reuniunea din aprilie 2024 de la Sankt Petersburg, Positive Technologies a continuat să-și extindă prezența internațională. În decembrie, compania a semnat un acord de distribuție cu Mideast Communication Systems din Cairo, obținând o rampă de lansare strategică pentru serviciile sale în Africa și Orientul Mijlociu, în special în Egipt și Arabia Saudită. Positive Technologies a fost deosebit de atractivă pentru Riad, deoarece compania oferă protecție împotriva așa-numitelor atacuri avansate persistente – atacuri cibernetice în care un actor rău intenționat poate rămâne ascuns într-un sistem pentru o lungă perioadă de timp pentru a-și atinge obiectivele strategice – care au fost deosebit de răspândite în Arabia Saudită. În 2024, compania a constatat că, dintre grupurile identificate ca fiind responsabile de astfel 
de atacuri, 88% au vizat industria telecomunicațiilor și cea militară din Arabia Saudită.
În iunie 2025, Fundația Cyberus, care se descrie ca un „instrument pentru consolidarea afacerilor, a industriei de apărare cibernetică și a statului în vederea atingerii unor obiective comune”, a semnat un acord strategic cu Al-Adid Business, deținută de șeicul Suhaim bin Ahmed bin Sultan bin Jassim Al Thani, membru al familiei conducătoare din Qatar. 
În aprilie 2025, Cyberus a semnat, de asemenea, un acord de parteneriat cu Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, alianța militară condusă de Kremlin, formată din Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia și Tadjikistan. Obiectivul acordului, potrivit secretarului general al CSTO, Imangali Tasmagambetov, este „consolidarea coordonării între statele membre ale CSTO în combaterea amenințărilor cibernetice și creșterea nivelului de reziliență cibernetică în regiune”.
La forumul de la Sankt Petersburg, discursul Cyberus adresat acestor țări a fost repetat și întărit de Andrey Bezrukov, președintele Asociației Ruse pentru Exportul Suveranității Tehnologice. Bezrukov este mai cunoscut în Statele Unite sub numele de Donald Heathfield, identitatea pe care a folosit-o în timp ce lucra în cadrul a ceea ce Departamentul de Justiție al SUA a numit „Programul Illegals”: o rețea de agenți ruși sub acoperire care au încercat să se infiltreze în instituțiile americane pretinzând că sunt americani obișnuiți. Autoritățile americane l-au predat pe Bezrukov, împreună cu alți nouă agenți, Rusiei într-un schimb de prizonieri în 2010. După schimb, Kremlinul l-a ajutat pe Bezrukov să se reinventeze ca expert în politică externă specializat în Statele Unite, iar acesta a devenit o prezență constantă în emisiunile de televiziune rusești.
Călin Duma-Carp