Anotimpurile copilăriei (15)
  • 23-10-2020
  • 0 Comentarii
  • 523
  • 1
Poarta mare a depozitului – un fel de grajd mai mare, de fapt – era deschisă, așa că am intrat. De la înălțimea vîrstei noastre, grîul depozitat acolo semăna cu dunele din deșert, iar bîrnele pe care se sprijinea tavanul erau numai bune de folosit pe post de trambuline. Ne-am urcat așadar, și de acolo, de sus, ne aruncam în grîu cu o plăcere pe care de puține ori aveam ocazia să o simțim. Dunele de grîu erau perfecte pentru noi, grămada era suficientă, iar spațiul ni se părea un imens ocea...
Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite