La bostană (2)Bărbatul mă ținea strîns de mînă și mă tîra efectiv după el. Odată ce am ajuns în fața curții noastre, începu să urle ca un apucat. - Niculaie! Măi, Niculae, ieși, măi, să stăm de vorbă! Cum la mine acasă nu era nimeni, mă lăsă să intru în curte și plecă spre poarta vecinilor, a lui Alin. Nu am așteptat prea mult și am fugit direct în casă, unde m-am ascuns sub pat, în ideea că nu am să fiu repede găsit de către ai mei, care, în mod sigur, urmau să se supere pe mine. Pe seară, ...