Anotimpurile copilăriei (20)
  • 26-11-2020
  • 0 Comentarii
  • 249
  • 3
La bostană (2)Bărbatul mă ținea strîns de mînă și mă tîra efectiv după el. Odată ce am ajuns în fața curții noastre, începu să urle ca un apucat. - Niculaie! Măi, Niculae, ieși, măi, să stăm de vorbă! Cum la mine acasă nu era nimeni, mă lăsă să intru în curte și plecă spre poarta vecinilor, a lui Alin. Nu am așteptat prea mult și am fugit direct în casă, unde m-am ascuns sub pat, în ideea că nu am să fiu repede găsit de către ai mei, care, în mod sigur, urmau să se supere pe mine. Pe seară, ...
Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite