Motto: ,,Bătrîn credincios caut clopot/ Uite așa, de-al dracului,/ De-al vieții,/ De-al datoriei,/ De-al încăpățînării,/ Uite așa...” (ADRIAN PĂUNESCU - ,,Aștept pensia!”)

,,În majorarea pensiilor, am pășit cu dreptul, în cel mult doi ani de zile, dosarele de pensionare vor fi recalculate”, spuse doamna ministru, pășind elegant pe holurile din Palat, mîndră că ține în mînă pîinea și cuțitul, ca o adevărată stăpînă. Încă nu se știe cînd va tăia din pîine o felie, cît va fi de groasă sau de subțire. Iar din fîntîna secată, în care se tot sapă, peste doi ani, oare cîți pensionari vor mai bea apă?

Timpul este necruțător, dă tîrcoale, așază linii noi pe chip, argint și bronz cules în anotimp. Pentru cei cu un salariu care într-o lună echivalează cu pensia pe un an a zeci de pensionari, e greu de imaginat că pentru aceștia din urmă o zi e cît un an. Indexarea, un firicel de apă într-o fîntînă secată, se va risipi îndată. De ea vom avea parte peste doi ani și jumătate...

Noua reformă înseamnă, potrivit autorităților, că la împlinirea vîrstei de pensionare, poți rămîne în activitate, dar fără să încasezi și pensia. Chiar dacă suma pe care o primești după o viață întreagă în care ai contribuit din munca ta este insufientă pentru un trai normal, nu poți să mai obții, prin muncă, un venit suplimentar. Ești condamnat să trăiești fie din salariu pînă la 70 de ani, fie, după 65 de ani, din pensia mult prea mică. Desigur, asta nu se aplică și celor care lucrează acum în arcul guvernamental, cum ar fi o doamnă secretar de stat, pensionară (13.000 lei) de la 42 de ani (?!), care încasează și salariul de demnitar (încă vreo 15.000 de lei)...

Nimeni nu se gîndește, spre exemplu, că stagiul de cotizare pentru cei care, timp de 20-25 de ani, au lucrat și în perioada în care se muncea 6 zile din 7, ar putea fi întregit cu încă cel puțin 3 ani, ceea ce ar mai crește oarecum cuantumul pensiei.

Pensionarii sînt furați de Stat: pensia după soțul decedat (însemnînd contribuția plătită de el, din care a obținut, cît a fost în viață, mult mai puțin din ce a depus în contul pensiei) e încasată de stat, nu de soția supraviețuitoare, care a activat și ea mulți ani în cîmpul muncii. Desigur, asta nu va fi valabil și pentru cei care au cotizat și la Pilonul II... În schimb, o soție care n-a muncit o zi, are pensie de urmaș. O vecină, uitîndu-se la mine cu milă, mi-a zis: ,,Ce proastă ai fost, ai muncit și pentru stat, și pentru soț; eu mi-am băut cafeaua liniștită, și pensia mea de urmaș e mai mare decît pensia ta de la Stat”. Fără comentarii...

,,Noi nu-nțelegem viața:

E adevăr, sau vis?

Ce dulce-i dimineața

Dar noaptea ne-a ucis.

Privim în urma noastră

E-un cîmp cu lumînări

E doliu la fereastră

Și munți de remușcări”. (C.V. Tudor)

LILIANA TETELEA