Din cele mai vechi timpuri, omenirea și-a pus întrebări legate de semnificația vieții, de altfel în toate religiile se regăsește această preocupare de a găsi un răspuns. Pentru ce venim pe lume dacă oricum trebuie să plecăm destul de repede? Fiecare om care se confruntă pe parcursul vieții cu o boală gravă, care îl poate duce la limita existenței, își pune întrebarea ,,De ce eu?”. Desigur, sînt cazuri în existența noastră cînd auzim că suferim de o boală incurabilă sau cînd soarta ne lovește într-un mod ireparabil, iar mulți dintre noi nu mai putem ieși din acest ,,tunel”. Orice diagnostic de tip ,,cancer” este un șoc emoțional pentru cel în cauză.

Noi, terapeuții, ne întrebăm mereu cum se poate discuta cu un pacient care are o boală incurabilă, sau care a suferit o pierdere dureroasă, care a suferit un șoc emoțional. Conform protocoalelor medicale, unui medic îi este permis să îi ofere pacientului date clare, precise? Să nu îi dea, astfel, nici o speranță de viață? Să îl sfătuiască să își regleze problemele lumești, deoarece nu mai are mult de trăit? Sau ar trebui căutată o cale de ieșire din ,,tunel”, care să îi dea încrederea și  speranța că se va face bine?

Cu foarte mulți ani în urmă, un mare medic naturist englez – Dr. Bach – cel care ne-a pus la dispoziție terapia florilor, o terapie de mare valoare energetică, recomanda: ,,medicul viitorului va avea o sarcină foarte grea. Va trebui să fie în stare să îi recomande pacientului său medicamentul care să îi vindece trupul material, să îi dea speranța și încrederea că se va face bine. Medicul-terapeut trebuie să găsească liantul emoțional spre sufletul pacientului său, adică să îi dea medicamentul potrivit sufletului. O lume debusolată și dezorientată are nevoie de acest tip de medic”.

Este posibilă vindecarea în orice stadiu al unei boli? Pentru fiecare dintre noi a fost prevăzut de Creator un drum al vieții, menit să îl facă fericit, dar, din diferite motive, omul a deviat de la drumul său și s-a îndepărtat tot mai mult de predestinația sa pe pămînt. Aceasta deviere duce, după un anumit timp, la frustrări, nemulțumiri, adesea adînc ascunse în subconștientul nostru, stări de care poate noi am și uitat (dar subconștientul, nu), dar care duc, după o anumită perioadă de timp, la diferite forme de îmbolnăviri.

Munca noastră cu pacientul nu constă în a-i comunica date statistice impersonale, ci în a încerca, așa cum ne recomandă Dr. Bach, să găsim împreună drumul de la care s-a îndepărtat, să îl învățăm să își găsească ,,mulțumirea proprie”.

De multe ori, părinții îndeamnă copiii spre un drum profesional pe care aceștia nu și-l doresc și cu care nu se identifică, ucigîndu-le visurile numai din dorința de a face bine, fără să ne gîndim că fiecare individ are propriile aspirații. O corectare a acestei înstrăinari pe parcursul vieții poate schimba multe, dacă înțelegem că sîntem pe un drum greșit, care ne îndepărtează de Eul nostru, de ceea ce ne este predestinat. În unele cazuri pot fi necesare modificări radicale în viață (schimbarea profesiei, despărțirea de soț/soție, schimbarea de domiciliu) pentru a ne repune pe drumul predestinat care duce la vindecare.

Putem asemăna destinul unui om cu un vapor care se află în plină furtună în mijlocul oceanului, rătăcind într-o direcție sau în alta pînă își găsește coordonatele. La un moment dat, căpitanul observă lumina unui turn de control (speranța) și conduce vaporul în siguranță către port. Ca și căpitan (suflet) al corpului, sîntem nevoiți, în fiecare situație de viață nouă, să luăm hotărîri, deși ne întrebăm adesea dacă sînt, sau nu, greșite. În asemenea situații, comparația este o cale greșită care automat duce la greșeli. Doi pacienți cu aceeași suferință fac aceeași terapie, dar unul are rezultate mult mai bune decît celălalt. Discuția medicului cu pacientul este diferită de la caz la caz, iar în situația în care succesul terapiei este lent, medicul trebuie să fie foarte atent cum conduce relația cu pacientul, deoarece chiar și pașii mici duc la succes, iar fiecare pacient are parcursul propriu. Mai mult, să îl capteze pe pacient în discuție, și să îl facă să înțeleagă că este pe drumul de a-și recîștiga sănătatea. Pacientul începe astfel să vadă ,,luminița de la capătul tunelului” pe care o menționam la începutul articolului.

Nu trăi ca și cum ar fi ultima ta zi de viață, ci stabilește un scop pentru care merită să trăiești! Asta ar trebui să facă fiecare persoană aflată într-o asemenea situație, să nu mai fie propriul sabotor, ci să se iubească pe sine.

Medicina energo-informațională susține organismul în tratamentele de detoxifiere pînă la nivel celular, după tratamente invazive precum chimio sau radio terapii, deblochează meridianele energetice ale corpului, neutralizează șocul emoțional. Prin aceasta reușim să echilibrăm limbajul psihicului nostru, care este auzit de creier și transmis la toate celulele corpului. Orice vindecare a unei boli este controlată de sistemul neuro-vegetativ. Cronicizarea boli ne arată că sistemul neuro-vegetativ a pierdut controlul asupra corpului.

Numărul mare de pacienți vindecați de cancer arată clar cît de benefică este colaborarea între medicina clasică și medicina alternativă, atunci cînd sînt combinate și împreună susțin procesul de autovindecare. Terapia este individualizată, fără durere, fără medicamente, fără efecte secundare.  În cazul pacienților menționați sînt necesare tratamente de detoxifiere la nivel celular, un real ajutor în refacerea organismului, iar împreună cu planul de tratament conceput în clinică, organismul primește o șansă imensă de autoreglare și întrerupere a fenomenului de autodistrugere.

 FLORICA MUNTEANU,

specialist în medicina energo-informațională, membru al Societății naturiștilor din Germania, membră B.I.T. (Biorezonanz International Therapie), Psiholog