Aripile noastre de amiază
  • 28-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 156
  • 0

Elevilor de orice vîrstă

Sînt tineri, aripi albe de amiază

Cu-avînt de zboruri înmuiate-n Vreme,

Sînt raze de iubire ce visează

Să urce necuprinsul în poeme

 

Ei poartă zvon de depărtări în glas,

Au ochi de sori și suflete-n șuvoi,

Reinventează cu puteri de-Atlas

Conturul visului rămas în noi

 

Ei trec voioși cu sufletul în palmă

Prin universul fără de capcane,

Topesc în primăvara lor cea calmă

Ghețari ascunși în mările umane

 

Cînd gîndurile noastre se prefac

În amfore de vise ancestrale,

Ne-mbracă-amiaza-n flori de liliac

Și-n crini amurgul nostru de petale

 

Simțim miros de toamnă istovită,

Dar pe cărări de timp urcăm prin ei,

Sînt cei ce duc pe umeri netopită

Secunda caldă în mileniul trei.


ELIS RÂPEANU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite