Anotimpurile copilăriei (8)
  • 04-09-2020
  • 0 Comentarii
  • 255
  • 0
Ielele (3)O umbră se prelingea pe un gard, venind dinspre o uliță laterală, chiar pe lîngă casa lui Coacă. Frica ce ne încerca atunci era suprimată doar de ideea că, dacă unul plînge, celălalt o să rîdă copios, așa că, fără să ne dăm seama, eram cuprinși de un curaj nebunesc, generat doar de mîndria de a nu ceda în fața panicii și de dorința de a vedea cum e cu acele Iele. Umbra se alungea peste podișcă, pașii tîrîiți se auzeau surd, dar cel în cauză se încăpățîna să nu iasă din întuneric....
Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite